08 ianuarie, 2010

Despre credinţă şi semne

Înainte de a se culca citise câteva pagini din cartea care spunea povestea unui om ce căuta ADEVĂRUL. După 2000 de kilometri parcuşi, câteva încercări de moarte, după ce DIAVOLUL i-a pus stăpânire pe inimă, după meditaţii trăite în lumea budistă, în India sau înconjurat de yoghini ADEVĂRUL i se dezvăluise. DUMNEZEU EXISTA.
Paginile vorbeau deja despre semne şi despre trăirea cu Dumnezeu. Despre cât de uşor e să vorbeşti şi să-l chemi în inima ta.
Dar visele au fost amestecate. Gândacii se desprindeau din tavan ca o ploaie.
Dimineaţa în timp ce făcea duş telefonul scoase un clinchet. Era un mesaj:
"Citeşte această rugăciune şi Dumnezeu îţi va răspunde:
Doamne te iubesc şi am nevoie de Tine, vino în inima mea şi binecuvântează-mă pe mine şi pe familia mea, casa, prietenii mei, în numele Domnului Nostru Isus Hristos. Amin."
Lacrimile îi curgeau pe obraz. Pentru că ştia că nu e întâmplător. Mesajul nu venise degeaba.

4 comentarii:

dan spunea...

Cred in Dumnezeu dar nu cred in cei care-l slujesc..raspuns pe blogul meu..

Nicoleta Țintea spunea...

Am citit câteva dintre posturile tale...Cred că orice pădure are uscături...Și biserica...

Dar sunt și slujitori adevărați...

Danca Danela spunea...

O carte foarte frumoasa : Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie Aghioritul ...

Nicoleta Țintea spunea...

@Danela

Mulţumesc de sugestie. O să mă uit după ea...

Uneori lecturile ne întăresc :)