"Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer" - 17 decembrie, Institutul Oncologic Fundeni

În loc de bilant

Nu știu să scriu despre suferință și bucurie, puse amândouă în același pahar. E ca și cum ai înghiți o gură de pelin în care ai pus un strop de miere. Simți și mierea, dar pelinul e parcă mai puternic.

Aș vrea doar să scriu despre copiii care luptă. Despre copiii bolnavi de cancer care țin cu dinții de fiecare firicel de viață. Și o fac cu demnitate.

Pot să spun că a fost foarte frumos la serbarea din Institutul Oncologic Fundeni. Dar noțiunea asta nu se potrivește prea bine cu ideea unui loc în care este atât de multă suferință. Un lucru este sigur. La serbare a fost BUCURIE.

M-am întrebat mereu de ce oare în preajma acestor copii bolnavi, care mă emoționează de fiecare dată, așa de mult încât după fiecare întâlnire nu prea pot să dorm două, trei nopți mă simt totuși... bine?! E ca un paradox. Eu cred că ei sunt înconjurați de îngeri diafani care îi învăluie cu multă iubire și îi ajută să lupte. În preajma lor îmi vine să merg parcă pe vârfuri, să nu respir, să vorbesc în șoaptă și doar să le mângâi sufletele cu cuvintele, ca o adiere blândă, ca nu cumva să alung ajutoarele nevăzute care le dau atâta credință, bunătate și puritate.

În atâta suferință, COPILUL rămâne copil. Bun, inocent, natural. Are aceeași forță de-a se bucura fără să-și ridice atâtea bariere ca noi, adulții.

Mă simt bine lângă acești copii pentru că pentru mine, ei se află pe o treaptă superioară, spiritual vorbind. Sufletele lor, oricum inocente sunt purificate și de boală. Așa că îi văd pe acești copilași ca pe niște mici îngeri pe pământ. Întotdeauna învăț de la ei ceva. Ei sunt profesorii, iar eu elevul.

Pentru mine acești copii sunt o lecție vie. O lecție care mă învață că acolo unde e suferință poate fi bucurie, că acolo unde e boală contează doar noțiunile de ACUM și AICI. Contează clipa, contează zâmbetul, contează o îmbrățișare, o portocală pe care o împarți pe jumătate și prietenia care prinde contur într-o singură clipă, printr-o simplă strângere de mână.

De aceea pentru mine, faptul că am putut să ofer cu ajutorul atâtor oameni minunați câteva clipe de bucurie acestor copii este un PRIVILEGIU. Este un dar pe care Dumnezeu mi l-a pus în palmă și m-a lăsat să mă bucur de el cu mirarea cu care ai privi o buburuză ce se odihnește pe o frunză.

Știu că nu voi putea niciodată mulțumi suficient pentru mobilizarea extraordinară care mi-a încălzit sufletul în ultimele săptămâni. Au fost zeci de oameni cunoscuți sau necunoscuți care s-au implicat necondiționat și care au scos la suprafață acea lumină care există în fiecare din noi. Dar mă rog ca darul fiecăruia să fie primit.

Și de această dată s-au întâmplat minuni. Minunea că am cunoscut așa de mulți oameni frumoși, că am revăzut oameni dragi, că Dumnezeu mi-a trimis ajutoare atunci când  mi-a fost greu.

Campania nu s-a terminat. Puteti să-i ajutati pe copii prin rugăciune

M-aș bucura să știu că unii dintre cei care au participat direct sau indirect la această acțiune sau poate chiar cei care se vor uita la fotografii își vor dori să-i ajute în continuare pe acești copii. Dacă doriți să le oferiți suport și sprijin puteți intra în legătura cu doamnele de la Asociația Pavel, asociație care se ocupă de problemele acestor micuți și care are sediul chiar în Institutul Oncologic Fundeni.

M-aș bucura să știu că toți cei care vor privi fotografiile de la cele două acțiuni îi vor mulțumi lui Dumnezeu măcar o clipă, pentru că pot să respire, să mănânce, să vorbească, să se miște singuri. Pentru că vor sta de Crăciun cu cei dragi și nu pe un pat de spital. Vor mulțumi pentru tot ceea ce au și vor uita de lucrurile care le lipsesc.

Mi-aș dori în măsura în care puteți, să-i purtați în rugăciunile voastre pe toți copilașii bolnavi cărora le-ați făcut o bucurie, adică pe copiii din Spitalul Fundeni pe care i-am vizitat pe 10 decembrie și pe copiii din Institutul Oncologic Fundeni, pe care i-am văzut pe 17 decembrie. În acest sens o să revin cu un articol cu lista completă cu numele de botez ale copiilor internați în cele două spitale.

Serbarea din Institutul Oncologic Fundeni

Serbarea s-a ținut în sala de mese, la etajul 5 al spitalului. Au venit  să-i vadă pe micuți foarte mulți spiriduși (nu i-am numărat dar cred că am fost în jur de 20 de persoane) care mai de care mai încărcați cu bunătăți (de la brioșe parfumate cu miros de Crăciun, până la plușuri pufoase, jucării tip monopoly, o orgă imensă și alte jocuri educative, lăzi întregi de fructe etc).

Spectacolul „Poveste de iarnă” a fost oferit de oamenii minunați de la Teatrul Paiața. Îi mulțumesc Cristinei Ioachimescu de la Teatrul Paiața și părintelui Marian Tudor din Glodeanu, care ne-a pus în legătură. A fost un spectacol de teatru de păpuși, o poveste de Crăciun cu mesaj. Moș Crăciun din poveste este la un pas să fie oprit din drumul său spre copiii cuminți, de vrăjitoarea cea rea. Din fericire el primește ajutor de la Crăiasa Zăpezii ce are în sanie trei cadouri speciale: prietenia, iubirea și bunătatea.

