O scrisoare

foto: Antonio Dumitrescu

De Paște, părintele Marian Tudor v-a scris o scrisoare. O puteți citi aici.

Hristos a Înviat! Vă doresc un Paște fericit, tuturor!

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Aici puteți să vedeți ultimele imagini din Glodeanu. Drumul e plin cu dune de nisip. La ora asta ninge în disperare. Părintele se teme pentru bătrânii ce stau în bordeie, pentru că unele dintre ele au început să se crape din cauza straturilor imense de zăpadă. Oamenii nu mai au lumânări. Lemne ar vrea cineva să le ducă dar nu se poate intra în comună. Utilajele s-au evaporat imediat ce televiziunile au dispărut din zonă. Chiar dacă în acest moment nu se poate ajunge la Glodeanu acțiunea de strângere de alimente rămâne în picioare. Dacă doriți să trimiteți ceva la Glodeanu vă rog să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Mulțumesc.

Incendiu la Glodeanu. Ajutați-l pe Iulian

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI

Iulian împreună cu bunica lui

Închipuiți-vă doar pentru câteva clipe că nu mai aveți nimic. Nici pat, nici acoperiș deasupra capului, nici bani, nici mâncare, nici încălțări, nici acte, nici caiete, nici sobă, nici micile amintiri păstrate cu drag în vreo cutie prăfuită.

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica.

Închipuiți-vă că aveți 13 ani și că inima voastră sângerează încă pentru că anul trecut ați rămas fără tată. Pe mama o vedeți mai rar. Ca să aveți ce mânca s-a angajat la 100 de kilometri distanță, în Capitală.

Închipuiți-vă că dormiți la niște rude care v-au promis că vă găzduiesc, doar până când se mai încălzește vremea. După aceea nu știți unde o să vă duceți pentru că nu puteți dormi sub cerul liber.

Închipuiți-vă că luni trebuie să mergeți la școală. Prin satul plin de troiene. Voi nu aveți nici cu ce să vă încălțați. Nici geacă groasă, nici pantaloni, nimic. Acum din ceea ce însemna „acasă” au mai rămas doar niște pereți.

Din păcate această poveste nu este una imaginară. Iulian, un băiețel de 13 ani din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu a rămas pe drumuri împreună cu bunica lui, în vârstă de 67 de ani. Tatăl i-a murit anul trecut, iar mama a plecat să câștige o pâine la București ca să poată să-l întrețină. Casa le-a ars acum două zile iar Iulian nu are nici măcar cu ce să se îmbrace.

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Sunt sigură că Dumnezeu a avut planul său când a pus un păstor bun, în satul Cârligu Mare din Glodeanu. Pentru că iată, la Glodeanu este nevoie de ajutor. Dacă nu ar fi fost părintele Marian Tudor probabil că nu am fi aflat de necazul care s-a abătut asupra acestei familii din parohia pe care o păstorește.

Părintele s-a dus ieri, prin viscol să-l vadă pe Iulian ca să-mi dea toate informațiile necesare, pentru a vă putea spune cum putem să-l ajutăm. A rămas și dânsul înzăpezit. Iată ce mi-a scris pe mail, la întoarcere:

„Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă!

Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el. Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

CUM PUTEȚI SĂ AJUTAȚI:

Eu cred că Dumnezeu i-a luat casa acestui copil pentru a ne încerca și pe noi. Pentru a vedea dacă putem să dăm o mână de ajutor unui copil și unei bătrâne care au rămas pe drumuri. Dacă doriți să-i ajutați, puteți să luați direct legătura cu părintele Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634

Dacă doriți să le trimiteți un pachet cu haine, mâncare sau orice credeți că le este de folos, puteți să trimiteți prin poștă pachetul pe adresa:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.

Să specificați vă rog pe pachet, „Pentru Iulian, băiețelul care a rămas fără casă”.

Dacă doriți să faceți o donație pentru acest copil puteți să trimiteți bănuți în contul părintelui din Glodeanu și să specificați „DONAȚIE PENTRU IULIAN”.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

Iulian și bunica lui au nevoie de o casă. Dacă cunoașteți persoane care pot să-i ajute cu materiale de construcții pentru a-și face o nouă locuință pe locul celei care a ars vă rog să-l sunați pe părintele. Despre incendiul care a mistuit casa lui Iulian puteți să citiți și aici. Mai jos puteți să vedeți câteva fotografii din timpul incendiului. Vă mulțumesc tuturor!

Casa lui Iulian, în timpul incendiului

Incendiul

Intervenția pompierilor

Ce a rămas în urma incendiului

Vizita

Cu Jeni şi Florina

Am scris despre ultima vizită la Glodeanu aici.

O zi

Sunt zile în care timpul curge alene. Nici prea repede, nici prea încet. Sunt zile în care minutele sunt minute şi secundele, secunde. Timpul există dar pare scos din tabloul obişnuit al trecerii. Ca şi cum nu ar fi nici noapte, nici zi, nici început, nici sfârşit, ca şi cum timpul s-ar fi oprit ca să respire puţin. Adică aşa ca...azi. Într-o astfel de zi, clipele coboară din ceasul ţintuit în perete iar sufletul se aşează la loc. Îşi ocupă LOCUL LUI, pentru că timpul nu-i mai e duşman, ci aliat, ca o bijuterie preţioasă şi rară.

