Campania "De Sfântul Nicolae, pentru copiii care nu văd lumina"

Copiii de la Școala de Nevăzători, în timpul spectacolului

Am fost ieri la Buzău. Și la Glodeanu. Nu a fost în plan chiar de la început să facem două vizite într-o singură zi dar cred că Sfântul Nicolae știe că micuții de la Glodeanu ocupă un loc special în sufletul meu așa că a aranjat totul în așa fel încât bucuria să ajungă și în satul Cârligu Mare, în apropierea sărbătorii care mi-e așa de dragă.

Ieri a fost o zi plină. Rotundă ca o portocală. O zi în care fiecare rotiță a stat la locul ei. S-a așezat singură. Nu a fost nevoie să o tragă nimeni. A fost o zi în care am simțit din nou că iubirea este cea care poate să treacă peste orice barieră. Și că, de fapt numai iubirea contează. Să dăruiești din inima ta, să primești și să dăruiești iar din ce-ai primit.

Alex, Aurelian, George, Dan, Livia, Tache, Alina și Radu au fost oamenii minunați care au vegheat ca darurile să ajungă la destinație.

Dimineața, prima oprire am făcut-o la Mănăstirea Cernica. Părintele Ioachim, de la Centrul Socio-Cultural Sfântul Ierarh Calinic a pregătit cu ajutorul unor oameni cu suflet mare, 110 pungi cu dulciuri pe care le-am luat pentru a le duce copiilor de la Școala de Nevăzători din Buzău.

Următoarea oprire am făcut-o la Glodeanu, la biserică. Părintele Marian Tudor este la fel de energic. Pentru mine a fost o mare bucurie să-i revăd pe copii. Nu știam că vor fi și ei acolo. Așa că surpriza a fost pe măsură. Și pentru mine, și pentru ei. Cel mai emoționant moment a fost cel în care m-am întâlnit cu Loredana, una dintre fetițe. Loredana mi-a sărit în brațe și a început să plângă de fericire că ne revedem. Nu pot să explic legătura dintre noi două. Știu doar că există și că este cu adevărat specială. Dan și Aurelian au împărțit dulciurile copiilor, iar hăinuțele și jucăriile le va împărți părintele. Am cunoscut și copiii care au intrat de curând în familia de la Glodeanu. Au ochii triști, la fel de triști cum îi avea Jeni, la prima noastră întâlnire. Despre nevoile lor voi scrie însă mai pe larg.

Ne-am despărțit cu greu de copii. Alina Turcitu de la Jurnalul Național a revăzut-o pe Jeni și au schimbat impresii de la ultima întâlnire. Reportajele Alinei (cel pentru Observator si cel din Jurnalul Național) au adus o undă de speranță în viața lui Jeni și a frățiorilor ei.

Am plecat în șir indian. La Școala pentru Nevăzători din Buzău era mare agitație când am ajuns. Copiii repetau în sala de spectacole pentru că ne aștepta o surpriză, o mare surpriză. Copiii au făcut ieri serbarea de Sfântul Nicolae. În timp ce ei repetau noi am pregătit cadourile. Ne-au ajutat doamnele profesoare, diriginta lui Adelin, domnișoara Laura Mirela Ursu, doamna directoare Adriana Leca și personalul care era în școală. Așa că totul a mers foarte repede. La ora 15.00, Moș Nicolae avea toate pachetele pregătite.

Este așa de bun Sfântul Nicolae! Așa de bun!

Am intrat în sala de spectacole. O sală plină de copii. Toți elevii școlii, cu câteva excepții.

Copiii de la grădiniță ne-au cântat. Adelin și colegii lui ne-au spus povestea Sfântului Nicolae iar la final, cei mari ne-au colindat. Nu pot să vă spun ce voci au!

Țin minte că acum câțiva ani prietena mea Carolina, care nu poate merge deloc, în urma unui accident de călărie îmi spunea că atunci când omul pierde ceva fizic se compensează psihic. Ieri mi-am amintit cuvintele ei. Pentru că acești copii au o sensibilitate aparte și o curățenie a spiritului. Poate și pentru faptul că nu văd și nu judecă așa cum o facem noi, de fiecare dată când privim în jur, de fiecare dată când clipim. Sau dacă văd, ori zăresc umbre îi înțeleg cu siguranță mai bine pe cei pentru care formele sunt doar o idee abstractă.

