06 iunie, 2007

Nu încercaţi asta acasă! S-ar putea să vă reuşească!

Toată lumea vorbeşte zilele acestea despre sinucidere.

Un elev de 19 ani se aruncă de la etajul 9 al blocului rănit din dragoste, alt copil de 14 ani al cărui tată s-a sinucis acum numai o lună, se spânzură de un copac iar cel mai cutremurător caz, două tinere de 25 de ani, gemene îşi găsesc sfârşitul împreună într-un parc.

M-am întrebat întotdeauna care e limita dintre viaţă şi moarte. Şi cât de disperat trebuie să fi ca să renunţi la viaţă.
Cred că în viaţa unui om pot apărea astfel de momente critice, în care sufletul stă să cadă de pe marginea prăpastiei.

Se spune că oamenii care reuşesc să se sinucidă sunt părăsiţi în acele momente de îngerul păzitor.

Am in faţă trei fotografii. Foarte violente. Cu trei bărbaţi care şi-au luat viaţa. Adică s-au spânzurat. Trei cazuri diferite. Am vrut să le pun pe blog. Dar m-am răzgândit. Sunt prea dure.

Mă uit la ele şi văd că toate trei victimele stau cu picioarele sprijinite de podea. Îmi amintesc de controversele iscate în jurul cazului Florian Anghelescu când o poziţie asemănătoare a picioarelor a dat naştere la tot felul de discuţii, cum că nu s-ar fi sinucis şi aşa mai departe. Aceeaşi poziţie se regăseşte şi la cele două fete gemene, care au murit in Cluj.

Se vede însă cu ochiul limpede. Oamenii aceştia şi-au pus capăt zilelor. Nu ştiu ce forţă malefică a strâns laţul, dar un lucru e cert "cineva" te ajută atunci când ai astfel de intenţii.
Aşa că vă rog, nu încercaţi aşa ceva! Pentru că s-ar putea să vă reuşească!

6 comentarii:

OANA DESPA spunea...

fata, ti-am zis. esti horror. sa mai pui si pe blog... bine ca nu ai dat pozele alea

nicoleta tintea spunea...

De ce sunt horror. Intotdeauna m-am gandit la lucrurile astea.

Eu vreau sa trag un semnal de alarma. Stii ca sunt situatii in care unii incearca asta, de fantezie si chiar reusesc.

Se spune ca exista o forţă negativă care te ajută în astfel de momente.

Asta era intenţia mea.

OANA DESPA spunea...

nicoleta, primul d-asta care m-a socat a fost un pusti de 14 ani pe care-l prinsese militia la furat. i-a dat un sut in fund si l-a trimis acasa. el a ajuns acasa si s-a spanzurat de sifonier, de cheie. m-am oripilat. cred ca s-a intamplat acu vreo 8 ani. nici acu nu-mi dau seama ce a fost in mintea aluia.

nicoleta tintea spunea...

Stiu. Te cred. Dar fiecare caz te socheaza in felul lui.

Era doar o constatare, poate pentru că s-au adunat prea multe cazuri într-un timp scurt.

Cine ştie poate influenţele astrologice, poate căldura sau pur şi simplu, destinul i-a influenţat pe toţi aceşti oameni.

mitica spunea...

Este total diferita psihologia copilului si cea a adultului. De aceea suicidul la copiii difera total de cel al maturilor. Copilul si chiar adolescentul nu are inca bine structurat raportul dintre bine si rau, dintre viata si moarte, dintre valoare si nonvaloare. De aceea un copil sau un adolescent va trece foarte usor dintr-o parte in alta si va renunta la viata asa cum renunta la o jucarie nefolositoare. Un cuvant aruncat aiurea, o stare de presiune parentala, o discriminare, o stare de destabilizare emotionala, sau pur si simplu dorinta de a demonstra ca are dreptate, sau ca nu se teme de nimic il fac sa treaca pragul mortii. Uneori sunt cazuri fericite cand actiunea sa nu ajunge la capat si daca a fost suficient de atins de ceea ce a facut va pretui viata mai mult decat orice. Altfel, va repeta gestul la fel de nonsalant ca si cum ar schimba o pereche de sosete.
Adultul e altfel, el o face cu incrincenare sau cu disperare, sau chiar cu dragoste (vezi cazul celor bolnavi irecuperabil si care se simt ca o povara pentru familia lor). De aceea adultul o sa-l gasiti spanzurat de robinetul de la calorifer la 60 cm de podea. Pentru ca si-a proiectat moartea cu toate amanuntele si un banal fapt ca distanta dintre robinet si sol nu e un obstacol in calea obiectivului sau, acela de a-si pune capat vietii.
Despre cei care din fantezie incearca sinuciderea, cred ca in principiu nu au un raport corect intre valoare si nonvaloare, intre utilitatea si inutilitatea vietii, dar si a mortii, in general sunt debusolati, plictisiti, fara un tel, fara o tinta.
Ce sa mai spunem despre cei care se sinucid in numele stiintei sub asistenta medicala, pentru ca reveniti la viata sa poata spune CE SE INTAMPLA IN MOMENTUL MORTII!...
De ce uneori oameni recurg la suicid? Poate ca de vina e si religia care vorbeste de reincarnare si nu de infinitatea mortii?... Dar cred ca acest subiect iese deja din cadru...

nicoleta tintea spunea...

@mitica

Asa e. Poate în adolescenţă pragul dintre viaţă şi moarte e mai mic.

Nu ştiu. Ştiu sigur că perioada e mult mai vulnerabilă, reacţiile mai imprevizibile, iar hotarul dintre bine şi rău mai subţire.

Oricum un lucru e cert. O simplă sinucidere dă naştere la alte sinucideri în lanţ.

În astfel de situaţii mediatizarea chiar dăunează.

Avem exemple clare. Bogdan s-a aruncat de la etaj. La câteva zile un puşti de 14 ani s-a spânzurat. Apoi gemenele.

Nu spun că aceşti oameni nu s-ar fi sinucis. Numai că astfel de subiecte cred că le întăreşte convingerea că trebuie s-o termine mai repede cu lumea asta.