Sunt zile în care fugi din viaţa ta ca să poţi să te întorci în ea mai plin, mai bucuros şi liniştit în acelaşi timp. Sunt zile în care coincidenţele vin una după alta, întâlnirile au tâlc iar sufletele se deschid ca şi cum ar fi fost atinse de îngerul cuvintelor care vindecă. Din văzduh, de undeva, cineva nevăzut ne pansează în timp ce ne întâlnim unii cu alţii şi ne odihnim fără să ştim, sprijinindu-ne unele pe altele, sufletele noastre.

Sunt zile în care te identifici cu tot şi cu toate. Cu firul iarbă, cu omul modest dar cinstit, cu pruncul nevinovat şi flămând, cu bătrâna nefericită şi invidioasă, cu mama emoţionată şi iubitoare, cu fetiţa sensibilă şi visătoare, sunt zile în care realizezi că toate sunt UNA şi că fiecare gest pe care îl faci provoacă o prăpastie sau naşte o floare, undeva în Univers. Și că ești ceea ce dai.

Suntem buni şi răi. Tineri şi bătrâni. Săraci sau bogaţi. Fericiţi sau nefericiţi. Singuri sau plini de viaţă. Dar suntem toţi făcuţi din pământ, din ACELAŞI PĂMÂNT şi ne vom întoarce tot acolo, cu o mână de haine. Cu noi nu luăm nimic. Doar amintirile, faptele, bucuriile, tristeţile, dorul, îmbrăţişările, luăm cu noi doar ce am simţit şi am trăit...

Un zâmbet de la copiii din Glodeanu

Când aveți timp vă rog să vă uitați la ultimul reportaj cu copiii din Glodeanu, care a fost difuzat duminică, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3. Un reportaj realizat cu sufletul de prietena mea Alina Prodan și filmat de Liviu Dochița. Zâmbetele copiilor sunt cadoul lor pentru voi, toți cei care nu ați rămas indiferenți la suferința lor. VĂ MULȚUMESC!

Copiii din Glodeanu, la emisiunea "În premieră", Antena3

Un reportaj realizat de Alina Prodan și Liviu Dochița

Copiii din Glodeanu, la Observator

Puteți afla mai multe despre copiii din Glodeanu, duminică, la ora 21.00, la emisiunea ”În premieră”, pe Antena3. Puteți să ajutați acești copiii donând în contul deschis special pentru ei.

CONTUL: RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG.

Banii vor fi folosiți pentru ridicarea unei cantine sociale, în curtea bisericii din Glodeanu.

Copiii din Glodeanu apar la Observator

Puteți să-i vedeți în această seară, la ora 19.00, pe Antena 1.

Copiii din Glodeanu apar la televizor

Sursa foto: www.fotokolor.blogspot.com

Duminică, în prima zi de Paște, la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3 puteți să-i vedeți pe copiii din Glodeanu. Așa cum trăiesc ei. Fără niciun pic de cosmetizare. Materialul a fost realizat de prietena mea, Alina Prodan, un om minunat. Îi mulțumesc mult pentru tot.

Un altfel de bilanț

sursa foto: http://www.fotokolor.blogspot.com/

Până acum am scris despre vizită doar în cifre, dar nu am apucat să scriu despre oameni. Nu am scris despre cum i-am văzut şi simţit pe copiii din Glodeanu, pe 16 aprilie. Nu ştiu când şi cum exact aceşti copii mi s-au lipit de suflet. Iremediabil cred. În ultima lună m-am gândit zi şi noapte la ei. Poate credeţi că exagerez dar nu este aşa. Din păcate nu am învăţat până acum să rezolv o problemă cu detaşare. De obicei prefer să mă iau la trântă cu ea, să mă războiesc în tăcere, într-un fel complicat, doar de mine ştiut. Aşa că pentru mine o problemă, rămâne problemă şi noapte şi zi. Pentru că noaptea visez, ziua gândesc, sau invers, visez ziua cu ochii deschişi şi gândesc noaptea pentru că nu am somn.

M-am gândit zi şi noapte, ca şi cum, dacă m-aş desprinde o zi aş uita. Şi mi-a fost teamă că dacă eu aş uita nimeni nu ar mai afla de copiii din comuna ruptă parcă de lume.

În toată această perioadă s-au întâmplat lucruri extraordinare. Au fost oameni care m-au lăsat fără cuvinte. Nu dau nume. Ca de exemplu, fata adolescentă a unei prietene care şi-a donat alocaţia pentru copii. Necunoscuţi care au venit cu braţele pline de daruri. Anonimi care le-au lăsat cadouri la târg, chiar fără să aştepte un mulţumesc. Sunt gesturi pe care nu le voi putea exprima poate niciodată în cuvinte. Au fost clipe de disperare şi clipe minuni, pentru că s-au întâmplat minuni iar lucrurile s-au aranjat mai bine decât aş fi putut eu gândi şi visa. O dovadă în plus că îngerii ne-au fost aproape. Mie şi copiilor. Ce poate fi mai curat decât rugăciunile lor, ridicate spre cer? Să fie oare o coincidenţă că Biserica din Glodeanu are hramul Sfintei Filofteia, ocrotitoarea săracilor şi a copiilor? Nu cred. Pentru că eu nu cred în coincidenţe. Eu cred doar în minuni.

