Eu cred că Sfânta Parascheva poate face o minune

Știu că mâine este sărbătoarea Sfintei Parascheva. Nu am fost niciodată la Iași, la moaștele ei dar mi-ar fi plăcut să ajung acolo. Coincidență sau nu, tot din Moldova am primit în această seară o cerere de ajutor. Un strigăt mut. Pentru că nu a fost pur și simplu o cerere. Ci un strigăt pe care l-am "citit" printre cuvinte. 

În 2010, am fost plecată patru zile să filmez la inundațiile din Suceava. Câteva povești, câteva familii care aveau nevoie de ajutor. Aveam un plan de filmare dar Dumnezeu mi-a condus pașii și spre câteva familii care nu erau pe lista inițială. Așa am cunoscut familia Măzăreanu din Milișăuți. Rețin perfect imaginea de bojdeucă plină de noroi și afectată de ape. În cale ne-a ieșit Georgeta, o mamă de 27 de ani cu trei copii. Alexandru avea atunci 2 ani și jumătate, Valentina aproape 5 iar Ana-Maria urma să meargă la școală. 

Am stat cu Georgeta clipe bune în mijlocul curții. Femeia avea privirea pierdută și plângea fără încetare. Nu aveau mai nimic de mâncare. Doar niște pâine și o conservă începută. Țin minte că aveam la noi niște pateuri și le-am dat copiilor care le-au savurat plini de încântare. Georgeta m-a impresionat prin modestia ei. Prin credința ei. M-a impresionat atitudinea ei maternă și dorința puternică de-a le oferi un viitor copiilor, în ciuda sărăciei. 

Vechea căsuță a familiei Măzăreanu

M-am întors la București iar în urma reportajului un domn cu inimă mare le-a făcut o căsuță nou nouță. Anii au trecut dar Georgeta nu m-a uitat. Mă sună mereu de sărbători iar copiii ei mă colindă la telefon în semn de mulțumire că într-o vară le-am bătut în poartă. Am încercat să-i mai ajut din când în când. Cât am putut. Le-am trimis pachete prin poștă și de vreo două sau trei ori niște bănuți. Pentru că m-au impresionat de fiecare dată. Pentru că nu cer și se bucură de orice ajutor. 

Georgeta, 2010

Nu mai rețin ultima convorbire cu Georgeta. Cred că a fost în urmă cu câteva luni. M-a sunat însă în această seară și mi-a spus că are un început de cancer la sân din cauza unei mastite netratate corespunzător. Medicii i-ar fi recomandat să nu se opereze. Mie mi se pare cam stranie recomandarea și am rugat-o să vină la spital la București, la un control serios. Mi-a spus că nu ar putea să-si lase copiii singuri. Că si când i-a fost rău de la inimă și a ajuns la spital, dimineața s-a cerut acasă tocmai ca să nu-i lase singuri. În plus, nu este asigurată și nu și-ar putea permite o internare. 

Georgeta mi-a vorbit despre greutățile ei. Vara muncește cu ziua și ea și soțul ei, pe unde apucă. La câmp, la scos de cartofi. Fac orice și reușesc să supraviețuiască cumpărând alimente de la magazin, pe datorie. Soțul ei a încercat de la mai multe ori să se angajeze la Rădăuți. Dar nimeni nu-l angajează pentru că nu are opt clase terminate. Nici Georgeta nu le-a terminat. De fapt amândoi au cam două clase. Soțul Georgetei a rămas de mic fără părinți. Mă surprinde însă inteligența nativă a Georgetei și bunul ei simț. 

Mi-a spus că au reușit să cumpere ceva lemne pentru iarnă. Că își dorește să aibă bani ca să cumpere butelie. O butelie costă 70 de lei și îi ține 2, 3 luni. Pentru că gătește doar o singură dată pe zi, o oală mare cu mâncare de post. Mi-a spus că dacă reușeste să cumpere doi, trei saci de cartofi crede că o să treacă iarna. Mai trebuie să plătească curentul. Problema asta îi macină rău. Facturile sunt imense (in jur de 200 -250 de ron) pe lună pentru că locuinta lor este legată cu alte sase case la nu stiu ce retea de electricitate ce tine de primărie si nu au contor separat. Asa că impart toti toată factura. Îi e teamă să-l supere pe primar. Speră insă ca furnizorul Eon dacă nu mă insel să facă propria retea în zonă, măcar la anul ca să poată plăti mai putin. Mi-a spus că nu consumă curent aproape deloc. Masina de spălat li s-a stricat, iar frigiderul nu-l bagă în priză pentru că nu au nimic în el. Au doar două becuri și din din când în când, copiii se uită la telvizor. Atât. 

