Copiii din Glodeanu, la Antena 3

Prietenii mei, copiii din Glodeanu au apărut la Antena 3. Îi mulţumesc Mariei Coman pentru tot ce a făcut pentru aceşti copii. 

O scrisoare

foto: Antonio Dumitrescu

De Paște, părintele Marian Tudor v-a scris o scrisoare. O puteți citi aici.

Hristos a Înviat! Vă doresc un Paște fericit, tuturor!

La Glodeanu a fost soare azi...

Am ajuns la Glodeanu dimineață, pe la ora 10 și jumătate. Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian ne-au însoțit în această călătorie frumoasă. Cu ajutorul lor am putut să ducem toate darurile la destinație. Am privit totul ca pe un dar de Sus, pentru că nu am fi avut loc pentru toate, doar în mașina noastră.Drumul este acum accesibil. Zăpada din sat nu s-a topit însă. Drumul păstrează pe alocuri senzația că te afli într-un tunel de zăpadă. Tonurile de alb au fost înlocuite de o zăpadă murdară. Pe ulițe e mult noroi și din loc în loc sunt bălți. S-a schimbat registrul doar. Sentimentul că ești departe de civilizație, de lume rămâne. Nu știu de ce. Când am ajuns, părintele ținea liturghia. Am intrat în biserică și am constatat cu bucurie că era plină de oameni. De fapt, cei mai mulți erau copiii. Când i-am văzut pe cei mici cum îngenunchează în fața altarului și rostesc “Tatăl nostru” m-am bucurat din toată inima. Unii vin la slujbă de la câțiva kilometri distanță, pe jos, prin frig. Vin și se bucură. Se strâng în jurul părintelui, așa cum se întâmpla și în lumea satului de odinioară, în care preotul era un reper pentru comunitate.

La sfârșitul slujbei au urmat îmbrățișările. Lore, Jeni, Florina, Maria, Ana, Cristinica, Mario și chiar Cătălin și Mihai au fost prezenți la slujbă. Cătălin și Mihai, adică cei doi copii care au probleme de comunicare și apar în reportajul de la “În premieră”. Erau frumos îmbrăcați și au stat toată slujba lipiți de mama lor. M-am bucurat mult că i-am revăzut atât de schimbați față de prima noastră întâlnire și chiar am fost surprinsă ca mama lor m-a recunoscut și mi-a vorbit. Întotdeauna sentimentul de bucurie l-am descris mai greu. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca acești copii din Glodeanu să aibă o șansă. Să facă mai mult decât au reușit părinții lor și să înmulțească talantul, cum se spune.

La finalul slujbei am organizat alimentele pe care le-am primit de la voi. Unde-s mulți puterea crește. Așa că Alex, Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian și câțiva tineri care-l ajută pe părintele au făcut ca pregătirea pachetelor să meargă destul de repede. Am făcut mai multe pungi consistente în care am pus alimentele pe care le-am dus noi, dar și din alimentele pe care le primise părintele, din alte donații.

Pungile au conținut cu aproximație următoarele produse (ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste diverse, lapte, margarină, zacuscă, dulceață, compot, conserve diverse, biscuiti, sare, un bidon cu apă, conserve mazăre, bulion etc).
Am împărțit darurile copiilor din biserică iar părintele ne-a spus câți copii sunt în fiecare familie pentru a putea să ne orientăm câte pungi să le dăm. Hainele i le-am lăsat părintelui ca să le împartă ulterior. La fel și laptele praf.