Unii dintre micuți nu au putut rămâne până la finalul spectacolului. Majoritatea aveau perfuzii. Câțiva dintre ei s-au retras pentru că erau mult prea slăbiți. Cel mai mult m-a impresionat un băiețel care a ieșit din sală, pe hol la începutul spectacolului, pentru că se simțea rău. A privit spectacolul din ușă și a luptat cu starea pe care o avea. Mai mult decât atât el a dorit să fie ultimul copil care primește darul de la Moș Crăciun. Mie mi s-a părut un copil extraordinar de curajos.

După spectacol a ajuns și Moșul în carne și oase. Mi-a plăcut că Moșul a venit cu temele pregătite. A fost ajutat de spiriduși și a știut câteva lucruri despre copilași. A interacționat cu ei.

Darurile

Fiecare copil internat la Institutul Oncologic Fundeni a primit sâmbătă două pungi (una cu dulciuri și fructe, una cu cărticele și jucării sau un obiect vestimentar în cazul adolescenților).

Asociația Resurse Regionale prin domnul Aurelian Nebel a cumpărat dulciuri în valoare de 1.500 RON pentru cele 50 de pachete. Pungile au fost completate cu fructe și alte produse dăruite de diverși spiriduși, dar și cu dulciuri pe care le-am cumpărat din banii strânși din donații.

Cărțile au fost oferite de Cristina Demetrescu, Codrina Butnaru iar caietele cu tematică școlară de Editura Aramis. Jucăriile le-am cumpărat. Au fost jucării diversificate, în funcție de vârste.

La copii din Institutul Oncologic Fundeni au ajuns:

50 de pungi cu dulciuri şi fructe (1 cozonac tip panetone, 2 suc teddy, 1 croissant, 1 bloc de desen/1 caiet de matematică, 1 baton susan, 3 pachete de biscuiţi, 1 ciocolată albă Milka, o ciocolată albă Poiana, 1 pachete de napolitane, 1 cutie carioci, 1 pungă fulgi de porumb, 1 pungă de bomboane asortate, 3 acadele, aproximativ 10 fructe (portocale, mandarine, mere, banane, gref).

Jucării: set 2 păpuşi barbie (8 bucăţi), joc "Nu te supăra frate (1 buc), joc "Comoara lui Piticot" (1 buc), set păpuşă barbie (1 buc), elicopter lego (4 buc), joc ferma animalelor cu 29 de piese (6 buc), tăblițe de desenat (18 buc), Moş Crăciun în glob de sticlă (30 buc), figuri din desene animate de pus pe perete (30 buc), pulover adolescente (5 buc), pulover adolescenţi (7 buc), gentuță farduri de jucărie, set jucărie de pluş + cărticică (5 buc). La aceste jucării s-au mai adăugat jucăriile pe care spiridușii le-au adus chiar în ziua serbării și pe care nu am mai apucat să le număr (aproximativ 10 plușuri și în jur de 10 jucării educative, puzzle, monopoly, o orgă etc).

Cărţi: 60 de bucăţi ("Povestea zodiacului pentru copii" de Cristina Demetrescu), 35 de bucăţi cărţi diverse (5 cărţi de colorat, 17 Disney, 5 mitologie, 3 romane, 5 Jules Vernes), 50 de bucăţi caiete pentru clasa a II-a oferite, 50 de caiete lecturi pentru clasa a III-a, 50 de caiete diferite pentru clasele I-IV (oferite de Editura Aramis), cărți povești diverse (5 buc).

Diverse: servețele umede (10 bucăţi), pampers nr 5 (o cutie mare si 2 pungi mari), brăduţi artificiali mici (16 buc), cutii suc natural 2 l (12 cutii), gentuțe mici pentru fetițe (6 buc), eșarfe (5 buc), breloc cu ursuleț (6 buc), veioze mici (2 buc), 1 dvd cu Harry Potter.

Nu au lipsit bunătătile pregătite de spiriduși (brioșe parfumate, colorate și decorate în diverse moduri, brăduți și steluțe umplute cu dulceață, fursecuri cu fructe uscate sau vișine etc) care chiar au adus mirosul de Crăciun în spital.

Pentru această acțiune am strâns din donații suma de 2.555,5 RON. Din această sumă am cheltuit 1.212,5 RON pentru jucării și 426 RON pentru a completa pachetele cu dulciuri. Restul de bani, adică 917 RON îi voi trimite săptămâna viitoare, cu acordul celor care i-au donat spre Valea Plopului, adică spre părintele Nicolae Tănase și spre cele 400 de suflete care au rămas fără bucătărie, sala de mese și fără alimente în prag de Crăciun. Mai multe detalii găsiți aici. Conturile le găsiți aici. 

