sursa foto: http://desktop-wallpapere.blogspot.com
Sunt zile în care vin amestecate de toate. Prieteni, cuvinte, necunoscuţi, salvatori. Şi în toate, peste toate e un praf de stele. Un praf de bunătate. Un strop din lumina care străluceşte în fiecare din noi.
Când oamenii vor, pot răsturna munţii. Adună, scad, găsesc soluţii şi mai presus de toate - SIMT. Simt că există, respiră şi că undeva lângă ei, în blocul vecin, în oraşul aflat câţiva kilometri distanţă, sau poate mai mult, într-un spital sau într-o casă sărăcăcioasă altcineva respiră mai puţin decât ei. Respiră boală, respiră suferinţă, respiră sărăcie, simte foame sau neiubire.
Şi atunci simţirea această îi ajută să pună ei la loc ceea ce altuia îi lipseşte. O bucată de pâine, un bănuţ, un zâmbet, un cuvânt, o lacrimă toate sunt de fapt o rugăciune. O clipă de viaţă autentică. În care am fost noi. NOI, cu potenţialul extraordinar cu care am venit pe lume. Scânteia de bine. Şi eu cred că totul se vede într-o lume nevăzută. În lumea în care cete frumoase de îngeri cântă mereu. Nicio clipă în care am iubit cu adevărat şi am împărţit din această iubire nu se pierde.
