22 decembrie, 2008

Frânturi

Am văzut azi nişte imagini de la Revoluţie. Nu ştiu de ce mi-au dat lacrimile. M-am gândit la toţi cei care au pierdut pe cineva acum 19 ani. Uneori am impresia că mulţi dintre noi au uitat totul. Recunosc că eram mică atunci. Dar uitându-mă la imagini am simţit puţin din bucuria eliberării şi puţin din tristeţea celor care au pierdut pe cineva drag.

3 comentarii:

Flavius spunea...

Întocmai... Aceeaşi senyatie o am si eu. De uitare. E trist... Iar istoria uitată e cel mai usor de retrăit
Cele bune!

Laura spunea...

Craciun fericit! alaturi de cei dragi. Sa fie masa imbelsugata, inima implinita si bucuria prezenta.

Dan Gheorghe spunea...

unul dintre primii tineri care si-au pierdut viata la revolutie, in bucuresti, la sala dalles, a primit, in 1992, o carte postala de la armata. era chemat la incorporare. doar atat a facut tara pentru acel erou...