MULȚUMESC DIN INIMĂ:

Roxana Dumitru, Cristina Ioachimescu și trupa Paiața, Aurelian Nebel și Asociația Resurse Regionale, Maria Coman, Oana Machidonschi și Editura Aramis, Elena Tudor și Alexa Stănescu, Soare Vlad, Cristiana Gheorghe, Iulia Adam, Alexa Dumitru, Ana Coralevici, Ruxandra Barau, Irina Gheorghe, Andreea Gancea, Sorana Leru, Cristina Carlan, Alexandru Manucu, Crina Gheorghe, Daniela Popa, Silvia Petcu, Alexandra și Alex Ioniță, voluntarele Asociației Pavel (Simona Coandă, Eliza Moraru, Silvia Elena Andrei, Dan și Oana Cociș, Roxana Dascălu, Codrina Butnaru, Cătălin Ioniță și prietenii lor, Livia Șerbănescu și Tache, Bianca si Simion Totonea, Cristina Adriana Buta, Alina Diguță, Sonia Simionov, Adriana Pava, Adriana Dumitru, Victor Stănilă, Alina Comşa, Adina Pădureanu, Alina Stanciu, Fundația Metropolis, Marinescu Mariana, Anda Mihaela Drăghici, Gabriela Iris Cozea, Asociaţia Româno-Canadiana Sfântul Anton, Dorina Coroama, Andreea Cristina Dumitrescu, Oana-Andreea Gherla, Monica Gaian, Adriana Petcu, Maria Stoica, Ionela Costache, Alexandru Baches, Răzvan Sebe, Cristina Adriana Buta, Alexandra Vaida, Alexandra Niță, doamnei asistente si infirmierei din IOB care au lucrat pe 17 decembrie, Maria Stoica, Nadia Ulmeanu, Oana Andreea Zachia, echipa Zurli (Lidia Feher, Mirela Retegan, Vero Căliman, Alex Stama, Robert Tudor, Dan Clucinsky), Iuliana Hamciuc, Paula Varga, Lavinia Tudoran, Mihaela Radu, Dana Popa, doamna Bănică, Carmen Iancu și Paul Coadă, Laura Rădulescu și familia, Alex Vlase și prietenii săi, firma Vavian Pharma, Alexandra Niță, Maria Stoica, doamna Sandra Radu, Dan Dragos, Florin Genescu, Alina Pescaru, Carmen Lucia Sanchez, firma Heidi Chocolat, Luminita Musat, Claudia Lakouri Papanikolaou, Alexandra Nanu, Andreea Pantilimon, Mihaela Duica, Alexandra și Cătălin Grigore, Editura Iona, Asociația Pavel, Olga Cridland, Irina Gabriela și Ștefania Grecu, Ramona Aldea, Nicu și prietenii (Iuliana, Mișu, Dunea, George, Dunca, Slav, Alin, Lucian, Ionuț, Mirabela, Duhaniuc, Monica, Flori, Adina, Ioana Georgeta, Bogdan, Constantin, Mihai, Dragoș, Miruna, Ionela, Mihaela, Ovidiu, Laura, Adi, Mihai, Cătălin, Cristi, Marius, Ionuț, Ștefan, Cristi, Gică, Tudor, Sorin, Mihai, Florin, Florin, Cosmin, Giani, Gică, Florin, Dragoș, Doru, Mihai, Stelian, Aurel, Iulian, Laura, Andreea, Anton, Simona, Nicolaie, Loredana, Petronela, Ramona) Elena Donici, Castelina Voica și Școala nr. 88 „Mihai Viteazul” și în special clasei a VI-a B (diriginte profesor Ileana Popescu, director Luminița Gheorghe), Roxana Muntean și Roveli Stricescu, Doina și Adi Milea, Dorina Coroama, Adrian, Paula si Ilinca Ambrozie, Laura Mirela Ursu, Alin și Alina Mărginean, Cristina Demetrescu, Mari Mălinescu și Cristi Suciu, Mirela Portik, Daniela Popa, Andreea Oana, Lydia Totoiu, Cristina Salca, Cristina Strain, Cristina Monica, Andrei Dana, Dana Mirela Văsilăteanu, Alina Mierloiu, Alexandra Niță, Mirona Miro, Lili Șerbănescu, Cristia Gal, Ana-Maria Hincu, Alexandru Chelu, Iris Gabriela Ghedzira, Victor Stănilă, Luiza Almangiu, Mara Timco, Alina Stefănescu, Cosmin Călugăru, Kristof L. Lajos, Andreea Sminchise, Nicoleta Ionescu, Sânzâiana Vișan, Elena State, Radu Cochină, Petra Babe, Claudia Ungureanu, Florina Roman.

Lista de mulțumiri este comună pentru ambele acțiuni (cea de pe 10 decembrie, din Spitalul Fundeni, pentru 100 de copii și cea de pe 17 decembrie, din Institutul Oncologic Fundeni, pentru 50 de copii) și va fi actualizată pe măsură ce primesc numele tuturor celor care au contribuit. Îmi cer scuze dacă voi uita să menționez pe cineva și vă rog să-mi scrieți un mail pe nicoletatintea@gmail.com pentru a-mi spune cine lipsește de pe listă. Trebuie să menționez că aștept încă de la mai multe persoane listele cu numele prietenilor care au dat o mână de ajutor pentru cele două acțiuni așa că vă rog frumos dacă nu vă regăsiți în listă să mă iertați de o mie de ori.

