27 iulie, 2007

O ploaie caldă de vară

Mi-e dor de o ploaie caldă de vară. Ploaia aceea scurtă care zvântă trotuarele. Caldă. Ca o îmbrăţisare. Ploaia care eliberează.

Îmi amintesc ploile de vară din adolescentă. Ieşeam de la liceu şi pe drum ne prindea ploaia. Ne scoteam sandalele şi traversam parcul desculţi. Lumea de privea curios. Şi noi râdeam, râdeam.

Tălpile goale sărutau pământul. Asta ne dădea o senzaţie de libertate.

Mirosul din aer era şi el special. Căldura se ridica parcă deasupra pământului.

Într-o vară, la mare a plouat o săptămână întreagă. Reţin o imagine. Străduţele înguste din Costineşti erau pline de apă. Nu mai vedeai marginea. Într-o noapte ploua în draci. Lumea strânsă de prin discoteci se adăpostea sub prelate. Peste tot ...doar apă. Undeva în mijlocul străzii un bărbat şi o femeie dansau în ploaie. Muzica cânta dintr-un casetofon uzat, aşezat pe margine. Mi-a plăcut mult imaginea. Doi oameni fericiţi. Dansând în ploaie.

Visez la o ploaie fierbinte de vară.

2 comentarii:

mitica spunea...

O-Ho! Ce de amintiri! Noi doi si ploaia!... Indiferent care eram NOI DOI si indiferent care era PLOAIA... Uneori canta un casetofon, alteori cantam noi, dar de cele mai multe ori canta ploaia.
Am capatat prea multa experienta, sau am imbatranit, ori poate ploile chiar nu mai sunt ca alta data? Iata o mare dilema! Sper doar ca ploile sa se fi schimbat...

nicoleta tintea spunea...

A venit ploaia.Vezi?
Dar nu a fost calda. Oricum după căldurile astea a fost o binecuvântare...