20 august, 2009

Sandale de mireasă. Partea X

Am comis-o! Sau cum să spun? Dacă prima şi a doua achiziţie de sandale la comandă ţi-au scos peri albi de ce să nu începi un nou capitol numit "cumpărături online"??
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu una, n-am stat nicio clipă pe gânduri. După câteva zile de aşteptare ieri, pe înserat am primit în sfârşit un semn de viaţă de la firma de pantofi din Argentina. UN MAIL. În care scria negru pe alb, că TOTUL ESTE POSIBIL. Că pentru o "bride" sandalele pot ajunge de la mii de kilometri distanţă, chiar şi în 5 zile. 5 zile desigur, după ce se face plata.
Am simţit aşa, un val de bucurie. Îmi venea să sar în sus. Mirele dormea sus dar nu m-am putut abţine: l-am trezit să-i dau vestea. Sincer el chiar s-a bucurat. Acum nu ştiu dacă s-a bucurat pentru că era sigur că a scăpat de câteva drumuri pe la magazine sau de corvoada şi de emoţiile unei potenţiale noi comenzi de sandale care îmi dădea deja târcoale. (Pentru că am găsit ceva care mi-a făcut cu ochiul pe site-ul www.belpaso.ro)
Oricum după ce am primit mailul m-am gândit că trebuie să risc. Sincer, până la nuntă mai sunt mai bine de trei săptămâni. Sandalele au timp să ajungă! Banii i-am trimis la prima oră cu Western Union. Acum tot ce mai aştept e un semn de la firma din Argentina. O confirmare că mi-au primit banii şi că sandalele sunt deja pe drum.
Se explică de ce am verificat astăzi mailul de nu ştiu câte ori. Încă nu am primit niciun răspuns. Dar mă gândesc că şi primul semn l-au dat cu întârziere, aşa că...
Un lucru este clar, dacă nici sandalele astea nu ajung la timp, sau se întâmplă din nou ceva şi îmi sunt mici, mari, largi etc altele de rezervă nu-mi mai cumpăr. Nu ştiu. Voi folosi alte sandale pe care le am deja, voi dansa desculţă sau mă voi maltrata în prima pereche de sandale de mireasă. Cele care mă cam strâng.
Nu ştiu. Oricum ideea că le voi avea pe cele pe care mi le-am dorit m-a însufleţit. M-am gândit că poate totuşi, cineva acolo sus mă iubeşte. Oricum uneori apreciezi mai mult lucrurile obţinute cu mai mult efort.
Ştiu. Vorbim doar de nişte banale sandale. Dar cine iubeşte pantofii poate că mă înţelege.

4 comentarii:

Maria_Gabriela spunea...

Buna,

De ce nu mai scrii pe blogul "mirese nebune"?

nicoleta tintea spunea...

@Maria Gabriela

Ah, ai dreptate.

Am scris tot pe ăsta despre nuntă pentru că am observat că cei mai mulţi prieteni mă citesc aici.

Apoi mi-a fost puţin teamă că lumea mă va crede nebună cu toată nunta asta :)))Adică dacă dau şi mai multe detalii.

Oricum blogul e încă stadiu de proiect şi vreau să-l pun la punct dar cred că mai degrabă după ce voi avea statutul de o fostă mireasă nebună.

Mulţumesc oricum că mă citeşti. Te aştept şi aici. Şi acolo, când mai am timp să scriu.

Maria_Gabriela spunea...

:) te citesc pentru ca si eu sunt o mireasa nebuna:) Inclin sa cred ca sunt nitel mai nebuna ca tine, dat fiind ca eu nici macar nu ma marit anul asta ci abia anul viitor prin septrembrie dar, am inceput deja cautarile :)). Inca sunt la stadiul in care ma documentez( asa am ajuns la tine:))
Te pup si ... te citesc in continuare si aici si acolo.

nicoleta tintea spunea...

@Maria_Gabriela

Aşa am început şi eu cu un an în urmă. Am fost cerută în căsătorie în august şi imediat după, am început căutările...

Şi chiar e nevoie să te pregăteşti cu mult timp înainte. Cel mai important este să alegeţi cât mai repede sala. Noi când am căutat localul, anul trecut în septembrie am avut surpriza să constatăm că unele restaurante sunt rezervate până în 2010. Îmi amintesc la un restaurantul când şeful de sala
ne-a întâmpinat foarte încântat şi ne-a spus: 2009???? Aţi venit foarte bine pentru că mai avem două duminici libere, una în martie şi una în noiembrie!!!!

Unde faceţi nunta, în Bucureşti?

Dacă vrei să te mai ajut cu info, spune-mi...E subiectul meu preferat :)))