Să-l ajutăm pe părintele Tănase și pe copiii de la Valea Plopului

Tabăra de la Valea Plopului pe 15 decembrie

Sursa: Facebook

De două zile mă gândesc numai la necazul care s-a abătut peste tabăra de la Valea Plopului. Anul trecut, cu doar două zile înainte de Crăciun am realizat reportajul pe care il puteți vedea mai jos. Copiii m-au colindat în 2010, chiar în clădirea în care a ars. O clădire frumoasă, curată, în care copiii puteau lua masa în condiții decente și puteau desfășura diferite activități. Cred că era singură clădire nou nouță din toată tabăra în care foarte multe dintre căsuțe sunt făcute din lemn. Numai când mă uit la poze mi se rupe inima când văd ce a rămas în locul ei. Mă rog ca Dumnezeu să ne dea fiecăruia un gând bun. Știu că avem fiecare dintre noi puterea de a face ceva. Așa simt. Că suntem datori să facem toți ceva. Puțin, mult cât putem fiecare. Nu o să uit ce mi-a spus părintele Tănase, când i-am spus că mi se pare extraordinar ce a realizat la Valea Plopului. Părintele mi-a spus că pe vremuri, românii îi creșteau pe orfanii ai căror părinți mureau în război și li se părea FIRESC. Firesc ar fi ca și noi să ajutăm cele 400 de suflete de care are grijă părintele să aibă ce să pună pe masă, de Crăciun. Și nu numai atât. Cred că suntem datori să-i ajutăm să reconstruiască ce au pierdut. Suntem datori să facem asta măcar pentru faptul că părintele a salvat zeci, poate chiar suflete de la moarte. Și a mai spălat în acest fel, din noianul de păcate al poporului nostru.

Cei care vor să dea o mână de ajutor la Valea Plopului pot face donații în conturile:

RON: RO42RNCB 0211 0118 4390 0001

Cod Fiscal: 7250977,

BCR - Valenii de Munte

EURO: RO65BPOS30402731515EUR01

Codul băncii 53940, Cod Swift BPOSROBU, Cod Fiscal: 7250977

BANC POST – AGENTIA VALENII DE MUNTE

Mai multe despre situația de la Valea Plopului puteți să urmăriți și pe facebook:

http://www.facebook.com/pages/Valea-Plopului-Orphans/278680380606

Pe fugă

E bună cafeaua la filtru. Foaarteeeee bună. Nu se compară cu aia de la aparatul cu fise. Pe locuri, fiţi gata, start. Spiriduşii aleg în viteză. Noroc că au de unde. Noroc că au cu ce. Jucării. Prinţese care se lipesc pe pereţi. Ce frumoaaaaase sunt! Daruri. Moşi Crăciuni captivi în globuri de sticlă. Şi fulgi care îi acoperă ca-n poveste. Cărţile. Trebuie luate azi. Încerc la....Sau poate la....Spiriduşul de acasă mă salvează. Ca de fiecare dată. Nu. Nu mai este nevoie să luăm jucării. Misiunea a fost îndeplinită. S-o ajutăm pe Alesia. Are cancer. Şi nevoie de bani mulţi. Da. Mâine vin prăjiturile. Da. E frumos puloverul pentru sărbătorită. Roz deschis. Pungi. Să luăm pungi. Şi Pampers. Şi şerveţele. Mă urmăreşte lista de NU-uri. Nu am mulţumit suficient. Nu am fost la bancă. Nu am luat cadouri de Crăciun. Nu am plătit facturile. Nu am sunat. Nu am luat card pentru aparat. Nu am reuşit să pun fotografiile pe blog. Nici bannerele. Nici ce mai vroiam să scriu. NU....Mulţi de NU. Cuvinte. Jumătăţi de cuvinte. Liste. Multe, multe lucruri de făcut. Şi tot atâtea de uitat. Mi-e foame. Mă pregătesc să comand de mâncare. Uitasem. Am mâncare. E la frigider. Cuvinte. Imagini. Cuvinte. Telefon. A luat cărţile. A găsit adresa. Pachetele aşteaptă cuminţi pe bancheta din spate a maşinii. La Valea Plopului a ars bucătăria. Şi mâncarea. Şi scaunele copiilor. Şi culorile. Şi ce mai aveau pe acolo. Vine Crăciunul. 400 de suflete nu au mâncare. Nici masă. Nici acoperişul de deasupra ei. Ce să facem? Cum să facem? Caut imagini. Telefon. Vom avea brioşe frumoase. Da. Fără cacao. Fără ciocolată. Telefon. Mâine. Da. Sunt aici. Mâine vin încolonate mai multe jucării de pluş. Da. Cobor acum. Iau portocalele. Şi sucurile teddy. Da. Am nevoie de încă o maşină pentru sâmbătă. Bingo. Am maşină! Mai tai una de pe listă. Ştiu. Am uitat să duc tăvile. Mai am şi CD-ul de sâmbătă de restituit. E ziua nepotului meu. Am febră. Trebuie să iau un paracetamol. Adrian Năstase a fost achitat. Mătuşa Tamara, adică mătuşa Danei Năstase se poate odihni deci liniştită. Unde e declaraţia cu ouăle? Băsescu vorbeşte dupa şedinţa CSAT. Pe mine mă doare gingia. Cică voi avea un dinte nou până la Crăciun. Tot timpul încerc să-mi amintesc ce am uitat. Pentru că sigur am uitat ceva. :) Ce aveam de făcut. Evident. :)

Îngerii de la mănăstire vin din nou la București

În prag de sărbătoare, cu numai câteva zile înainte de Crăciun, îngerii de la mănăstire, adică fetițele de la Mănăstirea Mărcuș, pe care le crește cu dragoste Maica Serafima vin la București. Au pregătit colinde duioase care vă vor încălzi inimile.

Fetițele vor colinda la Biserica Mihai Vodă din Capitală, duminică, 18 decembrie. (strada Sapienței, în spatele Spring Time-ului de la Izvor). În biserica Mihai Vodă se află și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului dar și mai multe moaște de sfinți.

