30 iulie, 2007

Mă omoară aşteptarea...

Nu suport aşteptarea. Nu îmi place să aştept trenurile, bărbaţii, pe nimeni. Nu îmi plac prelegerile interminabile. Mă enervează să stau şi să aştept lângă uşa unei instituţii.

Uneori încerc să mă educ. Mă pregătesc moral pentru aşteptare. Totuşi clipele goale mă scot din minţi. Văd că unii au învăţat foarte bine lecţia aşteptării. Sau s-au născut cu ea. Stau aproape nemişcaţi într-un loc, ore în şir. Nu par plictisiţi.

Eu nu am stare. Aşa mi-e firea. Mă foiesc pe scaun. Mă uit în stânga şi în dreapta.

Cred că răbdarea s-a ascuns bine când m-am născut eu. Am primit destul de puţină. Vreau totul repede. Dintr-o dată. Nu am timp de pierdut.

Uneori dacă s-ar putea aş vorbi pe diagonală. Aşa spun eu. Nu am răbdare, aşa că prefer ca omul să-mi facă dacă poate, direct rezumatul a ceea ce vrea să-mi spună.

Acum sunt în starea aia de aşteptare. Oribilă senzaţie. De aici şi neliniştea. Îmi vine să dau telefoane. Să vorbesc în stânga şi în dreapta. Perioada nu se scurtează însă aşa.

Prin urmare, aştept în continuare un răspuns. Trebuie să vină. Uff, dar dacă ar veni mai repede.

4 comentarii:

mitica spunea...

Pierzi timp foindu-te. Cand ai de asteptat (macar atunci), inchide ochii si navigheaza printre ganduri. Ai sa constati surprinsa ca asteptarea e mult prea scurta pentru periplul tau. In secolul vitezei credem ca miscarea e baza si gresim, caci alergand fara hodina nu mai vedem filmul vietii, ci doar un anost rezumat.

nicoleta tintea spunea...

Nu pot să navighez printre gânduri. Că sunt prea multe. Şi neliniştea mă cuprinde şi mai tare.

Aşa sunt eu...

Alin spunea...

as spune ca si mie imi apare agitatia mintii si te inteleg. poate incercam sa ne interiorizam mai mult , astfel avand un punct de referinta imuabil si neclintit.alegi tu conceptul sau metoda.

nicoleta tintea spunea...

Eu asa sunt din fire.Fara stare.Meditatia si alte concepte imi sunt straine:)