Shooting anii '70- '80

Ce poți face cu o rochie de acum 30 de ani? Multe. Pe mine m-a inspirat o rochie primită-n dar de la mama lui Alex. Sau poate că nu a fost doar rochia. Și locul, apa, marea, Grecia, nisipul...

La un borș de pește... autentic

Nunta. Dintr-o altă perspectivă...

Litoralul pustiu...

Iubesc marea. Valurile care vin și pleacă, care spun povești. Nisipul cald pe care poți desena mereu și mereu, alte forme pe care marea le înghite și le transformă la rândul ei. Iubesc scoicile cu structurile  multicolore și sideful lor strălucitor, de bijuterie. Îmi place litoralul pustiu. Îl ador și aș putea sta ore în șir cu ochii în zare, singură, numărând valurile, încercând să memorez glasul lor. Să-l memorez și să-l iau cu mine oriunde merg. Și când ceva nu-mi place, când zgomotele cotidiene mă fac să cobor de pe sfoara bine întinsă care mă ține în echilibru, să scot 

dintr-un buzunar ascuns glasul mării și să-l pun să-mi cânte de o mie de ori până când redevin eu. 

"Noi... numai noi, numai noi doi..."

Îmi doream de ceva vreme o ședință foto pentru că îmi plac amintirile... O fotografie durează toată viața. De câte ori mă uit la fotografii încerc să-mi amintesc cum eram, ce am simțit în acel moment surprins. Timpul zboară... nu-l poți prinde niciodată. Cred că de asta îmi plac așa mult, fotografiile. Pentru că ne lasă iluzia că am prins timpul, pentru o clipă, între degete.

În această fotografie, prietenul nostru, Adi Popa (Fotokolor) a reușit să ne surprindă așa cum doar el știe. Și asta îmi place cel mai mult! Că suntem noi...