I-am privit pe copii cum se țin de mâini ca să se ajute când urcă pe scenă. Când coboară scările. Pentru mine asta înseamnă iubire. I-am văzut cum se bucură țopăind. I-am văzut cum citesc oamenii. Îi „văd” cu mâinile. Îi ating și le pun milioane de întrebări ca să-și facă o idee despre cel care stă în fața lor.

La finalul spectacolului, părintele Marian Tudor, din Glodeanu le-a vorbit copiilor despre Sfântul Nicolae. Despre cum i-a salvat sfântul pe cei care au crezut în el. Am împărțit darurile copiilor și i-am însoțit apoi în clase. Adelin și colegii lui ne-au pregătit și nouă cadouri. Felicitări și cizmulițe din hârtie colorată.

M-a impresionat un mod special Angelo. Un băiețel care este la grădiniță. M-a întrebat cu ce circulă Moș Nicolae. I-am spus că nu știu, pentru că Moșul nu se arată deci nu cunosc cu ce mijloc de transport se deplasează. I-am spus însă că Moșul îl ascultă dacă vorbește cu el. Așa că Angelo a întors capul într-o parte, ca și cum l-ar fi văzut pe Moș Nicolae și a început să-i vorbească. I-a spus „Moș Nicolae te rog să vorbești cu Moș Crăciun și să-i spui să-mi aducă și mie un ceas”. Sincer, eu cred că Sfântul Nicolae i-a ascultat dorința.

Ar mai fi un milion de lucruri de spus. Un milion. Pentru că nu ne mai săturam să stăm cu copiii. Și ei cu noi.

Fiecare dintre ei are o poveste. Violeta de exemplu a fost abandonată de părinți. Ea și cei doi frați sunt crescuți de o mătușă. Într-o casă săracă. Violeta are deficiențe de vedere iar când era mică a fost surprinsă într-un incendiu în urma căruia a suferit o gravă arsură la picior, care a necesitat mai multe operații. De curând a făcut o criză de epilepsie. Un copil chinuit.

Eu cred că această mică acțiune „De Sfântul Nicolae, pentru copiii care nu văd lumina” nu se va opri aici. Îmi doresc că Sfântul Nicolae să deschidă inimile și altor oameni. Pentru că a rămas o ușă deschisă pentru toți cei care vor să-i cunoască pe copii. Să-i ajute. Să le ofere afecțiunea și prietenia lor.

Mă înclin în fața tuturor celor care au făcut-o deja. Mă înclin în fața prietenilor, colegilor, amicilor, firmelor, cunoscuților și necunoscuților, susținătorilor de pe facebook care au participat la această campanie. Fără ajutorul celor enumerați, Moș Nicolae nu ar fi ajuns la acești copii. Le mulțumesc sponsorilor și tuturor celor care m-au sprijinit și de această dată. Îi salut pe prietenii noi care s-au prins în horă. Și îi mulțumesc lui Alex, soțul meu.

Și mai concret, MULȚUMESC din inimă:

Aurelian Nebel, Dan și Asociația Resurse Regionale

(http://resurseregionale.ro/copiiibuzaului), Maria Coman, Adelin Petrișor, Simona Irimie, Cristina Patentașu, Anca Bondrea, Cristina Zurini, Roxana și Dan Roșu, Simona Haliga, Oana Dușmănescu, Ada Demirgian, Alina Fekete, Zaira Bamberger, Sorina Vână, Tudor Ciortea și firma Noumax (http://www.noumax.ro), Părintele Ioachim Ceaușu de la Centrul Socio-Cultural Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (http://www.centrulsfcalinic.ro), Stela și Andrei Andronache, E.Finanțe Management Group SRL din București, Bogdan Dumitrașcu și compania Râureni (http://raureni.ro/), Răzvan Stanciu și Editura Corint (http://www.edituracorint.ro), Bogdan Ioachim și Danone România (http://www.danone.ro), Alexandra și Cătălin Grigore și Editura Iona (http://edituraiona.blogspot.com/), Vavian Pharma SRL (http://www.vavianpharma.ro/), Alina și Radu Turcitu, Livia Ștefănescu și Tache, Alina Mierloiu, George Valentin Gâdea, Alina și Cătălin Dobre, Alina, Alin și Luca Mărginean, Alfred Schupler, Andreea Zachia, Răzvan Ciule, Alina Prodan, Mihaela Radu, Ioana Matei, Andreea Gheorghe, Niels Schnecker, părintele Marian Tudor din Glodeanu, Iuliana, Diana și Andrei Cristescu, Roxana și Tudor Toma, Andra Mămularu, Cristi Petru, Simona Andrei și Bogdan Saviuc, Cătălin Vărzaru, Adrian Ivănescu și Theodora Massini, Oscar Stanciu, Andreea Cus, Petruța Codrianu Dumitru, Mihai, Eleonora și Adrian Mermezan, Miruna Ionescu, Alexandra Nadane, și Asociația Ortografitti, (http://asociatiaorthograffiti.wordpress.com), Adrian și Paula Ambrozie, Oana Despa, Roxana Muntean și Roveli Stricescu, Alexandra Nanu, Nadina Câmpean.

