Anti cură

După cura mea de slăbire de acum câteva luni am reuşit să scap de vreo şapte, opt kilograme. Şi încă mai speram. Că mai scap de câteva.

Dar ultima vizită acasă cu mese luuuuungi, booooogate şi deeeeese mi-a stricat defitiniv planurile.

E logic că m-am întors în Bucureşti cu aproape trei kilograme în plus. De atunci a trecut o lună. O lună mare şi încheiată. Şi în fiecare zi am zis că de mâine reiau cura.

Iar sunt pesimistă. Am încercat în primele zile. Dar cântarul s-a încăpăţânat să mă asculte. Aşa că am decis să protestez. Dacă tot nu slăbesc, deşi nu mănânc, măcar să mănânc ca să nu îmi fie ciudă că nu slăbesc.

Rezultatul - în fiecare zi am mâncat dulciuri şi multă ciocolată. Uneori parcă vreau să mă răzbun pe cineva - mănânc cioco noaptea. Da, noaptea. Iar seara mă delectez cu PUFULEŢI.

Asta nu înseamnă că mustrările de conştiinţă mă ocolesc. Nu, ele sunt tot acolo şi mă înveninează din când în când. În plus, burtica mea prinde formă. Se umflă.

Eu încă sper că mă voi disciplina. Că voi relua cura. Şi că voi înţelege că fiecare fărâmă de ciocolată e o BOMBĂ CALORICĂ.

Până atunci mă gândesc că e seară. Că a mai trecut o zi. Că ziua asta nu mi-am oferit nimic. Nici un deliciu, nici o recompensă. Da, simt nevoia să mă recompensez uneori. Şi primul impuls e să mă opresc la un magazin şi să fac provizii dulci.