29 iulie, 2008

Poftă

Brusc mi-a venit o poftă nebună de dulce. Nebună, nebună. Am aruncat un ochi împrejur şi am găsit repede o bucăţică de ciocolată, la vecini. Nu a fost decât una, minusculă de tot. Nu vreau să mă gândesc prin ce stări trec dependenţii de ţigări, alcool sau drog. Atunci când vor să se lase. Dacă eu nu pot să mă lupt cu pofta de dulce! Iar vreau să renunţ. Şi nici măcar nu îmi mai e foame. Dar aş mânca o "prăji". Sau o "înghe". Am crezut că pericolul a trecut. Dar nu, el e la doi paşi de mine. Şi îşi arată din când în când, colţii. Am fost cândva la o întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. Şi ei îmi spuneau că un singur pahar te poate aduce înapoi. Asta e dependenţa. OK!!! OK!!!! Mă declar dependenţă de ciocolată. De dulciuri în general. Şi de ciocolată în special. E suficient să-mi declar slăbiciunea????

3 comentarii:

ADELA spunea...

Of, mai pisic, ai recidivat! Uite, daca ma sunai inainte sa-ti bagi ciocolatica in gura, ti-as fi zis ca puteai sa-ti cumperi batoane de slabit de la Redis. Sunt cu ciocolata si sunt foarte gustoase, mie-mi plac foarte mult iar cand ma palea pofta de dulce, mancam unul si gata! Sau puteai sa bagi un morcovel, e foarte sanatos si foarte dulce. Asa am facut eu ieri cand mi s-a facut pofta de dulce, nu ca nu mi-as permite acum, dar am zis sa nu mai iau prea mult in greutate de teama ca o sa nasc greu, dupa cum ma sperie doctorul ginecolog de fiecare data cand ne vedem. Cat despre dependenta de droguri banuiesc ca e ingrozitoare iar de alcool, stiu cum e ca am un caz in familie. E groaznica, e o boala foarte grava si da, o gura, nu un pahar te pot aduce inapoi in iad.

Realitatea lui Petria spunea...

Ţi-a scăzut concentraţia de zahăr din sânge. Şi eu păţesc aşa.

nicoleta tintea spunea...

@adela
Unde se gasesc batoanele alea? Eu rămân la ideea mea fixă, cura asta îmi dă stări de nervi. De fapt trec de la o stare la alta. Dar azi a fost o zi tare proastă. Acum nu mai e vorba de foame, că nu pot să spun că mi-e foame. E aşa o stare de nervozitate. Cred că nu mai suport să mănânc acelaşi lucru, non-stop. Nici cântarul nu mă încurajează, nu ştiu. Sper să nu renunţ.
Sunt ferm convinsă că strădania din zilele astea se va duce pe apa sâmbetei în concediu.

Sunt aşa de dementă încât aş mânca orice. Mi-e poftă de orice. Mă enervează să mănânc regulat, la fel şi cu măsură.

@realitatea lui petria
E posibil. Nu stiu. Mi-e teamă că la un moment dat voi face o criză de dulce şi voi da atac la prăjituri:)