22 septembrie, 2013

DOR DE SOFIA (II)



Zilele astea învăț orice...
Să pierd timpul, să tac, să vorbesc despre vreme,
Despre frig și despre nimic.
Dar dorul...
Ce să fac Doamne, cu dorul?

**********

Brațele mele-s prea mici
Pentru îmbrățișarea pe care o visez
În fiecare clipă,
Cuvintele mele sunt prea seci
Pentru ultimul discurs -
Cel pe care i l-aș fi spus.

***********

Sunt aici și totuși nu sunt.
Mintea mea este departe,
Atât de departe cât este și ea,
Atât de aproape cât este și ea,
Doar eu cu ea.
Atât.

************

2 comentarii:

SALATA PRIETENIEI spunea...

Te imbratisez cu o imbratisare mare, pe care am primit-o ieri de la cele doua soacre si de la unul dintre socri. Stiu ca nu iti sunt de ajuns, dar sper ca imbratisarile noastre sa mai aline un pic durerea.

Iuli spunea...

Minunat!!!

Te sarut, Nico, draga mea!!!