20 decembrie, 2010

Un fel de bilanț (II)

Povestea vizitei de la Mănăstirea Marcuș în fotografii.

4 comentarii:

Loredana spunea...

ce copii minunati sunt acolo. felicitari pentru gestul vostru si pentru toata truda voastra!

Nicoleta Țintea spunea...

@Loredana

Multumesc, Loredana.

Copiii de la Marcus sunt extraordinari şi merită să fie ajutaţi.

Sper să reuşim să îi susţinem şi cu altă ocazie.

Dacă am da fiecare lună de lună, doar câţiva euro le-am oferi un sprijin financiar de care ei au mare nevoie. Pentru noi un euro nu înseamnă nimic, dar dacă am pune fiecare s-ar aduna să spunem măcar banii pentru salarii sau pentru curent.

Anonim spunea...

Il rog pe Domnul Iisus sa trimita binecuvantarea la toti cei care au nevoie de ea in aceste zile si la toti copii minunati.Si sper ca in continuare sa existe oameni care sa ii ajute. Nu am sa dau cuvinte de lauda ca sa nu cadem asa cum spunea Parintele Paisie in pacatul mandriei ci am sa spun doar atat:Doamne Ajuta-ne sa ne iubim in continuare asa frumos!

Nicoleta Țintea spunea...

@Anonim

Frumos ai spus. Să ne smerim şi să avem întotdeauna putere de-a iubi. Să iubim fără să ne uităm la haină, la condiţia omului.

Oricum până la a ne desprinde de material, în adevăratul sens al cuvântului e cale lungă!

Sărbători fericite!