01 august, 2009

E scris în stele...

Cine mă cunoaşte aşa, măcar puţin ştie că eu sunt omul care crede în stele, coincidenţe, destin. Cred dar nu atât de mult încât să citesc zilnic horoscopul...
Cred că Dumnezeu ne-a lăsat fiecăruia liberul arbitru în ciuda faptului că sunt conştientă că de ce ţi-e frică nu scapi şi că există în viaţă o anumită predestinare şi o fatalitate de care nu te poţi ascunde.
Ştiu sigur că horoscopul nu e o chestie după care să te ghidezi. Poate astrograma personală, influenţele ascendentului personal, vizita anumitor planete în harta ta astrală să contureze eventuale predispoziţii... Asta înseamnă să te plasezi mereu între aceleaşi limite BINE şi RĂU, uneori mai aproape de BINE şi alteori la o aruncătură de băţ de RĂU.
Recunosc că odată cineva a văzut cu acurateţe în acea chestie numită astrogramă că voi avea o casă. Anul acela. Am zâmbit atunci pentru că în acel moment nici nu mă gândeam la asta, mi se părea o dorinţă care nu avea nicio şansă de îndeplinire. Dar câteva luni mai târziu, într-o zi dorinţa aceea a început să mă mistuie şi planetele au făcut parcă un efort să mă ajute pentru ca visul să devină posibil. Nu neg că am avut în preajmă câţiva îngeri păzitori şi poate că ei au contat mai mult decât dansul planetelor de pe harta mea astrală. Nu ştiu.
Printre puţinii astrologi care mi se par credibili se numără şi Urania. Totuşi aşa cum spuneam nu am făcut din astrologie un scop aşa că nu-i urmăresc rubrica de sâmbătă decât accidental.
Ca astăzi.
Sincer mai bine nu mă uitam. Pentru că tocmai mă liniştisem ascunsă în spatele perdelelor portocalii, ferită de ochii lumii şi de energiile diverse care dau buzna peste mine....
Acum Urania spune că e scris în stele. TOTUL. Pentru că ea nu a făcut altceva decât să ilustreze ceea ce simt zilele astea, tot haosul care vine din exterior spre interior. Alternativa ar fi rugăciunea şi izolarea, confesiunile pe care ţi le poţi face doar ţie şi meditaţia.
Urania a prezentat o imagine şi mai accentuată a răsturnărilor de situaţie cu o eclipsă care nu face altceva decât să te arunce şi mai mult într-o lume a îndoielii.
Compensez imaginea pesimistă proiectată de stele cu imagini concrete, liniştitoare ale locurilor unde am promisiunea că voi ajunge în septembrie, în atât de aşteptatul CONCEDIU.
Îmi place că Urania face însă legătura cu divinitatea. Indiferent ce spune îţi proiectează căutările într-o lume a divinului în care totul poate fi privit ca pe o importantă lecţie de viaţă.

2 comentarii:

ADELA spunea...

Nu cred, nu vreau sa cred in vorba "de ce ti-e frica nu scapi", adica....mi-e frica de multe lucruri, ar insemna sa am parte de toate nenorocirile, doar pt ca mi-e frica de ele?!?

nicoleta tintea spunea...

@Adela

Mă refeream la o anumită predestinare...Normal că nu o trăieşti chiar toate fricile care te bântuie...Asta ne-ar mai lipsi...Am ajunge la nebuni :)))