Am fost la Glodeanu ieri. Drumul până acolo, un tunel săpat în zăpadă rămâne o imagine pe care nu o voi uita curând. Nu am făcut poze. Aş fi vrut să fac. Dar nu am avut timp. Am radiografiat însă, cu ochii minţii sute de imagini.
Doi bătrâni cu gospodărie și animale, care au dat aşa de mult la lopată până când nu au mai putut. Cât a fost viscol au stat mai mult pe întuneric, în casă. Nu şi-au vorbit de supărare.
Două bătrâne, mamă şi fiică. Bolnave. Stau într-o încăpere un pic mai mare decât baia mea. Au plâns mult. Le chinuie boala. Singurătatea. Copiii nu le mai caută. Doar unul dintre ei le trece rar pragul. Le-am întrebat ce vor. Medicamente. Lemne. Şi o sobă dacă se poate. Alimente? Le-am întrebat. Nu vrem, maică. Noi nu prea putem mânca. Ne aduce părintele mâncare, mi-au spus.
O familie de tineri cu doi copii mici, tineri care au muncit pe brânci ca să-şi facă un solar și să aibă ce pune pe masă, să nu fie nevoie să ceară nimic, la nimeni. Munca lor s-a dus, îngropată în zăpadă.
Tanti Georgeta m-a impresionat cel mai mult. Lacrimile ei mi-au ajuns direct la inimă. Deși a plâns, tot ca pe un stâlp am simţit-o. Un suflet călit de viaţă. Un munte de iubire. Pentru nepotul ei, pe care este hotărâtă să-l crească indiferent de greutăţi. Un om vertical. Credincios. Tanti Georgeta este sigură că Dumnezeu nu o va lăsa la greu.
2 comentarii:
Nici nu stiu pentru cine a lasat Dumnezeu bataia asta, pentru noi , cei care stam in case calde, ca sa vedem taria credintei lor sau pentru ei , care stiu sa-L strige pe Dumnezeu din inima.Nadajduiesc in aplecarea Domnului catre lacrimile si truda oamenilor, cred ca tanti Georgeta si Iulian vor schimba lacrimile in bucurie.Nici nu se poate altfel...fiecare stalp de credinta asa cum o descrisasi pe tanti Georgeta, fiecare rugaciune pornita dintr-un simplu oftat, fiecare preot slujitor al Lui Dumnezeu capata roade de la Bunul Dumnezeu.
Tanti Georgeta m-a impresionat până la lacrimi. Rar vezi o credință atât de puternică, în mijlocul unui ocean de suferință.
Trimiteți un comentariu