De câteva zile încoace toată lumea discută cazul profesoarei Corina şi a elevul ei, Bogdan.
M-a urmărit şi pe mine povestea, câteva zile. Acum a scăzut în intensitate, aşa cum s-a întâmplat şi cu povestea doctorului Trancă şi a pacientei Andreea.
Într-un fel cele două poveşti seamănă - amândouă relaţiile vorbesc despre o legătură interzisă - cea dintre doctor şi pacient, profesoară şi elev.
Culmea e, că primul lucru care mi-a trecut prin minte în ziua în care tânărul s-a aruncat de la etaj a fost acela că între cei doi exista o legătură. Apoi, mi-am nuanţat reacţiile şi mă gândeam că probabil doar tânărul a făcut o pasiune pentru profesoară aşa cum se întâmplă deseori în adolescenţă.
Cred sincer că între profesori şi elevi se leagă deseori o relaţie specială. Profesorii sunt îndrumători, ne marchează destinul şi vedem în ei adeseori nişte modele.
Totuşi o relaţie între o profesoară de 26 de ani, măritată şi un elev de 18 ani, necopt încă depăşeşte conceptele unanim acceptate despre dragoste.
Cred sincer că doi oameni se pot îndrăgosti, indiferent de vârstă, statut social sau considerente religioase. Totuşi cel mai grav mi se pare că profesoara din filmul nostru s-a jucat cu două vieţi, cea a lui Bogdan şi cea a soţului ei Dragoş.
Nimeni nu are dreptul să judece, dar pare un fel de joc cu focul, acest teatru al Corinei. Adică, lasă-mă în pace, te iubesc dar rămân cu soţul meu. Dacă profa îl iubea cu adevărat pe Bogdan trebuia să-şi asume relaţia, dar cred că nu a avut puterea să treacă peste toate greutăţile implicate de această legătură.
Îl compătimesc şi îl admir pe soţul Corinei. Îl compătimesc pentru suferinţa prin care trece şi îl admir pentru că, îşi protejează însă soţia, chiar şi în aceste condiţii.
Nu sunt cea care ridică piatra. Oricum, Corina a primit o cruce foarte grea pentru faptele ei. Ar fi trebuit poate să aibă poate mai multă răspundere şi să nu bulverseze un tânăr impulsiv şi imprevizibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu