13 iulie, 2007

Avem net!

Patru ore fără internet. Ciudat cât de dependenţi putem fi de legătura asta invizibilă, ON LINE...Internetul a picat pentru că firma care se ocupă de legături a avut o pană de curent. În fine.

Fără net nu există agenţii de ştiri, nu există ziare, nu există site-urile televiziunilor, nu există mail cu comunicate, nici messenger, nici mesaje de la prieteni. Nu există informaţie. Deci, nu există nimic.

Dintr-o dată parcă eşti legat de mâini şi de picioare. Există un banc, care îmi place foarte mult. Pentru că spune mult despre viaţă. Nu reţin bancurile în forma originală. Dar povestea sună cam aşa -"Bulă se plângea unui prieten că nu are loc în casă. Uite, suntem cinci persoane într-o singură cameră! Prietenul lui îi dă un sfat: Bulă, bagă în casă capra, măgarul, căţelul şi purcelul. Stai aşa, vreo lună. Apoi scoate capra, purcelul căţelul şi măgarul afară, ai să vezi ce bine te simţi!"

Aşa e şi în viaţă. Eşti sănătos, ai prieteni, ai un loc de muncă. Şi totuşi uneori eşti nefericit. Dacă dintr-o dată ţi s-ar da o boală, te-ai gândi cu siguranţă ce fericit erai înainte să cazi la pat, bolnav. Dacă ţi s-ar mai da încă un necaz în plus, în cârcă te-ai ruga ca Dumnezeu să-ţi ia măcar boala şi necazul. Nu ai mai vrea şi altceva. Dintr-o dată prietenii, serviciul şi ce aveai iniţial ar fi arhisuficient.

Principiul ăsta se aplică şi lucrurilor mărunte. Cum ar fi ...internetul. Sau curentul. Sau cablul la televizor. Întrerupe curentul cinci ore iar când vine, vei fi fericit.

Oricum acest mic accident mi-a arătat că sunt dependentă. Mai mult decât credeam. Dependentă de televizor, de internet, de telefon.

4 comentarii:

Mihnea spunea...

Cu 18 ani in urma, cand nu era nimic la televizor, cand internetul nu exista si cand telefoanele ne erau ascultate, singurul lucru de care eram dependeti erau cartile...

nicoleta tintea spunea...

Da. Asa e. Ţin minte că stăteam nopţile, cu cărţile în mână. Deseori mă opream când se crăpa de ziuă şi ai mei care se pregăteau să meargă la serviciu, îmi băteau în uşă.

Practic nimic nu ne opreşte nici acum să citim. Poate doar obişnuinţa de a butona telecomanda, de a sta pe messenger şi aşa mai departe.

OANA DESPA spunea...

bine ca nu am fost la serviciu, nu? ce ma faceam io?

nicoleta tintea spunea...

Păi vezi? Există şi oameni fericiţi. Azi a căzut netul trei minute şi nu ai mai fost în apele tale. Dacă stăteai trei ore pe uscat, afară caniculă îţi dai seama cum era?