20 ianuarie, 2010

Jurnal pe scurt

Amestecate.
Şi bune şi rele.
Noroc că trufele au gust de dragoste.
Iar mâncarea are parfum
de afecţiune.
Noroc că mai există flori de dăruit.
Şi braţe de îmbrăţişat.
Într-un ocean de dezamăgire,
Ochii de viezure
Sclipesc şi mai puternic.
Inima e mai caldă,
Iar sărutările mai dulci.

6 comentarii:

Adela Stan spunea...

Uite ce creativa ai devenit de cand te dezamagesc oamenii din ce in ce mai mult! Te imbratisez.

Nicoleta Țintea spunea...

@Adela

Da...Dezamăgirile te inspiră :))))

Magda spunea...

poetii sunt tristi...si lacrimile lor nasc versuri.
Asteptam totusi si un zambet :)

Nicoleta Țintea spunea...

@Magda

Da, Magda, Ai dreptate. În general artiștii creează cel mai bine atunci când suferă....

Există și zâmbete...Sper să ajungă și aici pe blog, cât mai curând...

Danca Danela spunea...

lacrimile sunt curatitoare

Doamne, pentru pacatele mele m-a nedreptatit X , iart-o /iarta-l pe ea/el si iarta-ma si pe mine!
Doamne intoarce la credinta si bunatate pe toti dusmanii mei!

Nicoleta Țintea spunea...

@Danela

Mulţumesc pentru rugăciune.

Ştiam şi eu una asemănătoare...

Doamne ajută-mă să-l iert pe X pentru tot ce mi-a greşit şi
ajută-l pe X să mă ierte pentru tot ce am greşit faţă de el acum sau altă dată...