Iulian, tanti Georgeta și doamna Jeni

Apoi am mers cu Alex la tanti Georgeta și la Iulian. Le-am dus o pungă plină cu alimente și mai multe cutii și pungi cu haine și încălțăminte, pe care le-am primit special pentru ei. Pe drum ne-am întâlnit cu Iulian și mama lui care venise de la București, acasă. Mi-a povestit că a stat câteva ore ca să o ia cineva la ocazie. Doamna Jeni lucrează la București pentru chinezi și stă în chirie într-un imobil unde nu există gaz. Nu-i e deloc ușor dar face asta pentru că știe că nu poate să-l crească pe Iulian dintr-o alocație de 42 RON. Îmi spunea că vrea să-și găsească un loc de muncă în Buzău, ca să fie mai aproape de Iulian. I-am luat pe amândoi în mașină și la scurt timp am rămas suspendați în zăpadă. Noroc că eram aproape de niște case și doamna Jeni a cerut ajutor. O lopată și intențiile bune, fac minuni câteodată. Am ieșit relativ repede din nămeți cu mașina, pentru că ne-a trimis Doamne, Doamne ajutoare. Tanti Georgeta are sufletul la fel de îndurerat. Ne-a mulțumit pentru daruri și ne-a spus că tot la căsuța ei se gândește. Că vrea doar atât, să aibă unde să pună capul pe pernă și un acoperiș deasupra capului. Pe locul unde a fost casa care a ars, cu ajutorul lui Dumnezeu intenționăm ca la primăvară să ridicăm o casuță. Dacă doriți să donați materiale de construcții pentru tanti Georgeta și Iulian vă rog să-l sunați pe părintele Marian Tudor la numărul 0720281634. Pentru alte donații, până când își va face tanti Georgeta buletinul ca să putem deschide un cont direct pe numele dânsei, puteți să trimiteți bănuți tot în contul părintelui, cu rugămintea să specificați “Pentru Iulian și pentru tanti Georgeta”.

(CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian) Există un om cu suflet mare care s-a oferit să doneze fier și BCA pentru noua căsuță.

Doamna Nadia cu fiica ei

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și în casa doamnei Nadia Radu. O femeie cu mult bun simț. Nadia are două fete, Carmen și Loredana. Cea mare muncește într-un restaurant, la București. Cea mică este la școală, în Glodeanu. Nadia a rămas fără un picior în urma unui accident iar proteza pe care o are trebuie schimbată. Mi-a spus că nu este bine făcută și îi provoacă răni. Nadia are o pensie de 350 ron. Soțul a fost bolnav de meningită și are o pensie similară. 350 ron. O proteză nouă costă în jur de 2700 ron. Cei de la Casa de Pensii i-au spus Nadiei că are dreptul la o nouă proteză gratuită, în 2015. Nadia mi-a crut ajutorul. Dacă doriți să o ajutați sau cunoașteți pe cineva care are puterea să o facă o puteți suna pe Nadia la numărul 0760062509. Cam așa a fost la Glodeanu. Pe scurt.

DONAŢIILE:

HAINE (11 saci, 6 plase mari, 4 plase medii, 3 cutii mari și 3 pungi pentru tanti Georgeta, 1 pungă pentru Iulian);

ÎNCĂLȚĂMINTE (1 plasă);

ALIMENTE (12 pungi cu alimente neperisabile făină, mălai, zahăr, biscuiţi, orez, paste, ulei, zacuscă, mazăre, covrigei etc, 20 de bidoane de 5 l de apă plată);

DIVERSE (un pat de copil, cu cărucior, o bicicletă, o tricicletă, 4 pungi de pampers, 1 pungă cu lumânări, 1 pungă cu tetine, biberoane, 1 pungă cu cărți);

BANI (din banii care s-au donat am cumpărat 10 cutii de lapte praf. Restul, 1157 RON i-am dat părintelui ca să cumpere dânsul ce mai este nevoie).

Ca de obicei nu o să am cuvinte suficiente să le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit comunitatea din Glodeanu în această perioadă. Prieteni, colegi, bloggeri, necunoscuţi, oameni, fundaţii, asociaţii, instituţii, un trust de presă (Intact) şi două televiziuni (Antena 1 & Antena 3). Recunosc că a fost o lună grea și pentru mine. Poate chiar i-am exasperat pe cei care mă cunosc. Îmi cer iertare pentru asta și mă înclin în fața tuturor celor care au răspuns apelului meu.Am făcut o listă comună de mulţumire cu toţi cei care s-au implicat în ultima lună şi au ajutat oamenii, bătrânii şi copiii din comuna Glodeanu Siliştea. Lista este mult mai bogată, pentru că au fost persoane care s-au dus personal la Glodeanu cu lemne sau alimente sau au făcut donaţii în contul părintelui. Sau au dorit să rămână anonimi. Voi completa lista pe măsură ce primesc toate numele. Dacă am omis pe cineva vă rog să mă iertaţi.