Credeam că dacă vom merge cu braţele pline la Glodeanu, într-un fel ceva se va schimba. După ce am fost acolo am înţeles însă că acel drum nu a fost decât începutul. Pare ciudat dar m-am întors mai tristă decât am plecat. Mai tristă pentru că am simţit amărăciunea acelor copii. Doamne! Nu cred că am văzut vreodată copiii mai trişti. Copii care se tem să se uite într-o pungă de cadouri, poate pentru că nu au primit niciodată mai nimic. Copii care nu-şi ridică ochii din pământ, ca şi cum tot universul ar apăsa pe umerii lor. Copii care nu zâmbesc decât rar. Foarte rar. Pentru că nu au motive să zâmbească. Pentru că uite, unii nu ştiu nici măcar să folosească lingura şi furculiţa. Nu ştiu să vorbească pentru că nu le-a vorbit nimeni. Iar cei care ştiu sunt într-un fel condamnaţi. Comuna se află la aproape 40 de kilometri de Buzău. Acum înţeleg ce zicea Jeni. Că vrea să fie vânzătoare pentru că nu va avea cine s-o susţină ca să facă şi liceul. Înţeleg ce zicea acest copil de 9 ani, cu o maturitate dură, de adult.

Sunt cel puţin 7, 8 copii care au rezultate bune la învăţătură. Poate mai mulți. Nu am făcut un calcul exact. Învață bine deşi îşi fac temele în condiţii greu de imaginat. Deşi stau în frig şi nu rareori înfometați. Se agață de carte ca de unica lor speranță care i-ar putea scăpa din micul lor univers.

Îmi doresc din tot sufletul ca povestea copiilor din Glodeanu să nu se oprească aici. Pentru asta avem nevoie de voi toţi. Voi, toţi cei care aţi rupt puțin sau mult din ceea ce aveţi şi aţi împărţit cu aceşti copii. Poate peste câţiva ani vom putea scrie aici povestea lui Jeni care a terminat liceul şi a intrat la facultate. Sau povestea fericită a oricărui copil din acest sat care ar putea avea prin noi, o mie de mame şi taţi adoptivi. Spunea cândva părintele de la Valea Plopului, părintele Nicolae Tănase care a reuşit să aibă grijă de mai bine de 340 de copii că, pe vremuri, strămoşii aveau grijă de copiii care rămâneau orfani după război. Poporul avea grija aceasta în sânge şi nu i se părea nimănui ceva ieşit din comun. Să îmbrace, să hrănească și să educe copiii năpăstuiți. Copiii din Glodeanu nu sunt orfani. Sunt doar văduviţi de soartă.

Pentru ei vom încerca să găsim soluţii concrete. Poate chiar pentru fiecare familie în parte. Pentru că eu cred că sunt unele probleme care se pot rezolva. Şi dacă schimbi o zi din viaţa unui om, şi dacă îi dai o bucată de pâine sau o îmbrăţişare în cea mai tristă zi din viaţa lui cu siguranţă e mai mult decât nimic. Primul pas ar fi să ridicăm un centru social în care va funcţiona şi o cantină socială, special pentru ei. Am văzut terenul unde se poate ridica cantina. Chiar în curtea bisericii. Copiii ar fi protejaţi de Sfânta Filofteia, cea cunoscută ca fiind ocrotitoare a sărmanilor și a celor mici. Ar avea o masă caldă. Ar socializa cu alţi copii. Ar putea fi implicaţi şi în activităţi educative.

Nu avem deocamdată o estimare a costurilor pe care le implică viitoarea cantină. Vă vom anunţa imediat ce avem cifre clare. Până atunci lista celor care vor să doneze în acest scop, materiale de construcţii sau bănuţi rămâne deschisă. Banii vor fi păstraţi în contul copiilor până la demararea proiectului. Vă mulțumesc tuturor!

Dumnezeu să vă lumineze mintea, sufletul și să vă dăruiască sărbători frumoase.

P.S. Se pot face donații în contul: RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG.

Un fel de bilanţ (I)

Încep prin a vă spune MULŢUMESC. Un mulţumesc mare, din inimă. Mulţumesc pentru că nu aţi rămas indiferenţi. Mulţumesc pentru că aţi scris. Mulţumesc pentru că aţi donat bani. Mulţumesc pentru că aţi distribuit pe facebook. Mulţumesc pentru că aţi trimis mailuri, aţi vorbit cu prietenii şi colegii de serviciu şi mulţumesc pentru că aţi dat telefoane. Mulţumesc pentru că aţi cumpărat alimente. Mulţumesc pentru că aţi donat hăinuţe, mobilier şi alte lucruri care sunt de folos în orice casă. Mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi. Alături de copiii din Glodeanu. Prin generozitatea voastră, a tuturor celor care nu aţi rămas nepăsători după ce aţi aflat că în comuna Glodeanu Siliştea 32 de copii suferă de foame sâmbătă, pe 16 aprilie, ajutaţi de prieteni şi oameni cu inimă mare le-am dus acestor copii următoarele:

MOBILĂ: 1 pat, 1 pat simplu cu saltea Relaxa, 1 canapea extensibilă cu patru picioare fără ladă, 1 canapea extensibilă Delia, cu ladă, 2 fotolii Delia cu roţi, 1 covor Cisnădie.

ELECTROCASNICE: 2 frigidere Arctic, 1 aragaz Gina, 1 maşină de spălat Albalux.

HAINE: 33 saci haine (24 cu haine adulţi, 9 cu haine copii), 9 cutii cu haine diverse, 1 pungă mare cu haine noi (salopete, tricouri), 1 geamantan cu haine diverse, 2 saci cu perne, plapumă, pături etc.

