Doar iubirea învinge moartea...

Hristos a Înviat!

Se spune că e suficient să faci un pas spre Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va face pe ceilalți, până la tine. Așa cred că e și atunci când vrei să faci o faptă bună. E suficient să vrei, să te rogi, iar de acolo de Sus vei primi atât de mult ajutor, încât nici nu ai sperat vreodată.

Știam asta, dar am avut ieri ocazia să-mi reamintesc. Așa că punctez aici acest aspect, ca nu cumva să uit vreodată, ce daruri minunate primim atunci când vrem să dăruim. Pentru că noi de fapt primim daruri, atunci când facem o faptă bună. Primim bucurie, primim lecții de viață, parcă suntem mângâiați de îngeri și purtați așa, pe aripile lor. Senzația aceasta am mai avut-o doar atunci când am început să merg cu vreo cinci, șase ani în urmă, prin spitale, la copilașii bolnavi de cancer. Nu știam dacă voi rezista să văd atâta suferință și m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să pot face asta. 

Și de câte ori mergeam acolo pluteam. Știu că pare paradoxal, ceea ce scriu dar simțeam că pot dărui din mine, din sufletul meu, din inima mea, simțeam că pot mângâia și aduce zâmbet pe chipul celor care treceau prin clipe cumplite. 

Apoi, când plecam, gata! Eram sleită de puteri, mă lovea parcă cineva cu leuca în cap, eram leșinată de energie, uneori chiar cădeam la pat și zăceam câte o zi întreagă, după marile acțiuni. Plus că erau anumite cuvinte, gesturi, expresii care mi se lipeau de suflet. Și inevitabil acolo au intrat pentru totdeauna și câțiva dintre copii. 

Anul acesta de Paște mi-am dorit să aducem mângâiere acolo unde sunt mame care dau viață și care luptă pentru pruncii lor, născuți prematur. 

Am trecut de două ori prin asta. O dată cu Sofia. Apoi cu Nicolae. Am cunoscut multe sentimente, am trecut prin apă și prin foc, în același loc. În același spital. Și nu credeam niciodată că voi mai putea să calc în locul în care mi-a murit primul copil. Lumina ochilor mei! Dar am putut! Și mai mult decât atât, Dumnezeu m-a întărit să trec din nou, cu Nicolae prin emoțiile mamei care-și vede copilul la terapie intensivă, ajutat de aparate să respire.

Totul a avut cu siguranță o pedagogie. Minunea e prea mare ca să poată fi exprimată în cuvinte. Minunea că Nicolae, născut prematur la 34 de săptămâni și 4 zile și doar 1900 de grame a venit pe lume chiar în ziua în care Sofia a trecut la Domnul. Și că acum e bine. Perfect. Poate a fost nevoie să mă întorc în ceea ce pentru mine a fost un Iad, ca să mă vindec, măcar parțial de o traumă ce și-a lăsat pentru totdeauna amprenta pe sufletul meu. Nicolae nu doar că s-a născut în aceeași zi în care Sofia a trecut la Domnul. Eu am stat după naștere în același salon, în care am stat și cu trei ani în urmă, Nicolae a fost tratat de medicul care a tratat-o pe Sofia și tot așa...

Aproape o lună și jumătate de spitalizare cu Nicolae a însemnat pentru mine să retrăiesc drama mea de multe ori. Prin ochii mamelor care și-au vegheat copiii, născuți înainte de vreme. Patru dintre cei care au luptat pentru viață, în aceeași perioadă în care a stat și Nicolae în spital sunt acum alături de Sofia, în Rai. Și nu doar această durere. Ci și alte spaime, complicate, mai complicate decât le vezi uneori doar în filme.

Închei această paranteză mare. Și revin. Știu cât este de greu să stai în spital, cu un prunc de câteva sute de grame, poate mai mult și să te rogi neîncetat să trăiască. Să fie sănătos. Să-l iei acasă și să ieși cât mai repede pe poarta spitalului. De aceea, anul acesta de Paște mi-am dorit mult să facem o mică bucurie mamelor cu bebeluși prematuri care sunt internate în Spitalul Polizu. Chiar dacă de câte ori intru pe holurile de acolo sunt cuprinsă de sentimente amestecate. Doar iubirea poate învinge moartea. 