Un MULŢUMESC cu M mare pentru:

Maria Coman, Theodora Massini, Simona Gherghe, Alin si Alina Mărginean, Liliana Şerbănescu, Nicoleta F. şi soţul, Andreea Parepa, Iuliana, Diana şi Andrei Cristescu, Costi B., clasa a XII-a B a Liceului Elena Cuza din București și doamna dirigintă Laura Anton, Elena Nan, Aurelian Nebel şi Fundaţia Resurse Regionale, Nadina Câmpean şi colegii de la matinalul Antenei 3, Mihaela Plăiaşu şi prietenii săi care au trimis daruri, George Gâdea, Alexandra şi Cătălin Grigore, Doina Moraru, Ani Creţu şi Laurenţiu Pinter, Sorin si Irina Munteanu, Bogdana Dobre, Miruna Ionescu, Florentin Duban şi Asociaţia Orthograffiti, Iulia Zavate, Daniela și Claudiu, Monica Daniela, Roxana din Constanţa, Diana Codreanu, Floarea Iovicin, Vlad Plăcintă, Ciprian Sterian şi Sorin Dinco de la "Observator Buzoian", Daniela Andrei, Elena M., Sebastian și Andreea Sava, toți care au făcut donaţii directe în contul părintelui, Andreea Berecleanu şi cei trei medici de la Fundaţia Regina Maria care au acordat asistenţă medicală celor care aveau aşa de multă nevoie de ea, trustul Intact, Fundaţia Mereu Aproape, Observator şi Antena3 care au dus ajutoare la Glodeanu, colegii mei Carmina Othman, Sonia Simionov, Sabina Iosub, Alfred Schupler, Dan Barciu, Ciprian Stan, Adriana Pava, Adelana Nistoreasa, Anita Panait, Sandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Adi Bonciu (şi toate echipelor de filmare care au relatat situaţia din Glodeanu şi au contribuit astfel la rezolvarea situaţiei de acolo), voluntarii din trustul Intact care au ajutat la deszăpezire și nu numai, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Alin Maghiar, Inspectoratul General de Aviaţie din MAI, Brigada Specială a Jandarmeriei Bucureşti, Vlad Colceriu, Nina Rizoiu, preotul Adrian Stănescu şi Asociaţia Filantropică Sfântul Apostol Ştefan, Monica şi Mihnea Bene, Georgeta Ortfloff, Câmpean Smaranda, toți celor care au scris pe bloguri, despre Iulian şi tanti Georgeta dar şi despre situaţia oamenilor din Glodeanu.

Mulţumiri tuturor celor au ajuns în ultimele săptămâni la Glodeanu, care au dat un telefon şi au ajutat la deszăpezire, care au făcut o donaţie, care au salvat o viaţă, care au îmbrăţişat un suflet...

P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor din Glodeanu. http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Aici puteți să vedeți ultimele imagini din Glodeanu. Drumul e plin cu dune de nisip. La ora asta ninge în disperare. Părintele se teme pentru bătrânii ce stau în bordeie, pentru că unele dintre ele au început să se crape din cauza straturilor imense de zăpadă. Oamenii nu mai au lumânări. Lemne ar vrea cineva să le ducă dar nu se poate intra în comună. Utilajele s-au evaporat imediat ce televiziunile au dispărut din zonă. Chiar dacă în acest moment nu se poate ajunge la Glodeanu acțiunea de strângere de alimente rămâne în picioare. Dacă doriți să trimiteți ceva la Glodeanu vă rog să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Mulțumesc.

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:

1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.

Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon: 0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

Infern la Glodeanu

Aici puteți să vedeți dezastrul de la Glodeanu. Imaginile nu au nevoie de cuvinte. Oamenii sunt la capătul puterilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, astăzi au ajuns și utilajele de deszăpezire în comună, iar la această oră se lucrează. După aproape o săptămână în care nimeni nu s-a interesat de soarta celor îngropați în nămeți. Așa cum puteți vedea în reportaj, părintele Marian Tudor a fost la doi bătrâni care au rămas fără mâncare. Și nu numai. A mers din casă în casă, acolo unde a putut să ajungă prin zăpadă, să se asigure că oamenii sunt în regulă. Dacă au medicamente sau au nevoie de mâncare.