JUCĂRII, CĂRŢI: 14 cutii (3 cutii mari cu jocuri noi, 1 cutie birotică papetărie, 2 cutii mari cu jucării noi KFC, 8 cutii jucării diverse); 7 pungi (1 pungă cu mingi, 1 pungă mare cu cărţi, 1 plasă cu maşinuţe, 1 pungă mare cu jucării de pluş, 2 plase mari cu puzzle şi diverse jocuri educative, 1 pungă jucării diverse); 2 biciclete pentru copii.

ÎNCĂLŢĂMINTE: 1 sac, 2 cutii, 6 sacoşe mari. 1 geantă.

GENŢI: 1 sac, 1 cutie, 1 cutie cu şepci adulţi.

DIVERSE: 1 pungă cu veselă (farfurii, pahare, tacâmuri etc), 4 pungi mari cu pampers, 1 cărucior bebe;

BANI DIN DONAŢII:

1.716 RON am strâns pentru copiii din Glodeanu (din această sumă am folosit 766 RON la cumpărături pentru a completa pungile cu mâncare 609 RON – 19 şacose rafie, 10 cozonaci, 9-10 kg banane, 5 pui, 10 salam bănăţean, 16 ouă kinder, 10 pachete crenvurşti, 5 cutii brânză topită, 5 cutii de margarină rama + 157 RON – 10 saci rafie, 33 pungi cadouri, 10 pungi tip mega image);

950 RON (restul din 1.716 RON) i-am dat părintelui Marian Tudor pentru a-i vira în contul deschis pentru copii, pentru ridicarea unei cantine sociale;

4.000 RON – urmează să intre în cont prin sponsorizarea Kaufland România; 2.650 RON – au fost donaţi în cont de diverse persoane;

1.900 RON – au primit copiii la târgul de produse eco, din donaţii şi vânzarea de felicitări şi icoane pe sticlă.

TOTAL GENERAL 5.500 RON + 4.000 RON (Kaufland)= 9.500 RON

Observaţie: Banii vor fi folosiţi la ridicarea unui centru social pentru copii, în care va funcţiona o cantină, special pentru ei. Cheltuirea banilor va fi însoţită de facturi care vor fi afişate pe blogul copiilor şi pe pagina lor de facebook. Cantina va fi ridicată pe terenul parohiei din Glodeanu, chiar în curtea bisericii.

FAMILII:

În comuna Glodeanu sunt 10 familii care se află într-o situaţie delicată. Fiecare familie a primit câte patru pungi mari tip supermarket pline cu alimente, în care s-au aflat cu aproximaţie următoarele produse:

Punga nr. 1 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste, spaghete, biscuiţi, fursecuri, lapte condensat, fasole, conserve pateu, conserve peşte, pastă tomate, mazăre conservă, budincă, muştar, delicat la cutie, conserve carne);

Punga nr. 2 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, mazăre boabe, conserve pateu, conserve hering, zacuscă, margarină, dulceaţă, conserve ton, conserve ciuperci);

Punga nr. 3 (produse: 1 pâine, 2 cozonaci, 1 pui, 2 sortimente salam uscat, 1 margarină, 1- 2 cutii brânză topită, 1 pachet unt, 1 pachet crenvurşti, 1 bară şuncă pui, dulciuri – napolitane cu ciocolată, 1 cutie bomboane cu ciocolată, 4 pachete biscuiţi, 1 pungă jeleuri, prăjituri măgura etc);

Punga nr. 4 (produse: 1 kg portocale, cca 1 kg banane, 1 sac cartofi la familiile cu mulţi copii + produse de igienă: pastă de dinţi, 2, 3 sticle de şampon, periuţe de dinţi, şerveţele umede pentru copii, dero).

Precizare: Familiile mai numeroase au avut mai multe produse într-o pungă.

COPIII:

Fiecare copil a primit o pungă mare de cadouri în care am pus 2, 3 jucării de pluş, 1 jucărie nouă tip KFC, turtă dulce, bentiţe şi păpuşi pentru fetiţe, cărţi la copiii mai mari, diverse sortimente de ciocolată, ouă kinder, napolitane, jeleuri, bomboane, biscuiţi etc). Fiecare copil care merge la şcoală a primit un ghiozdan nou cu caiete, pixuri, creioane, cărţi etc. La pungile pentru bebeluşi am pus pampers, lapte praf, suzete, jucării bebe, sticle lapte.

SPONSORIZARE PENNY:

Pe lângă cele enumerate mai sus, la Glodeanu au ajuns şi 53 de pungi cu alimente, fulgi, produse de igienă şi 63 de pungi de dero care au fost donate de Rewe România (adică de lanţul de magazine Penny Market).

ÎN LOC DE CONCLUZII:

Nu cred că pot să explic în cuvinte cât de mult am apreciat gesturile voastre. Cât de mult m-aţi impresionat în această perioadă cu compasiunea şi generozitatea de care aţi dat dovadă. Şi cât de mult contează că am adus puţină lumină în sufletele acestor copii. Aş vrea să cred că veţi rămâne şi pe viitor în această mare familie care s-a format acum. O familie a prietenilor copiilor din Glodeanu. Pentru că ei au nevoie de noi. La Glodeanu este nevoie de o soluţie pe termen lung pentru a-i ajuta cu adevărat. Cu ajutorul lui Dumnezeu realizarea unei cantine sociale îi va ajuta să scape de foame. Îi va implica pe adulţii din comunitate într-o activitate socială. Şi mai important decât orice, le va da o şansă în plus, copiilor. Mai jos îi voi enumera pe toţi cei care au dăruit ceva pentru copiii din Glodeanu. Au dăruit timp, suflet, bani, alimente, haine, cărţi, caiete, mobilă, electrocasnice. Au scris. S-au rugat. Au vorbit despre ei. Lor li se adaugă cei 209 de susţinători de pe facebook.