Dacă doriți s-o revedeți pe Maica Serafima, cu sufletul ei mare și pufos, care aduce alinare, dacă doriți să le revedeți sau să le cunoașteți pe fetițele pe care Maica Stareță le crește încă de când cei care le-au dat viață le-au "uitat" într-o maternitate rece, dacă doriți doar să-i spuneți cu o săptămână înainte de Crăciun, o rugă în taină, Maicii Domnului în fața icoanei sale vindecătoare sunteți așteptați cu drag la biserica Mihai Vodă.

Sunt sigură că "întâlnirea" o să vă bucure sufletele.

Dacă doriți să luați legătura direct cu Maica Serafima puteți s-o sunați la numărul 0740.095.480

"Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer" - Spitalul Fundeni, 10 decembrie

"Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer" - Spitalul Fundeni, 10 decembrie

Cum l-am chemat pe Moș Crăciun în spital

Întotdeauna mi-a fost greu să scriu despre lucrurile care amestecă bucuria cu tristețea, zâmbetul cu lacrima.

Am trăit în ultimele săptămâni cât nu am trăit tot anul. Parcă mai mult ca oricând Dumnezeu mi-a trimis ajutoare. Oamenii s-au prins în piramida faptelor bune și ideile au început să prindă contur, să se transforme în povești, în cadouri, în dulciuri, jucării și cărți, de Moș Crăciun. Un Moș Crăciun care s-a grăbit să ajungă mai devreme decât în mod normal, pentru a aduce un strop de bucurie copiilor care sunt internați în Spitalul Fundeni. Cum a pornit totul am scris aici.

Roxana Dumitru, de la Asociația Pavel mi-a oferit în toată această perioadă ajutor și sprijin. Între noi s-a legat o prietenie minunată care nu are nevoie de cuvinte sau descrieri.

Pregătirile

Vreau să spun că pentru cele două acțiuni (cea de pe 10 decembrie si cea care va avea loc săptămâna viitoare, pe 17 decembrie în Institutul Oncologic Fundeni) am primit ajutor de la Maica Domnului.

Ei m-am rugat, în fața icoanei sale făcătoare de minuni, care se află în biserica Mihai Vodă (în spatele Spring Time-ului de la Izvor). Măicuța s-a îngrijit de toate. Vă invit și pe voi să ajungeți acolo când aveți timp. Sunt sigură că o să vă asculte rugăciunile așa cum mi le-a ascultat și mie.

Nu aș putea să fac o ierarhizare a lucrurilor care m-au impresionat cel mai mult, în timpul pregătirilor. Pot să vă spun că știu și apreciez fiecare efort pe care l-ați făcut, fiecare bănuț pe care mi l-ați dăruit, fiecare fruct, cărticică sau prăjitură pe care ați pregătit-o cu dragoste pentru acești copii. Știu sigur că mulți dintre voi ați făcut eforturi mari ca să puteți dărui din puținul pe care îl aveți. Eu știu asta și sunt sigură că și Dumnezeu v-a văzut strădania.

Mi s-a părut extraordinar că la această acțiune au participat și copiii clasei a VI-a B, din Școala nr. 88 „Mihai Viteazul” (diriginte profesor Ileana Popescu, director Luminița Gheorghe), la inițiativa doamnei Castelina Voica și a băiețelului său, care e elev în această clasă. Copiii au adus dulciuri și fructe pentru cei care stau în spital.

O felicit pe Ramona Aldea pentru că a reușit împreună cu amicul ei Nicu, un lucru minunat pe care eu am încercat să-l declanșez la fiecare campanie, adică să-i conving pe cei care mă cunosc că și 3 lei, 10 lei, 20 de lei contează atunci când vrei să faci o faptă bună. Ramona a mobilizat aproape 60 de oameni și a demonstrat că strângând puțin de la fiecare poți să faci lucruri minunate. Știu sigur că sunt oameni care vor să ajute dar le este jenă să doneze 5 sau 10 lei și sper din toată inima să înțeleagă că nu suma este importantă, ci dragostea cu care dăruiești.

Petrecerea din spitalul Fundeni

Petrecerea s-a ținut la etajul 7. Copilașii au stat pe scaune, așezate în formă de semicerc.

Pe fețele câtorva dintre ei boala și-a lăsat semnele. Ochișorii lor păstrau urmele suferinței de după citostatice sau dializă. Cei mai mulți aveau măscuțe pe față, menite să-i țină departe de microbi. Au fost prezenți și câțiva bebeluși care de abia au învățat de meargă. Iar de mânuțele lor mici, care se întindeau spre noi era legată câte-o perfuzie ce picura alene.

Poate că de aceea bucuria lor a fost atât de contrastantă. A fost bucurie pură. Ieri, pe holul unui spital eu asta am văzut. Copiii fericiți. Știu. A fost pentru câteva clipe. Dar acele clipe le voi păstra cu drag în suflet.

Magicienii de la Zurli au fost extraordinari. Ștefania, o minunăție de fetiță, care a fost și ea pacientă la Institutul Oncologic Fundeni și care a decis să vină cu daruri, împreună cu mama ei la spital, ca să le facă o bucurie celor care sunt încă pacienți ne-a cucerit pe toți. Pe noi, dar și pe magicianul de la Zurli, cu care a interacționat clipe bune cu o naturalețe demnă de scenă.

