17 decembrie, 2009

Mă întreb...

Nu știu de ce...dar mă întreb tot mai des în ultima perioadă dacă să renunț sau nu la blog. Pentru că în ultimele săptămâni m-am abținut de nu știu câte ori să scriu aici. Pentru că nu puteam să scriu altceva decât despre mizeria umană, despre țara lui Papură Vodă, despre prefăcătorie și prefăcuți, despre superficialitate, despre ușurința cu care toți punem etichete, despre prietenia care nu mai e prietenie, despre energiile care mă lovesc și cuvintele care dor, despre sufocare, despre locul care nu e al tău, sau care nu mai e al tău, despre suspiciune, despre neîncredere, despre minciună, despre nesimțire, despre ignoranță, despre dezamăgire, despre uitare, despre....Despre multe și despre nimic.

Dar dacă aș fi scris toate astea cei dragi m-ar fi întrebat dacă am pățit ceva. Sau poate alții, mai sfătoși m-ar fi acuzat că
mi-am transformat blogul într-un loc, scuzată-mi fie expresia al flegmei, în care-mi scuip toate frustrările. Oricum sunt acuzată uneori pentru pesimismul meu înnăscut.

Așa că m-am abținut să scriu. Și mă întreb dacă mai are sens să țin acest blog dacă nu mai pot scrie despre frumusețe, bunătate, iubire, oameni, prieteni, curățenie sufletească, minuni și har...

5 comentarii:

adriana spunea...

Nico draga sa stii ca de multe ori am citit blogul tau si eu m-am simtit mai bine. Ai scris despre lucruri frumoase, despre ingeri de lumina, despre ajutor, despre oameni in suferinta, despre bucuria unei mirese, despre minuni ...si ma intreb de ce sa renunti???Poate prin blogul tau tu daruiesti ceva in fiecare zi...poate ca daca scrii despre mizerie umana, despre oamenii prefacuti ...apele se mai limpezesc. Esti libera si esti un om bun...sa nu ii lasi pe rautaciosi, pe invidiosi, pe frustrati sa puna bariere ...mai bine sa ii lasi sa se intrebe si ei " oare eu pot deveni mai bun sau asa de bun" sau sa ii ajutam si pe ei sa vada altfel lumea ...in culori vesele...

nicoleta tintea spunea...

Mulțumesc, draga mea Adi.

Ai adus un pic de lumină în sufletul meu cu cuvintele tale. Tu ești una dintre puținele persoane care reușești să mă vezi așa cum sunt...

Și poate că prin rugăciune, prin iertare, prin iubire vom îndepărta de noi vrăjmașii...Sau poate îi vom transforma în prieteni. Poate le vom deschide și lor acel ochi lăuntric care te face să vezi că fiecare întâlnire cu un om e de fapt, așa cum mi-a spus recent cineva o întâlnire cu un înger...

David spunea...

De ce sa dai satisfactie oamenilor rai si lasi, prin renuntarea la blog? In nici un caz! Te pupa Adela si David

gtherevelator spunea...

scrii despre viata. in viata exista si multa mizerie. qed

nicoleta tintea spunea...

Da. Ştiu că există. Numai că uneori e nasol când vezi doar mizeria...Mă sperie chestia asta...

Pentru că mă întreb dacă sunt eu din cale afară de pesimistă sau pur şi simplu e prea multă mizerie care îngroapă tot ce e mai bun din noi...