Aşadar MULŢUMESC:

Maria Coman, Sorin Dinco (Observatorul buzoian), Ciprian Sterian (Observatorul buzoian), Mihaela Măzărache şi Kaufland România, Cristina Mihordea şi Rewe România (Penny Market), Alina Prodan, Olga Cridland şi Asociaţia Pavel, Andrei Dumitrică şi Fundaţia Grigorie Palama, Mihaela Radu, Dana Popa, Iuliana şi Diana Cristescu, Cristina, Petrişor şi Andrei Iancu, Oana Despa, Cristina şi Adi Popa, Ramona şi Gabriel Copil, Adriana Pava, Mădălina Zlătan, Simona Irimie, Natalia Ene, familia Simoiu, familia Caragata, Roxana Roşu, Oana Duşmănescu, Corina şi Horatio Beceriu, Cristina Alexandra Păunoiu, Viorica Ungureanu, Jeni Ivănescu, Andrei Petrescu, Florin Petrescu, Corina Lazarov, Andrei George Clinciu, Simona şi Eugen Schwab, Florina Stoian, Ani Creţu, Laurenţiu Pinter, Veronica Dascălu, Anişoara Ivanov, Andra Petrescu (Amalt Decor), Alina Pene şi Cătălin Dobre, Doina Moraru, Mirela Ghinea, Adela şi Ionuţ Stan, Corina şi Răzvan Parolea, Cristina Salca, Cristina Iordache, Monica Popescu, familia Nicolae (Simona şi soţul), Cristina Vlăsceanu, Codrina Butnaru, Liliana Şerbănescu, Ramona Curta şi soţul, Cristina Marin Oprescu, Ana Răduţ şi soţul, Viorica Hossu, Cristina Palade, doamna Sanda de la târg, Elena Tudor (Europa FM), Radio România Actualităţi (Antena Satelor), Eugen Andrei, Dianca Broscăreanu, Vanina Ecaterinescu, Bianca Ioan, Claudia Oprina, Liana şi Cezar Şerban, Monica Popa, Luiza Almangiu, Silvia Jalbă, Elena Dumitrescu, Diana Vancica, Alina Diguţă, Maria Dogaru, Raluca Crăciun, Lucia Laurenţia, Părintele Şerban Marian, Mihaela Topliceanu, Sonia Simionov, Oana Danciu, Adriana Dumitru, Andreea şi Adrian Ioniţă, Dana Grecu, Theodora Massini, Flori Dobre, Robert Trică, Andra Mămularu şi Adrian Negoiţă, Robert Dicu, Domniţa Tălăpănescu, Ioana Mortun, Alice Iacobescu, Marius Huc, Anca Rusu, Oana Frigescu, Biana Guruiţă, Gheorghe Ene, Marius Rădoi, Titus Dobre, Cristina Dragoş, Gabriele Utignani şi Asociaţia Bubulina, Elena Nan, Anda Mihalaş, Adriana Becheanu, Alexandru Antohi, Irina Munteanu, Iulian Ivăncuţ, Georgiana Boca, George Bodocan, familia Aldea, Ella Marin Maria, elevii Școlii de Arte și Meserii Buzău, Adriana Cănilă, Crucea Roșie, Mălina Isabela Petrovici, Eugen Chesaru, Lavinia Dolea, Daniel Tamaș

http://www.georgiasmirror.blogspot.com/,http://razedesperanta.wordpress.com, http://www.forum.desprecopii.com/, Liviu Dochiţa, Bogdan Popa, Carmen Avram.

Nu în ultimul rând vreau să-i mulţumesc soţului meu, Alex Moraru, care m-a sprijinit în toată această perioadă.

Observaţii:

1. Voi completa lista pe parcurs, imediat ce voi primi numele tuturor celor care au făcut donaţii;

2. Le mulţumesc tuturor celor care au venit la târgul de produse eco cu alimente, jucării şi hăinuţe. Îmi cer scuze că nu le-am reţinut la toţi numele, dar vreau să-i asigur că mă înclin în faţa lor;

3. Le mulţumesc celor care au trimis în nume personal, colete părintelui Marian Tudor după ce au citit povestea copiilor pe http://www.forum.desprecopii.com/, pe blogul lor sau pe facebook.

4. Vă rog frumos dacă observaţi că nu am trecut pe cineva pe listă să mă iertaţi şi să-mi trimiteţi un mail pe nicoletaţintea@gmail.com, pentru a putea completa lista.

Impresii de la târgul eco

De câteva zile încerc să scriu cum a fost la târg. Mă tot gândesc ce să scriu. Cum să încep. Despre ce să vă povestesc mai întâi.Poate despre faptul că am avut senzaţia că pe mulţi dintre vizitatorii care s-au oprit la standul copiilor din Glodeanu i-a trimis cineva. Cineva IMPORTANT. I-a trimis cel care le ascultă zi de zi, rugăciunile copiilor.

Poate vi se pare că exagerez dar se întâmplă rar să dai peste atâtea suflete calde într-o singură zi.

Cum să vă spun că ziua mi s-a părut ca o adiere mătăsoasă? Că am simţit-o ca pe o mătase aruncată din cer care îţi mângâie în cădere, lin şi dulce obrajii?

