Aveam 10 ani când a venit Revoluţia. Am amintiri puţine şi nu ştiu de ce, peste perioada de atunci s-a aşezat un praf de uitare.
Îmi amintesc că în oraş relaţia care conta cel mai mult era cea cu vânzătoarea de la alimentară. Ea putea să-ţi dea pe sub mână cele mai bune produse. Şi tot ea te anunţa când primeau marfă.
Îmi amintesc bananele verzi învelite în foi de ziar, care se odihneau zile în şir pe dulapul de la noi din dormitor şi cum aşteptam cu înfrigurare să se coacă. De multe ori eu nu aveam răbdare şi le mâncam aşa, verzi.
Îmi amintesc când am vărsat o ceaşcă de cafea bună pe rochia mătuşii mele. S-a supărat rău. Eu am crezut că e necăjită pentru că i-am stricat rochia. În realitate ea regreta gura de cafea de calitate, o raritate pe lângă obişnuitul nechezol.
Îmi amintesc spectacolele impresionante închinate partidului. Făceam parte din grupul de recitatori. Reţin şi acum stresul copleşitor dintr-un an. Aveam o poezie în care prima strofă era ceva cu "dragi conducători". Profesoara mea îmi repeta obsesiv să nu spun cumva "draci conducători". Din fericire am pronunţat corect.
Iubeam feliile de pâine unse cu margarină RAMA şi pateu. Erau o raritate oricum. Nu ştiu cum făcea tata rost de margarină. Ţin minte însă că discutam cu sora mea şi într-un fel consideram o risipă să punem pe aceeaşi felie de pâine şi margarină şi pateu. Consideram asta un privilegiu şi ne bucuram din plin când aveam parte de un astfel de deliciu.
Îmi amintesc că două, trei portocale ne făceau fericite pe mine şi pe sora mea. Ţineam fiecare felie minute în şir în gură ca să-i simţim parfumul şi să prelungim cât mai mult savoarea.
Îmi amintesc de salamul cu soia. Era îngrozitor.
Dulciurile bune şi rare, obţinute cu eforturi de părinţi erau "sechestate" de sora mea într-un dulăpior. Pentru că mă ştia pofticioasă şi pentru că vroia să păstreze cât mai mult dulăpiorul plin, de multe ori ea deschidea dulapul, eu salivam apoi îl închidea spunându-mi că ea s-a săturat doar uitându-se la ambalaje. Eu nu înţelegeam asta, cum dracu să-ţi treacă pofta doar uitându-te la hârtia unei ciocolate? Oricum, după ce devoram dulciurile păstram toate ambalajele ca o dovadă certă a dezmăţului dulceag.
Atât îmi amintesc. Şi mai sunt şi altele, dar răzleţe.
Colegii mei Nadina Câmpean şi Petre Nechita coordonaţi de Oana Despa au pus cap la cap amintirile. Amintirile puternice ale celor care au trăit o bună perioadă din viaţă în comunism. Aşa s-a născut campania "A fost odată în România". O campanie care începe în această seară, la ora 19.00 la Observator.
Mai multe despre campanie găsiţi aici:
http://nadinacampean.blogspot.com/2009/11/fost-odata-in-romania.html
sau aici:
http://oanadespa.blogspot.com/2009/11/fost-odata-romania-mea.html
4 comentarii:
Muzeul Naţional de Istorie a României organizează în perioada 16 decembrie 2009 – 28 februarie 2010 expoziţia „România. Decembrie 1989“. Vernisajul va avea loc la data de 16 decembrie 2009, ora 13.30, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, Calea Victoriei nr. 12.
Expoziţia „România. Decembrie 1989“ este structurată tematic, în două importante capitole.
Organizatorii proiectului şi-au propus ca primul capitol să ilustreze viaţa românilor în ultimii ani de existenţă ai regimului Ceauşescu, anii ’80, caracterizându-se ca o perioadă de privaţiuni economice şi sociale la care a fost supusă populaţia. Acestor constrângeri li s-au adăugat politica represivă bine instrumentată de organismele partidului-stat faţă de orice manifestare anticomunistă, distrugerea patrimoniului monumental şi sistemizarea urbană şi rurală agresivă şi nu în cele din urmă cultul personalităţii propagat de Nicolae Ceauşescu – particularitate specifică regimului comunist din România. Astfel, secţiunea dedicată anilor ‘80 cuprinde diverse mărturii fotografice şi documentare, obiecte muzeistice integrate într-un context scenografic sugestiv, scopul fiind acela al ilustrării coordonatelor opresive din România acelor ani.
Al doilea capitol al expoziţiei este dedicat Revoluţiei din decembrie 1989 care a culminat cu ceea ce părea imposibil dar care a devenit posibil – căderea dictatorului. Semnificativele documente, fotografii, arme şi obiecte personale ale martirilor căzuţi la Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, în alte oraşe ale ţării în decembrie 1989, ilustrează Revoluţia care a pus capăt dictaturii comuniste în România. Tuturor acestor mărturii li se adaugă fotografii care evidenţiază evoluţiile politice democratice de la sfârşitul anilor ’80 din Polonia, Ungaria şi Cehia.
La organizarea acestei expoziţii au colaborat prestigioase instituţii: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I“, Muzeul Banatului, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Muzeul Naţional Filatelic, Agenţia Naţională de Presă, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Serviciul Român de Informaţii, Centrul Cultural Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare şi Institutul Polonez, toate acestea contribuind la proiectul expoziţional prin prezentarea unor importante mărturii muzeistice şi documentare.
Site-ul www.comunismulinromania.ro. este un proiect derulat de Muzeul National de Istorie a Romaniei. Aici veti gasi o bogata arhiva fotografica din patrimoniul MNIR referitoare la perioada comunista, documente inedite, studii de specialitate ale muzeografilor implicati in proiect dar si o colectie de articole din presa care trateaza acest subiect.
Am intrat azi pe site. Și chiar mi-a plăcut tare mult. M-au amuzat in special reclamele.
invatat o multime
Trimiteți un comentariu