11 iulie, 2007

Vreau să eliberez timpul...

Nu îmi găsesc locul. Parcă am o morişcă în stomac. Stau pe scaun. Dar în interior nu am linişte. Poate căldura, poate gândurile, poate...

La muncă e aer condiţionat. Totuşi asta nu mă linişteşte. Afară mori de cald. Iar despre apartament ce să mai vorbesc. E boala tuturor, căldura. Boala tuturor celor care nu au aer condiţionat.

Liniştea nu mi-o găsesc nici noaptea. Mă foiesc iar cearceaful se adună, răzvrătit sub mine. Ce să fac, cum să fac?

Vorbesc la telefon. Mult. Recunosc îi terorizez şi pe alţii cu gândurile mele. După ce îmi vărs năduful mă liniştesc preţ de o clipă. În rest, ca într-un carusel. Mă enervez, mă calmez şi mă enervez din nou. Trec dintr-una în alta.

Mai e mult până la concediu. Parcă timpul s-a oprit în loc iar lucrurile nu se leagă. Simt fiecare adiere a timpului. Clipele se zbat ca peştele pe uscat. Trec încet, încet. Se târâie. Mă uit la ceas. S-au scurs doar câteva minute.

Aş vrea să întorc clepsidra. Să dau drumul timpului.

3 comentarii:

mitica spunea...

Te uiti disperat dupa o nenorocita de rozeta de la un robinet inexistent. Robinetul prin care curge timpul. Si nu-l gasesti. Iar cand in sfarsit ai pus gheara pe el si-l deschizi cu furie pana la refuz, vezi prelingandu-se si incremenind geana rosie a zorilor peste lumea in asteptare. Finc-ai uitat sa eliberezi lumina din carapacea ei.
Sau poate ai uitat sa te eliberezi pe tine de tine. Sa cauti impacarea, sa adormi adrenalina, sa pierzi legatura cu furia zilei.

OANA DESPA spunea...

nico, eu stiu remediul. ai rabdare si nervi. ma intorc, sa innebunim impreuna. :)) stai linistita. in viata toate se rezolva. mici sau mari. asta e mica de durata lunga.

nicoleta tintea spunea...

Mulţumesc pentru susţinere, Oana. Chiar dacă nu am rezolvat problema, cel puţin pentru moment m-am liniştit. Nu ştiu cât mă ţine, oricum:)