Cincizeci de cărți cu minunile făcute de Sfântul nostru drag ("Sfântul Efrem cel Nou, tămăduitorul trupurilor și al sufletelor", editată de asociația noastră), pască (50 de bucăți) și cozonaci de casă (50 de bucăți) (cumpărate din fondurile asociației noastre, Asociația "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou", de la doamna Mihaela Burcea de la Pitești) și lalele cumpărate din bănuții dăruiți de o doamnă cu inima mare din Canada. Acestea au fost darurile. Simbolice. O mână de prieteni buni ne-au însoțit: Alice, Andrei, Georgiana și Adi. 

La spital am primit sprijin de la o doamnă asistentă care mă știa încă de când am născut-o pe Sofia. Mulțumesc! Am vizitat pe rând, mămicile de prematuri. Într-un salon am cunoscut o mămică fericită că Sfântul Efrem o "vizitează". Avea evlavie mare la acest Sfânt iar pruncul ei va purta numele de Efrem. 

Am lăsat un pachet și pentru o mămică ce se afla în terapie intensivă, tocmai născuse. Am aflat ulterior, cu bucurie, că și pruncul ei se va numi tot Efrem! Sfântul Efrem ne face mereu surprize! Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Într-un alt salon ne aștepta o mămică singură. Cu doar o zi în urmă îi murise bebelușul. Cântărea 670 de grame, un pic mai mult decât Sofia. Am simțit cum durerea ei îmi sfâșie inima. Am stat puțin de vorbă. Nu știu cât am reușit să o alin, dar sper ca Sfântul Efrem cel Nou să o ajute și să ajungă că sufletul ei, prin cărticica pe care i-am lăsat-o.

Am împărțit cărți și cozonaci și câtorva mămici care așteptau să nască.

Următoarea noastră oprire a fost la Maternitatea Giulești. Aici, Sfântul Efrem cel Nou ne-a mai făcut o bucurie. Am cunoscut o mămică cu tripleți care își dorea mult să nască de ziua Sfântului Efrem, adică pe 5 mai. Dar Bunul Dumnezeu a rânduit să nască de Sfântul Calinic, pe 11 aprilie. Iar copilașii ei sunt bine. Probabil vor pleca în câteva zile acasă.

Cum ne rămăseseră daruri destule ne-am gândit să ducem cozonăcei parfumați și la copilașii internați în Spitalul Grigore Alexandrescu. Am ajuns la spital (eu personal nu cunosc deloc acest spital), nu prea știam pe unde să ne învârtim, holurile erau cam pustii, am vorbit cu un medic, care nu ne-a lămurit prea mult, am vrut să mergem la terapie intensivă, dar am înțeles că acolo copilașii sunt internați fără părinți, deci nu am fi avut acces. Și în timp ce ne tot codeam ce să facem, Adi și Andrei au auzit pe holul de la etaj glasuri care cântau: "Hristos a Înviat". Așa ne-am întâlnit cu părintele Peiu, părintele spitalului care mergea la micii pacienți, însoțit de câțiva credincioși. Dânsul ne-a și îndrumat spre secțiile unde erau copii internați, unii în stare gravă chiar. Eu am luat-o ca pe un semn binecuvântat.

Așa am ajuns să împărțim daruri pe secția de Arși, la Chirurgie și Ortopedie. Cel mai emoționant a fost la copilașii arși. Unii erau "împachetați" precum mumiile. Doar ochii li se mai vedeau. Alții plângeau de durere. Pe secție au intrat doar Georgiana și Alice. Și au ieșit de acolo, tulburate.

Peste tot am fost primiți cu dragoste de personalul medical. Mare minune! M-am bucurat de fiecare "întâmplare" care ne-a arătat încă o dată cât de mult ne poartă tuturor, Bunul Dumnezeu de grijă.