Mulțumiri speciale pentru Laura Mirela Ursu, diriginta lui Adelin pentru tot suportul dat pe parcursul campaniei, dar și doamnei Adriana Leca, directorul școlii și profesorilor care au contribuit la pregătirea spectacolului oferit de copii.

La copiii de la Școala de Nevăzători din Buzău au ajuns:

HAINE: 3 saci mari, 11 pungi mari, tip supermarket, 2 genți mari, 1 cutie mare și 1 pungă medie.

ÎNCĂLȚĂMINTE: 2 pungi.

JUCĂRII: 2 pungi.

VITAMINE: 110 cutii Osteocare (calciu pentru copii), oferite de Vavian Pharma.

AUDIOBOOK-URI, CD-URI: 50 de audiobook-uri noi („Greșeala vraciului”, de Joseph Delauney), oferite de Editura Corint, 55 de CD-uri cu povești, romane, 1 DVD cu 36 de povești, 10 CD-uri cu Acatistul Sfântului Nicolae, 15 casete cu povești, 3 CD-uri muzică.

MATERIALE DIDACTICE: 1 laptop nou, oferit de firma Noumax, 1 trusă pentru învățat braille, 1 cubaritm (material didactic pentru calcul matematic).

DIVERSE: 1 radio mic portabil.

Toți cei 110 copii au primit daruri mijlocite de Sfântul Nicolae. Fiecare copil a primit două pungi, pline cu dulciuri și fructe. O parte din dulciuri le-am primit, o parte le-am cumpărat.

Fiecare copil a primit în dar: 1 borcan dulceață, 1 borcan zacuscă, 1 borcan compot, o sticlă de sirop de vișine (toate oferite de Râureni), 3 produse oferite de Danone, o pungă de napolitane, un produs Winder Delice, 2 croissante, o ciocolată Bounty, o ciocolată Poiana, un suc teddy, o sticlă de suc Winny la 2 litri, o ciocolată Novatini, 2 eugenii, 2 pachete de biscuiți, 1 prăjitură tiramisu, 2 banane, 2 portocole, 2 mere, 1 ou kinder, 1 Mos Crăciun de ciocolată Milka, 1 ciocolată Milka, o pungă de bomboane asortate, acadele etc.

BANI DIN DONAȚII:

2.500 RON s-au strâns pentru copii (din bănuți am cumpărat dulciuri și fructe pe care le-am pus în pachetele copiilor).

Domnul Sergiu Ruba, prin Asociația Nevăzătorilor din România a promis că va trimite școlii din Buzău săptămâna viitoare, mai multe cărți braille. Îi mulțumesc pe această cale.

P.S. Dacă în perioada următoare vor mai fi persoane sau sponsori care vor dori să susțină acești copii voi completa lista cu numele acestora dar și cu darurile de care se vor bucura micuții cu deficiențe de vedere.

În aceeași zi, la copiii din Glodeanu (www.copiiidinglodeanu.blogspot.com) au ajuns:

HAINE ȘI ÎNCĂLȚĂMINTE: 8 pungi mari, tip supermarket, 3 pungi medii.

JUCĂRII: 1 cutie mare, 1 pungă.

CĂRȚI DE POVEȘTI ȘI CĂRȚI PENTRU ȘCOALĂ: 1 lădiță.

DIVERSE: 1 cărucior.

ALIMENTE ȘI DULCIURI: oferite de Asociația Resurse Regionale

(http://resurseregionale.ro/copiiibuzaului). Valoarea produselor - 1.600 RON

P.S.

1. În lista de mulțumiri sunt trecuți și cei care au trimis hăinuțe și jucării la copiii din Glodeanu.