A fost o zi cu emoţii multe, mai ales când a trebuit să vorbesc pentru copii, la microfon. Ce să le spun oamenilor? Cum să le spun? Cum să le spun de faţă cu copiii care ştiu ce înseamnă lipsurile şi foamea, cum să pronunţ cuvântul "săracie"? Cum să spun cuvântul ăsta urât fără să-i jignesc, când ştiu că ei încearcă mereu să ascundă acest adevăr, în faţa colegilor de şcoală pentru că le este ruşine de el. Le este ruşine să spună că nu au cărţi colorate, nici case primitoare. Sunt obișnuită să vorbesc în public, dar sâmbătă am vorbit greu printre lacrimi.

La finalul discursului, Loredana, o fetiţă de 10 ani a venit la mine, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că i-a plăcut. Mi-a spus că ea ştie despre ce vorbesc. Cum să vă spun că am privit-o toată ziua pe furiş pe această copilă cu ochii cenuşii, că i-am simţit sufletul ca pe o floare firavă care ar putea înflori frumos dacă cineva îi va permite să se dezvolte în armonie?Cum să vă spun că atâta tristeţe cât am văzut în ochii lui Jeny nu cred că am mai citit în ochii altui copil? Mai mult cu capul în pământ, Jeny le-a povestit o zi întreagă doamnelor care vindeau la standul de miere, poveşti pe care singură le-a învăţat din cărţile de la bibliotecă. Cum să vă explic ce femei sunt doamnele învăţătoare, Jeny Ivănescu şi Viorica Ungureanu şi colegele lor? Câtă dăruire şi câte ore au dat din timpul lor pentru a-i ajuta pe copii să facă felicitări şi icoane pe sticlă! Cum să vă explic că alături de copiii cei mai săraci din comuna Glodeanu au lucrat cot la cot şi colegii lor de clasă? Au lucrat toţi şi au pus puţin din sufletul lor acolo, fără să ceară nimic în schimb.Cum să vorbesc despre lacrimile din ochii celor care s-au oprit la stand? Cum să spun că ziua a fost o bucurie pe care am împărţit-o cu copiii și vizitatorii în acelaşi timp? Cum să vă povestesc cât talent am văzut la aceşti copii în a-şi prezenta marfa făcută cu mânuţele lor? Cum stabileau ei preţurile şi cât de fericiţi erau atunci când le ofereau câte un mic cadou celor care au venit ca să-i ajute.Cum să vă spun că fiecare leu pe care copiii l-au primit mi-a adus bucurie? Că apreciez la fel de mult un leu la fel de mult cum apreciez 100 sau mai mult. Pentru că ştiu că poate cel de a dat un leu, doar pe ăla îl avea în buzunar dar a decis să împartă din puţinul lui. Cum să explic că au fost oameni care şi-au rupt din timpul lor de sâmbătă şi au venit la târg special pentru copii? Le-au adus jucării, cărţi de poveşti, mâncare şi hăinuţe, covrigi şi turtă dulce.

Cum să vă spun cât de frumos au fost primiţi copiii şi cum doamna Sanda, de la târg le-a pregătit imediat o masă, plină cu bunătăţi oferite de producători. Cum să vă spun că Dana Popa, doamna care a organizat târgul le-a vorbit mereu trecătorilor atât de frumos despre ei? Cum să vă spun despre toate acestea? Nu aş avea suficiente cuvinte să vă descriu bucuria, emoţia, tristeţea, compasiunea, cum au venit toate, amestecate, într-o zi de neuitat. O zi în care Dumnezeu ne-a fost aproape. O zi în care îngerii ne-au zâmbit prin oameni. Noi nu o vom uita prea curând. Asta e sigur. Şi nici copiii cu siguranţă.

O poveste adevărată

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit. Au fost niște copii într-un sătuc uitat de lume. Au crescut ani la rând mai mult dezbrăcați decât îmbrăcați, mai mult desculți și mai mult flămânzi decât sătui. Au mers la școală și mulți dintre ei au încercat să ascundă de ceilalți stigmatul sub semnul căruia s-au născut - sărăcia.

foto: Ciprian Sterian, "Observatorul buzoian"

Au încercat să ascundă și să recupereze ce le lipsește, învățând bine. Citind cât mai multe povești, din cărțile împrumutate de la bibliotecă, pentru că la ei, Moșul nu reușea să ajungă prin troienele înalte de zăpadă. Au învățat singuri rugăciuni și au citit din scoarță în scoarță cărți religioase, încercând să găsească răspunsuri despre lume și viață.

O lume care lor li s-a arătat potrivnică, încă de la naștere. Și din când în când și-au permis să viseze cu ochii deschiși. Și-au pus dorințe pe care ei le-au crezut mari și irealizabile.

Și-au dorit penare și caiete cu coperți frumos colorate, cum au văzut că au alți copii.

A fost odată ca niciodată. Au fost niște copii care s-au născut în familii numeroase. Au fost copii cu frați mulți care au împărțit de multe ori două, trei perechi de pantofi, ca să poată merge, pe rând la școală. Au fost copiii care s-au născut în mizerie și care cred și acum că altceva nu mai există. Lumea este mizerie iar frumusețea le este străină.