Ultimele bucăți de pască le-a dus Georgiana la niște familii fără posibilități din Pantelimon. 

Vă doresc tuturor să aveți în continuare zile de sărbătoare binecuvântate! 

P.S. Mai multe fotografii de la micuța noastră acțiune puteți să vedeți aici:
https://www.facebook.com/pg/inmemoriasofiei/photos/?tab=album&album_id=1068899756587988

8 martie, prin ochii Adrianei

Mai multe puteți să citiți aici. 

În memoria Sofiei...

Alina, de la Crazy Design, mi-a făcut un dar de suflet și a schimbat interfața grafică a paginii Asociației "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou". Alina a făcut și trei bannere, pentru cei care vor să facă trimitere de pe pagina lor, spre pagina asociației. 

Pentru a posta bannerul pe site-ul vostru, trebuie să copiați unul dintre codurile trecute sub fiecare banner și să-l introduceți în căsuța de widget. Codurile le găsiti aici. Multumesc.

        Banner 300x300px

        Banner 200x200px

        Banner 150x500px

Donează 2 la sută din impozit către Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou"

sursa foto: www.operatiepesufletdeschis.blogspot.com

"Pic cu pic se face marea", spunea cineva. Sunt cuvinte simple care se potrivesc demersurilor noastre.

Cu puţin de la fiecare am reuşit de fiecare dată să facem fapte bune. De aceea vă cerem ajutorul prin redirecţionarea a 2 la sută din impozitul pe venit, către asociaţia noastră.

De ce? Pentru că aceşti bani merg oricum la stat. Şi pentru că fiecare poate alege cum să fie cheltuiţi. Şi poate face astfel o faptă bună. Fără să coste nimic. 

De multe ori comoditatea şi birocraţia ne taie elanul. La un calcul simplu, sumele  rezultate din "2 la sută din impozit" pentru un singur contribuabil pornesc de la 10 lei şi depăşesc 100 de lei, la venituri care sar de echivalentul a 1000 de euro pe lună. 10 lei înseamnă două ciocolate pentru un copil sărac, înseamnă câteva caiete, înseamnă câteva medicamente pentru un tânăr paralizat, imobilizat la pat. 10 lei sunt o avere, atunci când nu îi ai. Cu 10 lei poţi face o bucurie. Iar cu 20 de lei poţi face mai mult. 

Încă de când am înfiinţat această asociaţie nu ne-am propus să facem fapte mari. Nu ne-am propus obiective greu de atins. Am vrut doar să continuăm ceea ce devenise un firesc, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să dăm de mâncare celui flămând... O activitate care pornise deja cu câţiva ani în urmă, fără "hârţogăraie" şi denumiri oficiale, din suflet și cu multă pasiune.

Dacă facem câţiva copii săraci bucuroşi, dacă reuşim să hrănim un copil flămând, dacă putem să cumpărăm medicamente, din când în când, pentru cei aflaţi în suferinţă, dacă reuşim să găsim un adăpost pentru cineva care doarme sub cerul liber, dacă reuşim să aducem un zâmbet pe chipul unui copil bolnav sau puţină alinare unei mame care-şi veghează copilul chinuit de durere, dacă putem susţine educaţia unui copil cu potenţial, noi suntem mulţumiţi. O mulţumire, ca un sentiment amestecat. Un sentiment amestecat cu dorinţa de-a face mai mult. 

La fiecare faptă bună ne gândim că poate de acolo de Sus, fetiţa noastră, Sofia ne zâmbeşte şi se bucură alături de noi. 

De fiecare dată le mulţumim sfinţilor pentru că ne-au trimis ajutor prin oameni şi îi cerem lui Dumnezeu să ne dea smerenie, pentru ca milostenia tuturor să ajungă acolo, Sus.

Scrisoarea aceasta este o scrisoare către tine. O scrisoare către tine, cel care poți redirecţiona către asociația noastră, aşa cum prevede Codul Fiscal, 2 la sută din impozitul pe veniturile obţinute în anul anterior, în cazul de faţă, pentru anul 2013.