Se vede limpede pe imagini prin ce trec acești bătrâni care au fost la propriu înghițiți de zăpadă. De două zile nu am somn și mă gândesc numai la acești oameni. Am realizat că este nevoie de multă presiune ca să miști niște utilaje. Foarte multă presiune. Și asta nu este normal. Nu! Este strigător la cer. Nu trebuie să atragă presa atenția că sute de oameni sunt izolați, că nu au ce mânca, că unii chiar sunt morți ca să se îndure cineva să curețe drumul. E iarnă, da. Una cumplită. Dar mă întreb cum pot cei care sunt responsabili să pună seara capul pe pernă când știu că de ei depinde soarta atâtor suflete. Și când ar fi ajuns utilajele în zonă dacă părintele nu ar fi putut să mă anunțe de pe o cartelă de cosmote (singura pe care există semnal slab) în ce situație se află sute de oameni din comună.

Oamenii din Glodeanu Siliștea sunt disperați, mai ales că unii sunt bolnavi și au nevoie de medicamente. Au nevoie de hrană. De apă. Ca să nu mai spunem de curentul electric. Toți speră ca acest calvar să se sfârșească mai repede. Cât mai repede posibil. De luni va ninge iar.

Incendiu la Glodeanu. Ajutați-l pe Iulian

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI

Iulian împreună cu bunica lui

Închipuiți-vă doar pentru câteva clipe că nu mai aveți nimic. Nici pat, nici acoperiș deasupra capului, nici bani, nici mâncare, nici încălțări, nici acte, nici caiete, nici sobă, nici micile amintiri păstrate cu drag în vreo cutie prăfuită.

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica.

Închipuiți-vă că aveți 13 ani și că inima voastră sângerează încă pentru că anul trecut ați rămas fără tată. Pe mama o vedeți mai rar. Ca să aveți ce mânca s-a angajat la 100 de kilometri distanță, în Capitală.

Închipuiți-vă că dormiți la niște rude care v-au promis că vă găzduiesc, doar până când se mai încălzește vremea. După aceea nu știți unde o să vă duceți pentru că nu puteți dormi sub cerul liber.

Închipuiți-vă că luni trebuie să mergeți la școală. Prin satul plin de troiene. Voi nu aveți nici cu ce să vă încălțați. Nici geacă groasă, nici pantaloni, nimic. Acum din ceea ce însemna „acasă” au mai rămas doar niște pereți.

Din păcate această poveste nu este una imaginară. Iulian, un băiețel de 13 ani din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu a rămas pe drumuri împreună cu bunica lui, în vârstă de 67 de ani. Tatăl i-a murit anul trecut, iar mama a plecat să câștige o pâine la București ca să poată să-l întrețină. Casa le-a ars acum două zile iar Iulian nu are nici măcar cu ce să se îmbrace.

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Sunt sigură că Dumnezeu a avut planul său când a pus un păstor bun, în satul Cârligu Mare din Glodeanu. Pentru că iată, la Glodeanu este nevoie de ajutor. Dacă nu ar fi fost părintele Marian Tudor probabil că nu am fi aflat de necazul care s-a abătut asupra acestei familii din parohia pe care o păstorește.

Părintele s-a dus ieri, prin viscol să-l vadă pe Iulian ca să-mi dea toate informațiile necesare, pentru a vă putea spune cum putem să-l ajutăm. A rămas și dânsul înzăpezit. Iată ce mi-a scris pe mail, la întoarcere:

„Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!

Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el. Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

CUM PUTEȚI SĂ AJUTAȚI:

Eu cred că Dumnezeu i-a luat casa acestui copil pentru a ne încerca și pe noi. Pentru a vedea dacă putem să dăm o mână de ajutor unui copil și unei bătrâne care au rămas pe drumuri. Dacă doriți să-i ajutați, puteți să luați direct legătura cu părintele Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634

Dacă doriți să le trimiteți un pachet cu haine, mâncare sau orice credeți că le este de folos, puteți să trimiteți prin poștă pachetul pe adresa:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.

Să specificați vă rog pe pachet, „Pentru Iulian, băiețelul care a rămas fără casă”.