Copiii au cântat, au aplaudat. Cei care au putut chiar s-au ridicat de pe scaune și au făcut câțiva pași. Dar cel mai important este că....AU RÂS. S-au prăpădit de râs. Trebuie să recunosc că am râs și noi. Și părinții. La fiecare giumbușluc făcut de magician sau de ajutoarele sale. O mămică a ținut telefonul deschis, pentru ca puiul ei, aflat în camera sterilă, după transplantul pe care l-a făcut să participe în acest mod și el, la petrecere.

Eu una am râs cu ochii în lacrimi în timpul spectacolului. Eram ca în poveste, un ochi râdea, unul plângea. M-am bucurat alături de copii și am avut lacrimi în ochi pentru suferințele prin care trec.

Copiilor le-a plăcut la nebunie magicianul de la Zurli. Au rămas mască în momentul în care magicianul a scos de sub un capac, un iepuraș alb, mic și pufos. Apoi au urmat chiotele. Care s-au întețit când în scenă a apărut, tot de sub un capac pe care l-a ridicat Ștefania.... Grigore, un iepure gigant, gri.

Spiridușii Zurli, îmbrăcați de gală i-au învățat pe copii câteva cântecele. Eu am rămas în cap cu ritmurile de la „Săniuța fuge”. Îl cântam și noi în copilărie.

Iar surpriza mult așteptată nu a întârziat să apară. Moș Crăciun a apărut în carne și oase în toiul petrecerii și a deșertat darurile. Nimeni nu a plecat fără o punga plină cu dulciuri și fructe, fără o jucărie și fără una sau două cărți de povești. A urmat ședința foto cu Moșul, chiar lângă brad. Unii au fost prietenoși cu Moșul, alții l-au privit cu teamă. Dar frica s-a spulberat după ce au primit cadourile.

Pentru copilași am pus pe o masă, prăjituri făcute în casă și sucuri naturale.

La finalul petrecerii, când copiii au plecat în saloane o mămică și-a adus puiul, o fetiță de 3 anișori în cărucior. M-a impresionat mult micuța. Era apatică după ședința de chimioterapie și inițial nu a vrut să-l vadă pe Moșul. I-am dat darul și m-a urmărit ore bune privirea ei tristă.

După petrecere am dat o fugă și până în Institutul Oncologic Fundeni. Am pregătit câteva daruri (50 de pungulițe - noi, 10 - Ștefania și mama ei) și pentru copilașii de acolo. I-am revăzut astfel pe prietenii pe care ni i-am făcut deja acolo, pe Alina, Joe, Ana...

Darurile

Pe scurt la copiii din Spitalul Fundeni au ajuns:

- o pungă mare cu dulciuri si fructe în care s-au aflat cu aproximație următoarele produse (1 cozonac tip panetone, 1 pungă bomboane sugus, 1 baton cereale, 1 pungă bomboane asortate, 1 suc teddy mic cu pai, 2 bomboane raffaello, 1 acadea, 1-2 pachete de biscuiți, 1 cutie creioane colorate sau carioci, un caiet de matematică, 1 balon, 1 pachet napolitane, 1 croissant, 1 ciocolată albă Milka, o ciocolată albă Heidi, 1 pungă fulgi de porumb, mere, banane, portocale) – în total 100 de pachete;

- o jucărie în funcție de vârstă (pentru bebeluși zdrăngănele sau pian de jucărie, pentru fetițe păpușă Barbie cu hăinuțe de schimb, pentru băieți mașinuță, pentru adolescenți ceas);

- cărti în funcție de vârstă (de colorat, povești, romane pentru adolescenți etc).

Pentru bebeluși:

Pampers (2 cutii mari și încă 4 pungi mari);

Lapte Nan fără lactoză (5 cutii);

Șervetele umede (12 pachete).

La spital au ajuns 890 de cutii de Osteocare (calciu pentru copii) oferite ca sponsorizare de firma Vavian Pharma.

60 de pachete cu dulciuri (în care s-au aflat fructe, o ciocolată albă, 2, 3 produse gen biscuiți, stiksuri, 1 croissant, o jucărie etc) au ajuns la copiii bolnavi de cancer din Institutul Oncologic (cei pentru care pregătim o petrecere sâmbăta viitoare, pe 17 decembrie la ora 17.00).

Pentru pachetele copiilor am cheltuit 3.500 RON. Au fost persoane care au donat dulciuri, cărți, pampers, fructe. Toate jucăriile copiilor au fost cumpărate de doamna Sandra Radu și prietenii săi.

Nu voi putea niciodată exprima în cuvinte mulțumirile mele.

MULȚUMESC DIN INIMĂ:

Roxana Dumitru, Nadia Ulmeanu, Andreea Zachia, Dan și Oana Chiș, echipa Zurli (Lidia Feher, Mirela Retegan, Vero Căliman, Alex Stama, Robert Tudor, Dan Clucinsky), Maria Coman, Iuliana Hamciuc, Paula Varga, Lavinia Tudoran, Mihaela Radu, Dana Popa, doamna Bănică, Carmen Iancu și Paul Coadă, Laura Rădulescu și familia, Alex Vlase și prietenii săi, firma Vavian Pharma, Alexandra Niță, Maria Stoica, doamna Sandra Radu și prietenii săi, Alexandra Nanu, Andreea Pantilimon, Mihaela Duica, Alexandra și Cătălin Grigore, Editura Iona, Aurelian Nebel și Asociația Resurse Regionale, Asociația Pavel, Olga Cridland, Irina Gabriela și Ștefania Grecu, Ramona Aldea, Nicu și prietenii (Iuliana, Mișu, Dunea, George, Dunca, Slav, Alin, Lucian, Ionuț, Mirabela, Duhaniuc, Monica, Flori, Adina, Ioana Georgeta, Bogdan, Constantin, Mihai, Dragoș, Miruna, Ionela, Mihaela, Ovidiu, Laura, Adi, Mihai, Cătălin, Cristi, Marius, Ionuț, Ștefan, Cristi, Gică, Tudor, Sorin, Mihai, Florin, Florin, Cosmin, Giani, Gică, Florin, Dragoș, Doru, Mihai, Stelian, Aurel, Iulian, Laura, Andreea, Anton, Simona, Nicolaie, Loredana, Petronela, Ramona) Elena Donici, Castelina Voica și Școala nr. 88 „Mihai Viteazul” și în special clasei a VI-a B (diriginte profesor Ileana Popescu, director Luminița Gheorghe), Codrina Butnaru și Cătălin Ioniță și prietenii lor, Roxana Muntean și Roveli Stricescu, Doina și Adi Milea, Doina Coroama, Adrian, Paula si Ilinca Ambrozie, Laura Mirela Ursu, Alin și Alina Mărginean, Cristina Demetrescu, Roxana Dascălu, Mari Mălinescu și Cristi Suciu, Mirela Portik, Daniela Popa, Andreea Oana, Lydia Totoiu, Cristina Salca, Cristina Strain, Cristina Monica, Andrei Dana, Dana Mirela Văsilăteanu, Livia Șerbănescu și Tache, Alina Mierloiu, Alexandra Niță, Mirona Miro, Lili Șerbănescu, Cristia Gal, Bianca Totonea, Ana-Maria Hincu, Alexandru Chelu, Cristina Adriana Buta, Iris Gabriela Ghedzira, Victor Stănilă, Luiza Almangiu, Mara Timco, Alina Stefănescu, Alexa Dumitru, Cosmin Călugăru, Kristof L. Lajos, Andreea Sminchise, Ionela Costache, Nicoleta Ionescu, Elena Tudor și Alexa Stănescu, Sânzâiana Vișan, Elena State, Radu Cochină, Petra Babe, Claudia Ungureanu, Cristina Ioachimescu și trupa Paiața.

(pe această listă i-am trecut pe cei care au contribuit la acțiunea de pe 10 decembrie dar și pe cei care au anunțat că vor să dea o mână de ajutor la acțiunea de pe 17 decembrie.)

Lista nu este așadar completă. Aștept să-mi trimiteți și numele prietenilor voștri care au contribuit la acțiunea de pe 10 și pe care nu-i cunosc. Lista o voi actualiza pe parcurs. Rugămintea mare este să mă trageți de mânecă, pe mail, facebook sau să mă sunați ca să mă anunțați pe cine am uitat să trec pe listă. Vă rog să mă iertați dar volumul de mesaje a fost foarte mare în ultima perioadă și cu siguranță am uitat pe cineva.

Vreau să-i mulțumesc în mod special lui Alex, soțul meu (știe el pentru ce), Roxanei Dumitru, de la Asociația Pavel care a fost motorașul acestui eveniment, doamnei Nadia Ulmeanu, asistentă șefă în Spitalul Fundeni, asistentelor și infirmierelor din spital care ne-au ajutat la pregătiri, Laurei Rădulescu care a venit la spital împreună cu familia sa minunată, lui Carmen Iancu și prietenului său, Paul Coadă, doi oameni calzi care ne-au ajutat o seară întreagă la împărțirea pachetelor în pungi și care au participat și la acțiunea de la spital, Ramonei Aldea și lui Nicu care ne-au scos din impas și ne-au ajutat la transport și nu numai, celor trei voluntare de la Asociația Pavel și Irinei Gabriela Grecu și fetiței ei Ștefania, care a învins boala și nu i-a uitat pe cei aflați în suferință și soțului Codrinei, lui Cătălin care și-a făcut timp într-o zi de sâmbătă să aducă bunătățile pregătite de Codrina, la spital. Dumnezeu să vă primească tuturor milostenia!

Erata - Campania "De Sfântul Nicolae, pentru copiii care nu văd lumina"

Unul dintre sponsorii campaniei umanitare pentru copiii nevăzători de la Şcoala din Buzău a fost firma

E-FINANTE Management Grup SRL care reprezinta ANTAL INTERNATIONAL Ltd in Romania, site www.antal.ro.

Vă mulţumim!

Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer

Alina si Pufi, ursulețul ei

Pe scurt aş putea să spun doar că Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe Roxana Dumitru, o femeie extraordinară de la Asociaţia Pavel şi că într-o zi de octombrie am fost în vizită la Institutul Oncologic Fundeni, ca să o cunosc pe Marcela, o fată de 17 ani care suferă de cancer. Am scris câteva rânduri la câteva ore după ce m-am întors de la spital dar am ezitat să le public. O fac acum.

Marcela

"Am fost astăzi la Marcela. Mâine este ziua ei. Marcela nu vede. A pierdut vederea când era mică. Mâine împlinește 17 ani și are cancer. Ultimii doi i-a stat mai mult în spital, la Fundeni.

Marcela e Scorpioancă. La fel ca mine. Are o mânuță mică, moale, de copil. Te "vede" cu atingerea mâinii ei calde. E un copil blând, care nu se deschide în fața oricui. Îi este dor de colegii de la Școala de Nevăzători din Buzău. Marcela visează să fie tipograf. Visează să tipărească în braille cărți pentru cei care nu văd. Cărţile braille nu sunt la îndemâna oricui. Marcela ştie asta cel mai bine.