Este o scrisoare către cei care sunt salariaţi şi către cei care obţin venituri şi din alte surse (venituri independente) și vor să susţină asociaţia noastră, Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou".

Cei care au venituri exclusiv din salarii trebuie să completeze declaraţia 230, iar cei care obţin venituri din mai multe surse sau venituri din acţiuni independente (drepturi de autor, chirii, dividente etc.) trebuie să completeze declaraţia 200.

Aici găsiţi ambele declaraţii, completate deja cu datele asociaţiei noastre. Este suficient să le descărcaţi şi să le completaţi cu datele dumneavoastră.

Pentru venituri din salariu, descarcă şi completează: 

FORMULARUL 230

Pentru venituri şi din alte surse, descarcă şi completează:

FORMULARUL 200 

Formularele se pot depune personal, până pe 23 mai 2014, la Administraţia Financiară de care aparţineţi, sau se pot trimite prin poştă. Dacă doriţi să trimiteţi dumneavoastră direct, formularele prin poştă, puteţi afla care este adresa Administraţiei Financiare de care aparţineţi aici.

Dacă aveţi mai mulţi prieteni care sunt arondaţi la aceeaşi administraţie financiară puteţi trimite într-un singur plic, toate declaraţiile completate cu toate datele. 

Dacă obţineţi numai venituri din salarii (adică dacă trebuie să depuneţi doar declaraţia 230) puteţi să ne trimiteţi nouă, până pe 15 mai 2014, declaraţia gata completată cu datele dumneavoastră şi semnată. Iar noi ne vom ocupa şi vom trimite formularele apoi, prin poştă.

Formularul 230 se poate trimite:

• prin e-mail: mailulasociaţiei@gmail.com (formularul se va trimite scanat).

• prin poştă: Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou", Şoseaua Iancului, nr. 37, bl. 103 B, sc. A, et. 7, ap. 27, sect. 2, Bucureşti. 

Ne puteţi ajuta şi dacă distribuiţi formularele, în rândul prietenilor dumneavoastră, pentru a le completa cu datele lor.

Pentru formularul 230 nu este obligatorie ataşarea fişei fiscale primite de la angajator. 

Observaţie: Nu este nevoie să completaţi rubrica "suma", pentru că organul fiscal calculează şi virează suma admisă, conform legii. 

Dacă doriţi să vedeţi care sunt categoriile sociale pe care le susţinem puteţi citi statutul asociaţiei. Despre acţiunile noastre umanitare puteţi afla mai multe informaţii, aici.

Suntem o asociaţie mică şi nu ne-am propus fapte mari, doar bucurii mici, pentru cei aflaţi în suferinţă.

Doamne, ajută!

Pentru alte detalii suplimentare vă rugăm să ne contactaţi: mailulasociaţiei@gmail.com

Vă mulţumim tuturor!

Sofia şi prietenul ei cel mai bun, Sfântul Efrem cel Nou

sursa foto: www.doxologia.ro

Azi este o zi de mare sărbătoare pentru sufletul meu. Puteţi citi despre una dintre minunile pe care Sfântul Efrem cel Nou a făcut-o în viaţa noastră pe pagina Asociaţiei "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou".

Scrisoare către Sofia (III)

Sofiuca lu’ mami,

vezi, te alint, chiar dacă nu am apucat să-ți rostesc prea mult numele. Eu te alint, așa cum te-aș fi alintat dacă ai fi fost cu noi.

Cineva mi-a spus de câteva ori să nu-ți mai spun așa, pentru că nu-i place. Dar eu tot mai scap un Sofiuța, Sofiuca, pentru că îmi ești dragă rău și simt nevoia să te alint.

Am înțeles mesajul tău, mami! Am știut azi că ești alături de noi când Alex m-a sunat să-mi spună că a primit la poștă, pentru plicurile pe care le-am trimis celor dragi pentru tine, pentru sufletul tău de îngeraș (plicurile în care am pus cartea Adei Mihaela Calciu „Am văzut Raiul”), timbre cu MACI. Am știut mami, că acesta a fost un mesaj pentru noi. Că ești cu noi. Pentru că macii îmi amintesc și-mi vor aminti de tine, mereu.