A fost odată ca niciodată. Au fost două fetițe și un băiețel care au mâncat zile la rând doar pâine și apă și pentru care sărbătoare e ziua în care un coleg lipsește la școală, iar doamna le dă lor, cadou, cornul și laptele acestuia. Cel mai mult au suferit însă când mama lor a fost la un pas de moarte, în urma unui accident de circulație. Au trecut luni bune iar de atunci fetițele au o tristețe aparte în ochi, citesc mereu rugăciuni și speră că într-o zi, Dumnezeu și Sfântul Nectarie o vor ajuta pe mama lor să aibă iar mintea limpede, să vorbească și să le arate aceeași afecțiune ca atunci când le cumpăra pe datorie cărți și caiete.

Pentru acești copii și pentru rugăciunile lor Dumnezeu a trimis într-o zi, nu demult în sătucul uitat de lume, un preot. Un preot tânăr. Părintele a început să-i cunoască încet, încet pe copii.

Pe Jeny, fetița care știe zeci de povești pe de rost. Pe Loredana, fetița cu ochii triști și gri care nu ar spune nimănui cât de greu îi este dar care are ochii în lacrimi, ori de câte ori îi vorbești despre sărăcie, pentru că știe ce înseamnă. Pe Marian, copilul care a stat zile întregi în iarnă, fără curent și căldură într-o casă de chirpici.

Of, Doamne! Câtă suferință e în inima acestor copii. Pentru ei se luptă acum părintele. Pentru ei mă lupt și eu. Și tot pentru ei se luptă și oamenii care au venit alături de noi. Singuri nu putem lupta pentru ei. Bulgărele și mesajul trebuie să se rostogolească. Acești copii merită o șansă. Pentru că nu au nicio vină că s-au născut săraci. Nu au nicio vină că poate unii au părinți care ar fi putut să facă mai mult pentru ei. Nu au nicio vină că părinții lor sunt bolnavi. Nu au nicio vină că trăiesc cu picioarele în noroi și că au fost zile în care au mâncat mălai cu apă. Nu! Copiii aceștia nu au nicio vină. Dacă părinților le-am putea născoci o mie de reproșuri, pentru că așa suntem obișnuiți să dăm mai întâi cu piatra, pentru ei cu siguranță am putea face totul cu ochii închiși. Am putea ridica ca-n poveștile din copilărie, cu ochii minții, ca-n vremea în care totul era posibil, am putea ridica o căsuță de poveste, cu scăunele de pitici, cu măsuțe și cu farfurii îmbelșugate. O căsuță curată în care copiii ar putea mânca în fiecare zi, în care ar putea picta, desena, învăța, alături de educatori și dascăli. Ce ne împiedică oare?

De ce ne-am pune bariere și am găsi mereu scuze? De ce nu am deveni frați și surori mai mari pentru acești copii? Nu ne-a lăsat oare Dumnezeu pe toți legați unii de alții?

P.S. Numele din această poveste nu sunt imaginare. Nici situațiile descrise mai sus. Totul se referă la copii care există, care respiră și visează departe de lumea sclipitoare într-o comună din Buzău. Copiii din Glodeanu au nevoie de un centru social. De o cantină. Au nevoie de prieteni. De frați mai mari care să-i viziteze și să le explice că lumea este mai mare. Că lumea este minunată. Că omul își poate schimba destinul. Și că Dumnezeu le ascultă rugăciunile.

Târgul de produse eco

Felicitări făcute de copiii din comuna Glodeanu

Vă aştept mâine, în parcul Facultăţii de Agronomie la târgul de produse făcute ca la mama acasă. Mă găsiţi la standul copiilor din comuna Glodeanu. Se vor bucura mult dacă le veţi aduce o jucărie, o napolitană sau o carte de poveşti. La fel de fericiţi vor fi dacă veţi cumpăra felicitări făcute de mânuţele lor firave. Târgul este deschis între orele 9.00-18.00!

Cumpăraţi felicitări făcute de copiii din Glodeanu

Copil din Glodeanu, foto: Ciprian Sterian, "Observatorul buzoian"

Câţiva dintre copiii din Glodeanu vin la Bucureşti sâmbătă. Au muncit serios zilele acestea ajutaţi de doamnele învăţătoare. Au făcut felicitări şi coşuleţe în care se pot pune ouă frumos încondeiate. Dacă doriţi să-i cunoaşteţi, pe ei, pe dascălii care îi veghează dar şi pe părintele paroh, Marian Tudor care face tot posibilul pentru a găsi soluţii pentru aceste suflete, ca să le scape de sărăcie sunteţi aşteptaţi cu drag la Târgul Naţional al Produselor Ecologice care va avea loc sâmbătă şi duminică (9-10 aprilie) în parcul din curtea Facultăţii de Agronomie (lângă mănăstirea Caşin).

Dacă veniţi până acolo puteţi să le aduceţi o jucărie, o ciocolată sau o hăinuţă, de fapt ce doriţi şi să dăruiţi. Puteţi să le cumpăraţi creaţiile, făcute cu mâinile lor micuţe şi să le oferiţi celor dragi de sărbători. În acest fel faceţi două bucurii, pe de o parte copiilor, pe de altă parte celor pe care îi iubiţi. Copiii din Glodeanu au nevoie de aceşti bănuţi. Pentru rechizite, pentru mâncare şi pentru a acoperi multe alte lipsuri cu care se confruntă în fiecare zi. Iată câteva dintre felicitările făcute de copii, pe care le veţi găsi la târg:

Aici găsiţi comunicatul de presă: Invitaţie la Târgul Naţional al Produselor Ecologice, Traditionale şi Naturale, (produse in ferme si gospodarii taranesti) din Parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, de sâmbătă 9 aprilie şi duminică 10 aprilie.