2. Voi completa lista pe parcurs pe măsură ce primesc toate numele celor care au făcut donații.

3. Le mulțumesc tuturor celor care au făcut donații direct în contul lui Adelin, băiețelul din reportaj, cont administrat de doamna diriginta Laura Ursu. În urma difuzării reportajului la Antena1, realizat de Alina Turcitu și Alfred Schupler, Adelin a primit o mașină de scris pentru nevăzători, un laptop dar și alte daruri, special adaptate pentru nevoile unui copil cu probleme grave de vedere.

Cei care vor să-i ajute pe copii pot face în continuare donații. Dacă doriți să donați strict pentru nevoile lui Adelin vă rog să specificați la bancă DONAȚIE PENTRU ADELIN, dacă doriți ca bănuții să fie folosiți pentru nevoile tuturor copiilor vă rog să precizați DONAȚIE PENTRU TOȚI COPIII. Pentru mai multe detalii puteți să-i scrieți domnișoarei Laura Ursu laura.ursu@gmail.com

Contul este deschis la BRD.

CONT nr SV37671991000 (Titular: Ursu Laura Mirela)


Cod IBAN: RO22BRDE100SV37671991000

4. Vă rog să mă iertați dacă am uitat cumva să trec pe cineva în lista. Dacă observați că lipsește cineva de pe listă vă rog dați-mi un mail pe adresa nicoletatintea@gmail.com Mulțumesc.

5. Am pus mai multe fotografii de la acțiune pe contul meu de facebook.

5. Aici puteti să vedeți procesul verbal pe care l-am încheiat la Scoala de Nevăzători din Buzău.

Reminder

UPDATE: Pentru că pe 2 decembrie s-ar putea să fie zi liberă pentru copiii de la Buzău, iar aceștia vor pleca din internat în weekend-ul 3, 4 decembrie am decis ca Moș Nicolae să ajungă la ei mai repede cu o săptămână. Vom merge la Școala de Nevăzători cu darurile, pe 26 noiembrie și nu pe 3 decembrie, cum ne-am propus inițial. Dacă doriți să le trimiteți ceva copiilor vă rog să o faceți cel târziu până pe 24 noiembrie. Vă mulțumesc pentru înțelegere!

Lipsesc câteva zile. Dacă nu vă este cu supărare nu uitați să-mi lăsați în căsuța poștală (nicoletatintea@gmail.com) vești bune.

Peste două săptămâni (26-27 noiembrie) tragem linie și facem inventarul darurilor care vor ajunge la copiii cu deficiențe de vedere, de la Școala de Nevăzători din Buzău, pe 3 decembrie.

Și tot atunci, în funcție de buget pornim la cumpărături pentru ei. Sfântul Nicolae, pe care eu una îl văd ca pe un bunic generos sunt sigură că ne va ajuta să le aducem zâmbetul pe buze.

P.S. Am uitat să vă spun. Am extins un pic planul și vrem să facem pachete pentru toți elevii școlii. În total sunt 110 copii, începând de la grădi și până la liceu.

Punct şi de la capăt

Adelin cu mama lui

Pentru că îmi este foarte drag Sfântul Nicolae şi pentru că am văzut reportajul pe care l-am adăugat mai jos, despre Adelin, un băieţel orb şi sărac m-am gândit ca anul acesta, în apropierea zilei de Sfântul Nicolae să le facem o mică bucurie copiilor de la Şcoala de Nevăzători din Buzău.



Povestea lui Adelin o puteţi citi si aici, în reportajul scris de Alina Turcitu, pentru Jurnalul Naţional.

Am vorbit la telefon cu doamna Laura Ursu, profesoara şi diriginta lui Adelin şi am aflat câteva dintre greutăţile cu care se confruntă copiii cu deficienţe de vedere.

Cei mai mulţi dintre copiii care învaţă la şcoala specială din Buzău stau la internat pentru că familiile lor locuiesc în judeţele limitrofe.

Mai bine de jumătate dintre copiii şcolii au o situaţie financiară delicată. Mulţi dintre ei îşi permit să meargă acasă, doar în vacanţe şi nu pot să facă acest lucru aşa cum şi-ar dori, la fiecare sfârşit de săptămână.

Am aflat lucruri pe care nu le ştiam şi la care nu m-am gândit până acum niciodată. Am aflat de exemplu, că foarte mulţi părinţi săraci care au un copil cu deficienţe de vedere preferă să nu-l dea la şcoală pentru că pierd ajutorul de la stat, în valoare de 600 de lei sau îl trimit foarte târziu. Din acest motiv în clasa a treia de exemplu, vârstele copiilor variază între 9 şi 16 ani.