Alex cu Marcela, la prima noastră întâlnire

Mi-a spus că orbii nu sunt înțeleși. Nu sunt acceptați de oameni. Și că ar vrea să-i ajute. Marcela citește în braille cu foarte multă rapiditate. A luat şi premii, în vremea în care mai putea să meargă la şcoală. Ne-a arătat și nouă cât de repede citește și a parcurs câteva rânduri dintr-unul din volumele pe care i le-am dus, cărțile fiind oferite de Asociația Nevăzătorilor din România, cu sprijinul domnului Sergiu Ruba.

Marcela visează să se întoarcă la școală. Să ajungă la Muzeul Antipa. A auzit la televizor că muzeul a fost renovat. Vrea să meargă la teatru. Să cunoască oameni noi și să aibă și ea câteva jocuri pentru nevăzători. Și o planșetă specială care să-i permită să-și învețe colegele de salon, alfabetul braille în pauzele dintre ședințele de radioterapie.

Marcela, Ana și Șoricelul

În patul de alături stă Ana. E numai obraji. Are opt ani și o minte ascuțită. Caietele-i sunt scrise cu litere rotunde, perfect caligrafiate. E un copil energic, plin de personalitate. În mod normal, Ana locuiește cu mama ei într-un centru de plasament. Acum, "casa" lor e un salon de spital. I se spune Veverița. Și își merită numele pe deplin. Se foiește, se joacă, ne zâmbește, ne arată desenele ei. Nu vrea să mănânce masa de prânz. Parcă nu vrea să piardă niciun minut din timpul în care în salon sunt vizitatori.

Veverița

Slăbită, în patul de lângă Ana stă Alina. Cele două s-au legat iremediabil. Fetele-i spun Maimuţica. E în clasa a treia. Zâmbește des și din când în când își lipește căpșorul mic de marginea patului. Zâmbetul îi luminează chipul dar ochii rămân tot triști. Alina stă și ea tot într-un centru de plasament. Fără o mamă, însă. Acum se luptă și cu boala. Am întrebat-o cum e îngerul ei. Mi-a spus că este mic și alb.

La ușă stă "Șoricelul". O fetiță jucăușă care speră că o să plece mai repede acasă. E în clasa a șaptea. Așteaptă rezultatul unei analize și speră să plece cât de curând din spital. Mi-a spus că se plictisesc toate, acolo."

Am ezitat să public aceste rânduri pentru că ştiam că de fapt nu voi putea exprima aproape nimic din ceea ce am simţit la spital. Am simţit că viaţa e ca un fuior care ni se scurge printre degete şi că pe marginea prăpastiei, acolo unde aceşti copii plăpânzi cunosc suferinţa, Dumnezeu le pune pe spatele lor firav, aripi ca să poată să zboare. Să viseze, să se bucure. Şi am mai simţit ceva. Deşi nu le poţi schimba destinul, nici boala, nici durerea care le curge prin vene, totuşi orice poţi să faci pentru ei este mai mult decât nimic. Dacă le oferi măcar două ore din timpul tău, o portocală, o îmbrăţişare, un cântec sau un joc le poţi alina sufletul pentru o clipă.

Alina și Ana, în noul lor salon

Pentru că vine luna decembrie şi pentru că toţi ne gândim la Moş Nicolae, la Moş Crăciun şi la darurile pe care vrem să le pregătim pentru cei dragi, în acest decembrie propun să facem fiecare un pachet în plus, adică să ne gândim şi la copilaşii care vor sta de sărbători în spital.

Aşa că planul este următorul:
 

Nicolae

Pe 10 decembrie pregătim o surpriză pentru copiii internaţi la Spitalul Fundeni. Sunt în jur de 100 de copii care au leucemie, anemii severe, boli renale sau alte afecţiuni. Avem deja ajutoare de nădejde, magicienii veseliei de la Zurli care vor pregăti un spectacol, special pentru copii.

Ca petrecerea să fie ca la carte ne-am gândit să-i îndulcim pe copii cu prăjituri făcute în casă. Ne dorim să ajungă şi Moş Crăciun la copilaşii internaţi. În acest scop căutăm spiriduşi dispuşi să contribuie la pachetele pe care le vom duce copiilor. Puteţi să dăruiţi bănuţi sau produse (fructe, dulciuri, jucării). Excludem ciocolata, prăjiturile cu creme sau alte dulciuri cu cacao.

Pe 17 decembrie petrecerea se mută în Institutul Oncologic Fundeni. Adică acolo unde sunt internate Marcela, Ana şi Alina. Sunt în jur de 50 de copii care suferă de cancer şi se bucură întotdeauna să primească vizitatori. Veselia va fi asigurată de Teatrul de Păpuşi Paiaţa. În rest planul este la fel ca pe 10 decembrie. Dorim să le ducem prăjituri copiilor, sucuri şi daruri de Moş Crăciun.

Dacă doriţi să fiţi ajutoarele Moşului anul acesta pentru unul sau mai mulţi copilaşi bolnavi (în total sunt 150 de copii pentru ambele acţiuni) vă rog daţi-mi de veste. Primesc orice sugestii sau idei pe adresa nicoletatintea@gmail.com

Dacă puteţi vă rog să le spuneţi şi prietenilor despre această acţiune.

UPDATE: Pachetele şi darurile se strâng la Antena 1, Băneasa, soseaua Bucureşti-Ploiesti. Inainte să veniti vă rog daţi-mi un mail pe nicoletatintea@gmail.com Multumesc.