Dacă doriți să faceți o donație pentru acest copil puteți să trimiteți bănuți în contul părintelui din Glodeanu și să specificați „DONAȚIE PENTRU IULIAN”.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

Iulian și bunica lui au nevoie de o casă. Dacă cunoașteți persoane care pot să-i ajute cu materiale de construcții pentru a-și face o nouă locuință pe locul celei care a ars vă rog să-l sunați pe părintele. Despre incendiul care a mistuit casa lui Iulian puteți să citiți și aici. Mai jos puteți să vedeți câteva fotografii din timpul incendiului. Vă mulțumesc tuturor!

Casa lui Iulian, în timpul incendiului

Incendiul

Intervenția pompierilor

Ce a rămas în urma incendiului

Jeni, la Observator

Jeni este acel copil timorat, blând, sărac, matur, sclipitor, silitor, inteligent, visător, trist, măcinat de griji, harnic, flămând, un copil fără copilărie. Un copil prea mic, pentru griji prea mari. Un copil care se agață de carte ca de unica barcă de salvare.

Am aflat care sunt câteva dintre greutățile prin care trece Jeni în martie, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Jeni m-a impresionat încă de la prima noastră întâlnire prin seriozitatea și imensa tristețe ce-i stăteau parcă în spate. De atunci am revăzut-o pe Jeni de câteva ori. M-am bucurat când în ochii mari a apărut un licăr de lumină, ca o speranță. Am văzut treptat schimbări în bine, Jeni a primit hăinuțe noi și a avut mici bucurii, adică a primit cărți sau mâncare. Și-a făcut și o prietenă la distanță, pe doamna Luiza, care i-a trimis cu dragoste câte un pachet, din când în când.

Și totuși, când am vizionat tot interviul pe care l-a dat Jeni pentru Observator, am plâns pe înfundate la calculator. I-am sorbit cuvintele cântărite, de adult. Și am simțit iar că sunt neputincioasă.

De ce ai nevoie Jeni, a întrebat-o Alina, reporterul care a realizat interviul. De coperți pentru cărți. Știu, costă un leu, a spus Jeni. Nu e mult, a adăugat grav. Dar nu am banii aceștia.

Apoi a cântărit mult și a făcut lista lucrurilor de care are nevoie: lipici, o foarfecă, un caiet de geografie, un bloc de desen și o uniformă. La matematică se descurcă. Mai are jumătate de caiet de anul trecut. Sunt lucruri mărunte care pot face un copil fericit.

Sunt întrebări și răspunsuri care nu au intrat în interviu, din lipsă de spațiu.

Jeni a povestit de exemplu că într-o iarnă a purtat cu schimbul pantofii surorii ei mai mari, Florina. Fetele mergeau la școală în schimburi diferite, așa că aveau timp să poarte cu rândul, încălțările.

Jeni are o mulțime de personaje preferate. Singurul ei refugiu este în lumea cărților. V-ar putea spune oricând povești întregi, pe de rost. O iubește pe Albă ca Zăpada și pe Cenușăreasa.

Vă întrebați care este mâncarea preferată a acestei fetițe? Cartofii prăjiți. Ce mănâncă la micul dejun? Cerealele pe care i le-a trimis doamna Luiza, de la București, în pachet.

Poate cândva veți ajunge la Glodeanu și o veți vizita pe Jeni ca să înțelegeți în ce sărăcie trăiește acest copil. Și că este o minune că mai merge la școală și chiar mai mult decât atât. Jeni învață bine și se străduiește din răsputeri să-și continue studiile în ciuda lipsurilor, a sărăciei și a foamei.

Jeni este un copil care a fost terorizat de tată. Un copil care a trecut prin spaima că-și pierde mama. Un copil care trebuie să fie adult în locul propriului părinte. Mama acestei fetițe a avut un accident de circulație în urma căruia a rămas invalidă și cu pierderi grave de memorie.

Simt că pentru Jeni nu am făcut nimic până acum. Acest copil merită mai mult. Acest copil trăiește cu sora ei, Florina (12 ani) și frățiorul Bogdan (3 ani si jumătate) numai din alocații. Jeni trebuie ajutată pe termen lung. Trebuie susținută material și emoțional pentru ca ea să-și continue visul. Pentru că Jeni vrea să devină doctor. Sau măcar asistentă, cum spune ea.

Mai multe despre Jeni puteți afla de pe blogul copiilor din Glodeanu: http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/