21 aprilie, 2009

Timp de rugăciune

Timp de rugăciune
Şi timp de visare.
Tu calci uşor peste urmele paşilor mei,
Atât de uşor, încât formele rămân îngheţate
în memoria timpului.
Ai cules fiecare lacrimă
şi ai ferecat-o în clopotul uitării
Şi fiecare tremur al genei
L-ai liniştit cu o sărutare.
Îngerii păzitori au fugit demult.
Niciunul nu vine nechemat.
Umbrele îi alungă
Cu patima măruntă.
Dar vine un timp al rugăciunii
Şi al visării,
Când umbrele vor urla bezmetice
Către îngerii lor.
Unele îi vor găsi.
Pentru altele
Va fi prea târziu.

2 comentarii:

LZ spunea...

Timp de rugaciune si visare. Atat de frumos. Atat de sensibil. Mie mi-a spus cineva ca ingerii pazitori vin, sunt, exista, chiar si daca nu sunt chemati. Nu se lasa alungati. Trebuie doar gazduiti cu mai mult drag.

nicoleta tintea spunea...

@LZ

Mulţumesc.

Şi eu cred că îngerii păzitori există. Că sunt tot timpul cu noi. Dar se spune că nu intervin dacă nu le ceri ajutorul decât poate în situaţiile limită.

Se spune că oamenii care se sinucid nu mai au îngeri păzitori pentru că în acele momente îngerul îi părăseşte.

Oricum e bine să chemăm îngerii în viaţa noastră.