12 mai, 2009

Despre vocaţie şi alegeri

Cred că uneori cel mai greu e să ne acceptăm limitele. Şi eu mi-am dorit să fiu artistă. Am crezut cândva în talentul meu. În frământările şi în penelul meu. Dar la un moment dat am realizat că pornirile mele sunt mediocre sau oricum, chemarea nu e suficient de puternică încât să-mi fie călăuză o viaţă.
M-a durut asta. Dar am acceptat într-un final. Alteori am luat-o pe alte drumuri greşite. Nu ştiu, visam să fiu asta, sau ailaltă. Şi îmi dădeam toată silinţa. Că sunt destul de perseverentă din fire şi organizată pe deasupra. Visam nopţile că ăla e visul meu, uneori dormeam la birou cu ochii deschişi, sau chiar rămâneam acolo la propriu doar pentru a da un contur drumului.
Şi aveam zile în care totul mergea mai bine, uneori făceam câţiva paşi înainte şi prindeam aşa câte o inspiraţie de moment. Apoi totul se spulbera şi iar eram aruncată în sfera îndoielilor.
Undeva aveam un ceas interior care îmi spunea că ăla nu e drumul meu. Dar eu nu puteam să renunţ.
Nu aveam urechi să-l aud. Sau mi-era teamă.
Până la urmă invitabilul s-a produs. Dar nu cu pupături şi flori, ci brutal. Şi m-am simţit tare neîndreptăţită atunci. De fapt chiar am fost. Dar răul acela a fost în realitate un bine. Pentru că nu eram pe drumul meu.
Văd oameni care nu au curajul să-şi recunoască limitele. Sau altfel spus nu vor să-şi urmeze vocaţia. E ca şi cum te-ai împotrivi curentului, te-ai opune destinului. Obstacolele par mari. Până la urmă nu e o ruşine că nu poţi fi aviator. E o ruşine însă să-ţi pierzi zece ani din viaţă la cursuri de pilotaj dar să nu ai curaj să te urci la manşă. Eu aşa văd lucrurile. Trebuie să ne urmăm chemarea. Şi să rămânem acolo unde putem fi noi buni. Cei mai buni. Sau atât de buni cât putem fi.

5 comentarii:

Nadina Campean spunea...

oh, da! din pacate, de multe ori cadem in penibil doar pentru ca nu ne cunoastem limitele si nu stim cand si unde sa ne oprim...

nicoleta tintea spunea...

@Nadina

Eu sunt de acord.

ADELA spunea...

Mda....m-am visat multi ani cu o cariera in PR (mi-ai oferit cadou si o carte "Cum sa devii un bun PR", cu o dedicatie foarte incurajatoare pe care o recitesc din cand in cand, mai stii?)dar e timpul sa-mi iau gandul...

nicoleta tintea spunea...

@Adeluta

Am sters din greseala al doilea comentariu...Nu stiu cum am reusit.

Eu cred ca vei urma acest drum. In continuare. Chiar cred asta. Dar depinde mult si de tine. Nu trebuie sa renunti la vis si sa ai curaj. Mai ales ca simti ca asta trebuie sa faci.

Sunt perioade si perioade in viata noastra. Dar sa stii ca uneori teama de schimbare e cel mai mare obstacol.

Teodor Munteanu spunea...

Am pus linkul acestui articol aici : http://karaokeshowlaateneu.blogspot.com/2009/09/despre-promovare.html
Thanks .