Valentina, Ana-Maria și Alexandru

Mi-a povestit că se roagă mereu pentru toți cei care au ajutat-o. Uneori și-n miezul nopții. Și că speră că Sfânta Parascheva a cărei sărbătoare este mâine va face și pentru ei o minune. Mi-a povestit de copii. De Valentina care este în clasa I și căreia îi place mult la școală. Și nu mă mir. Pentru că era foarte inteligentă și când am 
cunoscut-o. Mi-a spus că la școala s-au făcut două clase de clasa I, una de bogați și una de săraci și că se bucură că Valentina e în clasa de săraci, ca să nu simtă diferențele. Georgeta nu are multă școală dar cred că mi-ar putea da lecții la economii. Pentru că țin minte că mi-a explicat cândva cum se descurcă ei o lună, din 150 de lei. 

Georgeta, cu cei trei copii și preotul din sat care le este și naș

Am închis telefonul și mă gândesc și eu, ca si Georgeta, ca Sfânta Parascheva poate face o minune pentru ei. O minune poate însemna un pachet cu alimente neperisabile, trimis prin poștă, pe adresa familiei din Milișăuți. Sau un colet cu câteva rechizite. Sau câteva hăinuțe pentru copii. Sau un sac cu cartofi. O minune pentru Georgeta e poate o mașină de spălat. Sau poate un contor separat la curent, pentru a putea plăti o factură decentă. Cu adevărat minune ar fi un loc de muncă pentru soțul ei, undeva în Rădăuți. Orice fel de muncă. A încercat să se angajeze la o firmă de construcții care pune dale. Habar nu am cum este legea. Dacă nu ai opt clase nu poti munci nici măcar ca muncitor necalificat? Adică poti munci numai la negru? O minune înseamnă un bănuț trimis prin poștă. S-ar bucura de orice le puteți trimite. Pe mine mă îngrijorează boala ei. Și faptul că medicii i-au spus că "este ceva obișnuit cancerul la sân și că foarte multe femei au așa ceva dar nu este grav", bazându-se poate pe naivitatea Georgetei și pe lipsa ei de informație. Îmi pare rău că nu sunt mai aproape de această familie, ca să o pot duce pe Georgeta la un medic. Să vedem exact în ce fază a bolii este. Georgeta nu are un cont dar mi-a spus că dacă cineva ar vrea  s-o ajute își poate deschide unul. Am scris această notă în speranța că dacă citiți poate doriți să-i ajutați. Dacă cunoașteți pe cineva care lucrează la Oficiul Forțelor de Muncă Suceava care stie de vreun loc de muncă pentru necalificati, undeva în orasul Rădăuti vă rog dati-mi de veste. Sau poate cunoasteti chiar vreo firmă în Rădăuti care si-ar dori să-i angajeze pe soții Măzăreanu. 

Dacă doriti să o ajutați pe Georgeta si pe copiii ei si doriti mai multe informatii vă rog să-mi scrieti aici: nicoletatintea@gmail.com 

Dacă doriți să le trimiteti ceva prin postă adresa Georgetei este 

MĂZĂREANU GEORGETA, STRADA GĂRII, ORASUL MILISĂUTI, JUD SUCEAVA, NR 169 B, COD. 727360 

Pentru mai multe detalii puteți s-o sunați pe Georgeta la numărul de telefon 0755497895. 

Le-ar fi de mare folos dacă distribuiți aceste informații.

În fotografii puteți s-o vedeți pe Georgeta și pe copiii ei, la inundațiile din 2010, în căsuta veche. Fotografiile au fost preluate de pe un forum "AmFostAcolo", care a organizat la vremea respectivă o campanie de ajutorare a celor loviți de inundații. Eu nu am făcut fotografii în 2010. Si nici stirea care a intrat în Observator nu am reusit s-o găsesc pe internet. Vă multumesc tuturor.

