A trebuit să-mi fac blog ca să constat cât de mulţi prieteni de-ai mei au şi ei un b(âr)log al lor, pe net. Şi o dată cu asta am realizat cât de puţin am vorbit în ultimul timp, cu mulţi dintre ei.
Acum am o curiozitate avidă să le vizitez blogurile, poate aşa mai aflu şi eu ce gândesc, şi ce stare de spirit au.
Uneori regret că timpul trece atât de repede şi în goana asta nebună nu mai ai timp să te vezi cu prietenii atât cât ai vrea. Te trezeşti brusc că a trecut ...cât...un an de când nu te-ai mai văzut cu unul sau cu altul...
8 comentarii:
O salutăm pe dşoara Nicoleta, doar am fost colegi... :)
Da? Unde?
draga, eu stau la birou langa tine. ma vezi?
EU TE-AM AVERTIZAT DEMULT CA TRAIESTI CA SA MUNCESTI SI NU INVERS:)
SPOR LA TREABA, CREATZO:)
@despa
Da. Te vad. Dar despre tine stiam ca ai blog dinainte:)Adica tu m-ai molipsit:)
@gtr
Da.Traim ca sa muncim:)
Dar oare cum ar fi sa fie invers?De fapt cred ca si daca as fi bogata as munci. Doar ca, in situatia aia mi-as cumpara un studio, as picta, m-as duce la teatru....
Chestii din astea:)
eu muncesc doar ca sa traiesc. si e bine. nici asa nu-mi ajunge timpul sa traiesc cat mai multe. nu se merita sa mori de munca. da, si eu daca as fi bogat, as munci. as scrie cateva romane pe care le am in minte si de care nu am timp sa ma apuc etc.
ai picta? erai pictorita sau retin gresit?:)
cand mai angajeaza Voiculescu cativa editorialisti impartiali sa-mi dati de veste:) sunt curios pe ce motive mi-ar respinge cv-ul:) glumesc si eu:) si nu prea:))
@gtr
Da. Eram pictorita. Sau graficiana.
Bunica mea m-a inzestrat cu un graunte de talent. Culmea e, ca in perioada in care puteam picta aveam impresia ca e atat de usor, si ca oricine poate face asta. Mi se parea ca fiecare are ascuns un talent.
Acum, cand ma uit la lucrari realizez ca trebuie sa ai o anumita stare pentru asta. Poate si un anumit suflet.
Nu cred ca sufletul ti se transforma dar oricum cred ca si curatenia sufleteasca te ajuta sa fi creativ.
Nu stiu. Nu mai pot picta de multi ani. Mai mazgalesc uneori cate un colt de hartie dar nimic nu mai aduce cu tablourile de altadata.
Nu mai am nici culori, dar privesc spre pensule cu jind. Stiu sigur ca ma voi intoarce la ele.
Trimiteți un comentariu