Mami, zilele astea mă gândesc la mulți copii, și la cei bolnavi, și la cei care s-au dus, dar cel mai mult mă preocupă situația a două familii, care au cinci copii și locuiesc pe stradă. Au fost evacuați, mami, din casa lor în urmă cu o lună și de două zile am în fața ochilor o singură imagine... ei în ninsoare și frig, pentru că vine iarna, mami, vine de luni.

Cea mai mică este o fetiță. Are doar trei luni mami, adică cam cât ai fi avut și tu, dacă ai fi rămas cu noi. Și o cheamă ca pe mine, Nicoleta. Are un frățior de opt ani, pe Nicu.

Cealaltă familie are trei copii, Valentin, un băiețel de un an și patru luni, blond cu păr cârlionțat și ochi mari, albaștri, de par desenați, Ana, o fetiță și 6 ani, știrbă și jucăușă ca o veveriță și Andreea, care are opt ani.

Mă rog la Dumnezeu, mami, să nu-i prindă frigul, pe străzi. Mă doare în fiecare seară când mă gândesc că eu pun capul pe o pernă moale și e cald. Un om bun, mami, tu știi cine, eu nu pot să spun, ne-a ajutat să le ducem de mâncare.

Dar problema căsuței rămâne și este tot mai acută pentru ei, acum.

Mami, scumpa mea, nu o să uit niciodată că, după ce tu te-ai dus la Domnul, chiar a doua zi am intrat într-o cofetărie. În fața ei erau doi copii ai străzii. O fetiță care avea cam trei ani și două codițe împletite, era murdară toată, și un băiețel de cinci ani. I-am dus în cofetărie și i-am pus să aleagă ce prăjitură vor ei. Se uitau mami, la prăjituri, anesteziați, nu le venea să creadă. Erau așa de fericiți. Nu se puteau hotârî de care să aleagă. Nu o să uit sclipirea din ochii lor, când i-am așezat la masă și i-am lăsat să mănânce singuri, prăjiturile. Atunci m-am gândit mami, că în memoria ta, vreau să dăruim prăjituri, copiilor de pe stradă. Că vreau să facem ceva pentru copiii de pe stradă. Nu prea știam cum. Nici acum nu știu. Iar o vreme am tot căutat răspunsul. M-am gândit chiar să fie ceva de genul „dă mai departe”. Adică să-i rog pe prietenii mei și pe prietenii prietenilor mei să cumpăre prăjituri pentru copiii de pe stradă și să se formeze un lanț al bucuriei, din om în om, din copil în copil... Dar nu știu dacă am putea pune ideea în practică. Mă mai gândesc la asta!

Am aflat de acești copilași, mami, despre care ți-am povestit, printr-un mail. Nașul de botez al uneia dintre fetițe l-a trimis. Apoi am fost să-i cunosc și încet, încet am simțit că au intrat în inima mea. Tu știi, mami, cum mi se întâmplă mie când ceva mi se lipește de suflet. 

De abia în seara asta am realizat mami, că acesta era răspunsul. Că am cerut de la Doamne, Doamne să ajutăm niște copii care stau pe stradă și că i-am găsit fără să-i căutăm cu adevărat.

De acolo, de Sus, tu poți, mami, să te rogi pentru ei, așa cum te rogi și pentru noi. Vinerea viitoarea povestea acestor copilași va fi difuzată la Observator. Eu sper ca reportajul să ajungă la inima oamenilor și să găsim un acoperiș deasupra capului pentru ei.

Și mai sper să nu ningă prea mult. Și nici frigul să nu le înghețe simțirile. Mi-e teamă să nu răcească, să nu se îmbolnăvească.

Sofiuca mea, dacă cunoști vreun om bun care îi poate ajuta, vorbește tu, te rog, cu Doamne, Doamne să-i deschidă inima și să-i ajute pe acești copilași să nu mai doarmă pe stradă.