UPDATE 8 NOIEMBRIE
https://www.facebook.com/notes/nicoleta-ţintea/în-vizită-la-georgeta-și-la-copiii-ei-milișăuți-suceava/435740646481570

Alex

L-am cunoscut azi la biserică pe Alex. Un băiat rotofei care are 12 ani și stă uneori cu mâna întinsă pentru frații pe care-i are acasă. Un copil trist, cu privire matură, de adult. De fapt, cu griji de adult. 

L-am întrebat ce-și dorește el cel mai mult. Mi-a spus timid că... NIMIC. Am repetat întrebarea, ca la testele psihologice, după o vreme. Răspunsul a fost același. Eu nu mi-am dorit niciodată nimic pentru mine. Dacă mă credeți, de la șapte ani am avut lopata în mână, mi-a șoptit. 

Alex mi-a spus că se gândește doar dacă vor reuși să plătească și luna aceasta chiria (500 ron) pentru camera în care stă cu cei patru frați și cu părinții. Se gândește mereu la surorile lui. Una dintre ele merge în clasa întâi la toamnă. Pentru ea își dorește o uniformă și rechizite. Și pentru cealaltă surioară, care începe clasa a treia, la fel. Ce rechizite, îl întreb... Păi... ce puteți dumneavoastră mi-a spus Alex, adică un caiet, un pix, un creion. 

Uff... Alex nu-și dorește nimic pentru el. Și noi ne dorim atâtea pentru noi...

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Aici puteți să vedeți ultimele imagini din Glodeanu. Drumul e plin cu dune de nisip. La ora asta ninge în disperare. Părintele se teme pentru bătrânii ce stau în bordeie, pentru că unele dintre ele au început să se crape din cauza straturilor imense de zăpadă. Oamenii nu mai au lumânări. Lemne ar vrea cineva să le ducă dar nu se poate intra în comună. Utilajele s-au evaporat imediat ce televiziunile au dispărut din zonă. Chiar dacă în acest moment nu se poate ajunge la Glodeanu acțiunea de strângere de alimente rămâne în picioare. Dacă doriți să trimiteți ceva la Glodeanu vă rog să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Mulțumesc.

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:

1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.

Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon: 0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

Să-l ajutăm pe părintele Tănase și pe copiii de la Valea Plopului

Tabăra de la Valea Plopului pe 15 decembrie

Sursa: Facebook

De două zile mă gândesc numai la necazul care s-a abătut peste tabăra de la Valea Plopului. Anul trecut, cu doar două zile înainte de Crăciun am realizat reportajul pe care il puteți vedea mai jos. Copiii m-au colindat în 2010, chiar în clădirea în care a ars. O clădire frumoasă, curată, în care copiii puteau lua masa în condiții decente și puteau desfășura diferite activități. Cred că era singură clădire nou nouță din toată tabăra în care foarte multe dintre căsuțe sunt făcute din lemn. Numai când mă uit la poze mi se rupe inima când văd ce a rămas în locul ei. Mă rog ca Dumnezeu să ne dea fiecăruia un gând bun. Știu că avem fiecare dintre noi puterea de a face ceva. Așa simt. Că suntem datori să facem toți ceva. Puțin, mult cât putem fiecare. Nu o să uit ce mi-a spus părintele Tănase, când i-am spus că mi se pare extraordinar ce a realizat la Valea Plopului. Părintele mi-a spus că pe vremuri, românii îi creșteau pe orfanii ai căror părinți mureau în război și li se părea FIRESC. Firesc ar fi ca și noi să ajutăm cele 400 de suflete de care are grijă părintele să aibă ce să pună pe masă, de Crăciun. Și nu numai atât. Cred că suntem datori să-i ajutăm să reconstruiască ce au pierdut. Suntem datori să facem asta măcar pentru faptul că părintele a salvat zeci, poate chiar suflete de la moarte. Și a mai spălat în acest fel, din noianul de păcate al poporului nostru.

