31 decembrie, 2008

Enrique Iglesias

Cred că am mai spus că nu mă pricep la muzică. Nu am cultură muzicală. Îmi place o piesă şi atât. Nu prea mă pricep eu nici la artişti. Pot să spun că îmi place muzica veche. Măcar atât disting şi eu. :)Mi-a plăcut însă de Enrique Iglesias. Mi s-a părut foarte deschis şi culmea, fără fumuri. Sunt multe vedete la noi, mulţi artişti de carton care au mai multe pretenţii decât el. Omul nu a cerut prea multe. Doar o cameră de hotel întunecoasă ca să se poate odihni, multe ceaiuri şi multe fructe.
A venit degajat la aeroport. A zburat 11 ore dar părea destul de odihnit. Nu a fugit nicăieri cum fac alte vedete şi ne-a răspuns la toate întrebările. Mi s-a părut civilizat şi deschis.

Şi spre seară, la interviu a fost la fel. Drăguţ cu toată lumea. A stat la poze, a zâmbit în stânga şi în dreapta. Chiar nu s-a comportat ca o vedetă. Ci ca un om obişnuit.

Chiar dacă nu e neapărat genul meu de frumuseţe masculină mi s-a părut drăguţ, ca un copilandru. Pentru că nu îşi arată vârsta. Cel mai mult mi-a plăcut când am auzit ce planuri are pentru 2009 - să doarmă opt ore pe noapte. L-am înţeles perfect, şi mie îmi place să dorm. Mai mult şi mai mult.

Chiar dacă am aşteptat câteva ore după el şi am ajuns târziu în noapte acasă, mi-a plăcut. Pentru că Enrique a fost natural şi nu a tratat jurnaliştii cu dispreţ. Şi nici cu un aer de superioritate.

3 comentarii:

mirela ghinea spunea...

ar fi fost culmea să mai aibă și "fumuri" la cât de penibil este ca și artist.
asta e din ciclul: me... being mean!
însă, vedetele din afară sunt cu mult mai "accesibile" și binecrescute decât iepele astea autohtone.

hoinarnet spunea...

Incercati sa stati de vorba cu politicienii nostri,dragutii de parlamentari sau baronii locali.O sa vedeti cat de "draguti" si "amabili" pot fi si ne spuneti si noua

nicoleta tintea spunea...

@hoinarnet

Am stat de vorba prin prisma muncii mele cu baroni locali, cu oameni bogati, cu vedete sau alte personaje de acest fel...

Au fost situaţii în care unii dintre ei m-au surprins în mod negativ, fie prin gesturi bădărane, fie prin nesimţire, fie prin jigniri aruncate discret.

Reţin o scenă. Interviu la un mare om de afaceri. Foarte bogat. Putred de bogat. Interviu pregătit, anunţat.

Intrăm în casă. Câr, mâr, omul. Îl priveşte insistent pe asistentul din echipa de filmare. Şi îi spune, "Auzi mi-ai murdărit podeaua, tu nu ştii să se ştergi pe picioare?"

Am vrut să renunţ la interviu. Mi s-a părut cel mai grosolan gest. I-am arătat o urmă pe podea mahon. Uite, zic pe asta am făcut-o chiar eu. Ştiţi, suntem oameni care stau pe teren. Acum mergem la un incendiu, mai încolo ajungem în noroaie. Şi oricum să ştiţi că banii pe care îi aveţi nu vă dau dreptul să-mi jigniţi colegii.

Şi-a cerut scuze.

E doar un exemplu. Era un om bogat. Cu un domeniu imens. Cu o casă frumoasă. Într-o zonă rezidenţială. Cu maşini de colecţie în garaj. Şi cu vreo 10 angajaţi care îi îngrijeau vila.

Dar era doar un om bogat. Atât.