"Pentru că luna aprilie este o lună în care trebuie să fim buni şi darnici vă invităm să aduceţi o jucărie sau un lucru de care nu mai aveţi nevoie la Târgul Naţional al Produselor Ecologice şi Tradiţionale. Pe 9 şi 10 aprilie puteţi să cumpăraţi felicitări, coşuri şi alte obiecte realizate de copiii Şcolii din Glodeanu, la un stand care va fi special amenajat în cadrul târgului din Parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. La târg veţi găsi şi foarte multe bunătăţi care vor fi oferite spre vânzare de gospodarii din judeţele Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Buzău, Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Ilfov, Maramureş, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman şi Vâlcea. Facem o invitaţie de suflet, deoarece începând cu 9 aprilie lansăm proiectul "Gândeşte-te la ea sau el". Astfel, o să aflăm povestea unor copiii ce au nevoie de sprijin, nu numai în această perioadă. Avem ocazia de a ne deschide sufletul în faţa aproapelui nostru, pentru a da o şansă fiecăruia. Sunt 32 de suflete din comuna Glodeanu, jud. Buzău, 21 din satul Cârligu Mare, 11 din satele vecine ce s-au născut săraci, dar doresc să arate că îşi doresc şi merită o viaţă mai bună. Se spune că dacă reuşeşti ca într-o viaţă să salvezi măcar un suflet nu ai trăit degeaba. Aşa că vă invităm să le daţi o şansă, să-i răsplătiţi pentru realizările lor, felicitări si alte creaţii făcute cu mâinile lor dibace. Le puteţi alina astfel din lipsuri. Sperăm ca efortul acestor copii ce au în suflet atâta suferinţă să-şi găsească ecou atât printre cumpărătorii de la târg, cât şi printre producători. Dacă vreţi să aflaţi povestea acestor copii vă invităm să accesaţi http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/", a precizat Daniela Popa, manager Media Link Business. "

Vă aşteptăm cu drag! P.S. Copiii vor fi prezenţi la târg doar sâmbătă. Târgul este deschis între orele 9.00-18.00.

Fără cuvinte

Am remarcat că băieţii de la "Observatorul Buzoian" scriu foarte bine. Dar materialul acesta m-a lăsat fără replică. Felicitări!

www.copiiidinglodeanu.blogspot.com

Copiii din Glodeanu au blog.

foto: Observatorul buzoian

Puteţi să-l vizitaţi aici.

Copiii din Glodeanu

Copiii din Glodeanu

foto: Ciprian Sterian, http://www.observatorulbuzoian.ro/

Jurnaliştii de la Observatorul Buzoian au răspuns apelului meu, referitor la copiii din comuna Glodeanu. Merită să citiţi materialul scris de ei. Îl găsiţi aici.

Mulţumesc frumos, Sorin Dinco şi Ciprian Sterian!

P.S. 1. Am uitat să vă spun ceva. Prietena mea Iuliana, care e o comoară ne va ajuta cu transportul. Pentru că dubiţa cu care vom merge la Glodeanu este destul de încăpătoare vreau să ştiţi că puteţi dona şi obiecte mai mari dacă aveţi şi nu le folosiţi (gen pat, aragaz, covor, mobilier etc). O să vedem cum reuşim să le luăm de la voi. Mulţumesc.

P.S. 2 Mulţumiri Mariei şi Nataliei. Amândouă au scris despre aceşti copii.

În loc de jurnal

sursa foto: http://desktop-wallpapere.blogspot.com

Sunt zile în care vin amestecate de toate. Prieteni, cuvinte, necunoscuţi, salvatori. Şi în toate, peste toate e un praf de stele. Un praf de bunătate. Un strop din lumina care străluceşte în fiecare din noi.

Când oamenii vor, pot răsturna munţii. Adună, scad, găsesc soluţii şi mai presus de toate - SIMT. Simt că există, respiră şi că undeva lângă ei, în blocul vecin, în oraşul aflat câţiva kilometri distanţă, sau poate mai mult, într-un spital sau într-o casă sărăcăcioasă altcineva respiră mai puţin decât ei. Respiră boală, respiră suferinţă, respiră sărăcie, simte foame sau neiubire.

Şi atunci simţirea această îi ajută să pună ei la loc ceea ce altuia îi lipseşte. O bucată de pâine, un bănuţ, un zâmbet, un cuvânt, o lacrimă toate sunt de fapt o rugăciune. O clipă de viaţă autentică. În care am fost noi. NOI, cu potenţialul extraordinar cu care am venit pe lume. Scânteia de bine. Şi eu cred că totul se vede într-o lume nevăzută. În lumea în care cete frumoase de îngeri cântă mereu. Nicio clipă în care am iubit cu adevărat şi am împărţit din această iubire nu se pierde.

Zilele acestea, săptămânile acestea, luna aceasta şi cealaltă, şi cea care vine după cealaltă luptăm pentru Cosmin, pentru Marian dar şi pentru copiii sărăci din comuna Glodeanu, Buzău. Nu am uitat de îngerii de la Mănăstirea Mărcuş sau de sufletele de la Valea Plopului. Luptăm şi pentru alţi copii care îşi caută o salvare. O caută şi nu au găsit-o. O cer chiar dacă unii nu au învăţat încă să vorbească. Bianca, Daria, Dragoş, Mery, Ana-Maria toţi au nevoie de noi. Citiţi-le poveştile cu inima şi alegeţi să daţi măcar unuia dintre ei puţin din iubirea uriaşă de care sunteţi capabili.