Mami te iubește și te îmbrățișează mult, mult.

P.S. Mami, dacă omul acela bun care vrea să-i ajute pe copii are acces la internet să-i spui te rog să-mi scrie pe mail: nicoletatintea@gmail.com sau pe facebook. 

Nicoleta, bebelusa de 3 luni

Valentin, 1 an și patru luni

Valentin, Ana, Andreea și Nicu, la ei acasă 

Andreea, 8 ani

Ana, 6 ani

Andreea, la Grădina Zoologică

În jurnalul primit cadou, Andreea a scris animalele pe care le-a văzut la Zoo

Ana și căprițele

Două surori și un verișor

Aici locuiesc cei cinci copii

Aici dorm copiii, noaptea. Părinții au improvizat ceva din câțiva saci de plastic

UPDATE 26 noiembrie
AM ÎNTOCMIT O LISTĂ DE NEVOI PENTRU CEI CARE VOR SĂ-I AJUTE PE COPII

1. Se pot face donatii in contul familiei

RO75RZBR0000060016285246, deschis pe numele Nicoleta Mihaileanu, mama celor trei copii, la Raiffeisen Nicolae Titulescu (părinţii nu sunt căsătoriţi, de aici apare diferenţa de nume, mama este Mihăileanu, tatăl şi copiii sunt Cloşcă)

sau in contul Asociatiei "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou" cu mentiunea PENTRU FAMILIA CLOSCA.

RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640, deschis la Raiffeisen, Sucursala Aerogării.

2. Copiii au nevoie şi de haine. Sosete groase. Geci de iarnă. 
 
3. Să găsim un loc de muncă pentru tatăl celor trei copilaşi. Este foarte priceput in construcţii. Ideal ar fi să găsim ceva cu carte de muncă. Aşa ar avea si ei o siguranţă. Dacă puteţi să daţi o mână de ajutor pentru salvarea acestor copilasi vă rog să-mi scrieţi.
 
Puteti să mergeti si să-i cunoasteti personal. Stau pe Strada Lebedei nr 8. Ca zona este foarte aproape de Guvern. 

Pentru familia cu trei copii (băietelul de un an şi patru luni şi cele două fetiţe) il puteti suna pe Daniel Closca, tatal color trei - 0767084476.

Pentru familia cu doi copii (fetiţa de trei luni şi băiatul de 8 ani) îl puteţi suna pe tatăl lor, Radu 0761073527
 
Multumesc!

Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou"

"În memoria Sofiei, cu ajutorul Sfântului Nicolae, marele Ierarh al Lichiei și al Sfântului Efrem cel Nou pornim acum la drum. Pornim cu aceleași speranțe mărunte - să dăm de mâncare celui flămând, să-l îmbrăcăm pe cel gol, să-l săturăm pe cel însetat, să-l alinăm pe cel aflat în suferință. Un drum pe care ne rugăm să ne fie iertate păcatele și privim mereu spre Cer. Aşa să ne ajute Dumnezeu!"

Puteţi să citiţi mai multe despre Asociaţia "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou" (pe care am înfiinţat-o chiar în perioada în care am rămas însărcinată) aici: www.inmemoriasofiei.blogspot.com 

Activitatea asociaţiei poate fi urmărită şi pe facebook: 

https://www.facebook.com/inmemoriasofiei?fref=ts

P.S. Toţi cei care doresc să se implice în activitatea acestei asociaţii sunt rugaţi să-mi scrie un mail pe adresa: mailulasociatiei@gmail.com

  

Pentru donaţii există următoarele conturi:  

LEI: RO92 RZBR 0000 0600 1590 6640
EURO: RO39 RZBR 0000 0600 1590 6721

(cod SWIFT RZBRROBU)

Conturile sunt deschise pe numele ASOCIAȚIEI ”SFÂNTUL NICOLAE ȘI SFÂNTUL EFREM CEL NOU” (cod fiscal 31599237), la Raiffeisen Bank, Sucursala Aerogării, București.

Vă mulţumesc tuturor!