Am aflat că în momentul în care copiii sunt înscrişi la această şcoală specială nu mai primesc nici alocaţia lunară, de la stat. Ea intră într-un cont la care au acces numai în momentul în care împlinesc 18 ani.

Am aflat că şcoala are nevoie de cărţi scrise în braille. O astfel de carte se poate face la comandă, la Asociaţia de Nevăzători din Bucureşti. O carte obișnuită care are să spunem 20, 30 de pagini, în braille are cam 100.

Am aflat că pentru a uşura viaţa unui copil nevăzător, el are nevoie de un laptop cu sintetizator vocal. (este vorba de un laptop obişnuit, pe care se pune un dispozitiv prin care informaţia scrisă este transformată în audio).

Aşa că...mi-am pus o nouă dorinţă. În ciclul primar (clasele I-IV) şi la grădiniţa de la Buzău sunt aproximativ 40 de copii.

Am aflat doar puțin din poveștile lor și a fost suficient ca să-mi amintesc cât suntem de norocoși.

Pentru acești copilași aş vrea să pregătim pachete cu dulciuri, fructe, eventual jucării. Darurile le vom duce acolo în apropierea sărbătorii Sfântului Nicolae. M-aş bucura enorm să fim cât mai mulţi prieteni şi să mergem împreună în vizită, la început de decembrie, la şcoala din Buzău. Sunt sigură că aceşti copii care sunt aşa de talentaţi şi de sensibili au în primul rând nevoie de prieteni. De aceea sper. Sper şi vă rog încă o dată să vă prindeţi în această horă minunată a prieteniei.

Chiar dacă puteţi să dăruiţi doar o ciocolată sau un banal gel de duş, pe care Adelin și-ar dori să-l aibă, așa cum noi ne dorim noi uneori să ne luăm un parfum scump să ştiţi că pentru aceşti copii gestul are valoare.

Știu că fiecare e prins în propriile griji dar vă propun ca în următoarele două luni să alocați acestor copii 5 lei pe lună, adică 10 lei, dacă nu puteți să oferiți mai mult.

Dacă cinci prieteni dau fiecare 10 lei, un copil va fi măcar pentru o clipă, mai fericit. Dacă cinci prieteni dau mai mult de zece lei putem să cumpărăm şi alte lucruri care îi sunt necesare unui copil pentru care lumea este formată din sunete, mirosuri şi umbre.

Copiii au nevoie şi de hăinuţe. Eu visez să găsim o fabrică sau un magazin care să le facă o donaţie de haine noi. Mă gândesc că bucuria ar fi mai mare pentru ei dacă ar primi o hăinuţă nouă, o hăinuţă care miroase a nou, pentru că de culori nu se pot oricum bucura.

În caz că nu găsim o astfel de sponsorizare mă gândesc să le ducem hăinuţe care au fost purtate de alţi copii.

Rugămintea mea mare ar fi să le trimiteţi numai haine în stare bună, haine pe care le-ar purta oricând și copiii dumneavoastră.

Concluzionând, până pe 25 noiembrie strângem bănuţi, dulciuri sau ce puteţi dărui pentru pachetele de Sfântul Nicolae.

În funcţie de câţi bănuţi se vor strânge vom face cumpărături şi sper să reuşim să aducem un strop de speranţă pentru aceşti copii. Bilanţul îl voi afişa aici, pe blog.

Strângem şi încălţăminte în stare bună (pentru vârste 3 ani - 18 ani) şi jucării.

Pachetele se pot aduce la Antena 1, în zona Băneasa. Înainte să veniţi vă rog să-mi scrieţi un mail pe adresa nicoletatintea@gmail.com

Dacă aveţi idei, sugestii despre cum am putea să-i ajutăm pe termen lung pe aceşti copii sau dacă cunoaşteţi firme dispuse să-i sponsorizeze cu haine noi, laptop-uri sau cărţi braille daţi-mi vă rog de veste.

Vă mulţumesc tuturor!

P.S. Rugămintea mea mare ar fi dacă puteţi să le spuneţi şi prietenilor (pe mail, blog sau facebook) despre povestea acestor copii.

Puteți urmări acțiunea și pe facebook: http://www.facebook.com/event.php?eid=251523324894386