25 aprilie, 2009

Cutremur

Nu ştiu dacă mi-e teamă de cutremur mai mult decât de orice altă catastrofă naturală. Sincer, nu cred. Poate doar dacă mă gândesc mai bine că blocurile astea cu pereţii subţiri, cutiile de chibrituri s-ar contorsiona serios în faţa mâniei pământului.
Dar nu am avut niciodată o viziune fatalistă asupra morţii. Dacă ţi-a venit ceasul cred că nu poţi fugi de clipa fatidică indiferent câte măsuri de precauţie ţi-ai lua.
Iniţial am crezut că cineva mişcă patul. Apoi am realizat că e cutremur. M-a luat brusc durerea de stomac. Aşa, câteva clipe. Apoi s-a dus.
Îmi doresc însă să ne ferească Dumnezeu pe toţi de o astfel de catastrofă. De un cutremur puternic.

2 comentarii:

Nadina Campean spunea...

mie mi-a fost foarte teama iar in momentul in care a inceput am intrat in panica. a fost o senzatie infioratoare pentru ca nu stiam exact ce se intampla si ce trebuie sa fac. asa ca am fugit de acasa :)

nicoleta tintea spunea...

@Nadina

Eu m-am speriat mai tare acum câţiva ani când a fost un cutremur cam de aceiaşi intensitate.

Făceam baie şi dintr-o dată a început să se zgâlţâie cada cu mine. Asta m-am întrebat atunci că dacă te prinde cutremurul îmbrăcat mai e cum mai e, dar dacă eşti în pielea goală ce faci...

Oricum ai văzut şi tu sfatul specialiştilor e să nu ieşi din casă ci să te adăposteşti...