Uneori viaţa mi se pare mai interesantă în vise decât în realitate. Visele sunt pline de simboluri, de înţelesuri şi mesaje ascunse. Aşa cred eu. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine.
Azi noapte am visat-o pe bunica. Bunica din partea mamei. Nu ştiu dacă are legătură cu neîmplinirea mea mai veche, aceea că nu am fost la înmormântarea ei. Eram în facultate când a trecut la cele veşnice. Şi eram în sesiune.
Nu voi uita niciodată starea de atunci. Eram fericită, terminasem examenele cu bine şi eram aşa într-o stare de beatitudine. În momentul în care am intrat în casă am ştiut ce se întâmplase. Era un aer greu, apăsător. Şi am întrebat, bunica...unde e.
Murise cam de o lună, cam cât durase sesiunea. Am acceptat greu că a plecat fără să-mi iau la revedere. De atunci o visez obsesiv. Şi întotdeauna e în casa ei de la ţară, acolo unde culmea, mie nu mi-a plăcut să stau niciodată.
Nu am fost genul de copil care să tragă spre casa bunicilor. Nu ştiu, mi-au plăcut mai mult jocurile de oraş, jucate pe maidanul din spatele blocului.
Dar după ce a plecat dintre noi locul ăla (casa bunicii) m-a atras ca un magnet. M-a chemat spre el prin vise nocturne, paradiziace. Vise în care era şi bunica prezentă, întotdeauna. Am visat-o cum îmi deschidea poarta, cum trebăluia prin curte. Întotdeauna am visat-o ACOLO.
Acum casa aia a fost vândută.
Azi noapte eram iar acolo. Era şi bunica şi eu măturam cu un măturoi din nuiele curtea ca să-i fac pe plac. Era cam în paragină pământul şi eu încercam să fac ordine. Aveam aşa o stare de semi-conştienţă şi mă întrebam în vis dacă nu cumva bunica a murit. Apoi o priveam şi eram tare fericită că TRĂIEŞTE. Le-am zis eu că nu a murit, mă gândeam. Le-am zis eu tuturor, uite că trăieşte.
Apoi am smuls o plantă înaltă, aşa ca o buruiană. Şi bunica m-a certat. De ce ai smuls-o? Era singura pe care o mai aveam, mi-a spus. Lasă, că o pun înapoi! I-am replicat. Am tăiat planta în două şi am început să fac gropi în pământ, să replantez totul.
Atunci m-am trezit. Şi mi-am amintit că bunica e moartă. Totuşi am avut o senzaţie de linişte. E greu de explicat dar cele mai multe vise cu ea îmi aduc o senzaţie de împăcare.
Azi noapte am visat-o pe bunica. Bunica din partea mamei. Nu ştiu dacă are legătură cu neîmplinirea mea mai veche, aceea că nu am fost la înmormântarea ei. Eram în facultate când a trecut la cele veşnice. Şi eram în sesiune.
Ai mei au vrut să mă protejeze atunci. Ca să nu ratez examenele nu mi-au spus nimic.
Într-adevăr am avut un vis prevestitor dar eram într-o perioadă prea stresantă ca să-i dau atenţie.
Într-adevăr am avut un vis prevestitor dar eram într-o perioadă prea stresantă ca să-i dau atenţie.
Nu voi uita niciodată starea de atunci. Eram fericită, terminasem examenele cu bine şi eram aşa într-o stare de beatitudine. În momentul în care am intrat în casă am ştiut ce se întâmplase. Era un aer greu, apăsător. Şi am întrebat, bunica...unde e.
Murise cam de o lună, cam cât durase sesiunea. Am acceptat greu că a plecat fără să-mi iau la revedere. De atunci o visez obsesiv. Şi întotdeauna e în casa ei de la ţară, acolo unde culmea, mie nu mi-a plăcut să stau niciodată.
Nu am fost genul de copil care să tragă spre casa bunicilor. Nu ştiu, mi-au plăcut mai mult jocurile de oraş, jucate pe maidanul din spatele blocului.
Dar după ce a plecat dintre noi locul ăla (casa bunicii) m-a atras ca un magnet. M-a chemat spre el prin vise nocturne, paradiziace. Vise în care era şi bunica prezentă, întotdeauna. Am visat-o cum îmi deschidea poarta, cum trebăluia prin curte. Întotdeauna am visat-o ACOLO.
Acum casa aia a fost vândută.
Azi noapte eram iar acolo. Era şi bunica şi eu măturam cu un măturoi din nuiele curtea ca să-i fac pe plac. Era cam în paragină pământul şi eu încercam să fac ordine. Aveam aşa o stare de semi-conştienţă şi mă întrebam în vis dacă nu cumva bunica a murit. Apoi o priveam şi eram tare fericită că TRĂIEŞTE. Le-am zis eu că nu a murit, mă gândeam. Le-am zis eu tuturor, uite că trăieşte.
Apoi am smuls o plantă înaltă, aşa ca o buruiană. Şi bunica m-a certat. De ce ai smuls-o? Era singura pe care o mai aveam, mi-a spus. Lasă, că o pun înapoi! I-am replicat. Am tăiat planta în două şi am început să fac gropi în pământ, să replantez totul.
Atunci m-am trezit. Şi mi-am amintit că bunica e moartă. Totuşi am avut o senzaţie de linişte. E greu de explicat dar cele mai multe vise cu ea îmi aduc o senzaţie de împăcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu