04 aprilie, 2010

În lumea fără trup



















foto: www.flickr.com

Zburdam în lumea celor
fără de trup.
Levitam.
Și la fel de lipsită
de răbdare
L-am întrebat
pe singurul
cunoscut.
Cum e?
Ai să vezi.
Te obișnuiești
în luni.
Luni?
Câteva luni?
Dar e atât
de ușor
să nu ai carne,
nici oase,
nici foame,
nici dorințe
carnale.
Eu plec chiar acum!
Prea curioasă
Să experimentez
Mersul
fără pași,
Și vederea
fără a fi văzut.
Am luat-o
la goană
prin apartament
Și mi-am întâlnit
mama.
Vie.
Nu m-a văzut.
Așa că m-a strivit.
Am căzut
pe gresia rece.
Și umedă.
Iar sufletul mi-a
revenit
în trup.

Un comentariu:

Danca Danela spunea...

Adevarat A Inviat!