Cei care vor să dea o mână de ajutor la Valea Plopului pot face donații în conturile:

RON: RO42RNCB 0211 0118 4390 0001

Cod Fiscal: 7250977,

BCR - Valenii de Munte

EURO: RO65BPOS30402731515EUR01

Codul băncii 53940, Cod Swift BPOSROBU, Cod Fiscal: 7250977

BANC POST – AGENTIA VALENII DE MUNTE

Mai multe despre situația de la Valea Plopului puteți să urmăriți și pe facebook:

http://www.facebook.com/pages/Valea-Plopului-Orphans/278680380606

Îngerii de la mănăstire vin din nou la București

În prag de sărbătoare, cu numai câteva zile înainte de Crăciun, îngerii de la mănăstire, adică fetițele de la Mănăstirea Mărcuș, pe care le crește cu dragoste Maica Serafima vin la București. Au pregătit colinde duioase care vă vor încălzi inimile.

Fetițele vor colinda la Biserica Mihai Vodă din Capitală, duminică, 18 decembrie. (strada Sapienței, în spatele Spring Time-ului de la Izvor). În biserica Mihai Vodă se află și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului dar și mai multe moaște de sfinți.

Dacă doriți s-o revedeți pe Maica Serafima, cu sufletul ei mare și pufos, care aduce alinare, dacă doriți să le revedeți sau să le cunoașteți pe fetițele pe care Maica Stareță le crește încă de când cei care le-au dat viață le-au "uitat" într-o maternitate rece, dacă doriți doar să-i spuneți cu o săptămână înainte de Crăciun, o rugă în taină, Maicii Domnului în fața icoanei sale vindecătoare sunteți așteptați cu drag la biserica Mihai Vodă.

Sunt sigură că "întâlnirea" o să vă bucure sufletele.

Dacă doriți să luați legătura direct cu Maica Serafima puteți s-o sunați la numărul 0740.095.480

"Ajută-l pe Moș Crăciun să ajungă la copiii bolnavi de cancer" - Spitalul Fundeni, 10 decembrie

Reminder

UPDATE: Pentru că pe 2 decembrie s-ar putea să fie zi liberă pentru copiii de la Buzău, iar aceștia vor pleca din internat în weekend-ul 3, 4 decembrie am decis ca Moș Nicolae să ajungă la ei mai repede cu o săptămână. Vom merge la Școala de Nevăzători cu darurile, pe 26 noiembrie și nu pe 3 decembrie, cum ne-am propus inițial. Dacă doriți să le trimiteți ceva copiilor vă rog să o faceți cel târziu până pe 24 noiembrie. Vă mulțumesc pentru înțelegere!

Lipsesc câteva zile. Dacă nu vă este cu supărare nu uitați să-mi lăsați în căsuța poștală (nicoletatintea@gmail.com) vești bune.

Peste două săptămâni (26-27 noiembrie) tragem linie și facem inventarul darurilor care vor ajunge la copiii cu deficiențe de vedere, de la Școala de Nevăzători din Buzău, pe 3 decembrie.

Și tot atunci, în funcție de buget pornim la cumpărături pentru ei. Sfântul Nicolae, pe care eu una îl văd ca pe un bunic generos sunt sigură că ne va ajuta să le aducem zâmbetul pe buze.

P.S. Am uitat să vă spun. Am extins un pic planul și vrem să facem pachete pentru toți elevii școlii. În total sunt 110 copii, începând de la grădi și până la liceu.

Ajutaţi-l pe Sebastian să ajungă la lumină

Sebastian are 3 ani. E un copil dulce, blond care poartă la o vârstă atât de fragedă o povară imensă pe umeri. Sebastian va fi ORB. Numai simplul cuvânt mi se pare apăsător. O vocală şi două consoane seci, care s-ar lovi brutal de pereţii oricărei încăperi în care există ecou. O încăpere pe care o văd rece şi întunecată. Pentru că într-un fel, ORB înseamnă prizonier. Prizonier într-o lume fără lumină și implicit, şanse mai mici de-a te descurca singur, în lume.

Sebastian va fi ORB, numai dacă noi nu vom simţi nimic când îi privim fotografia. Dacă simţim, cu siguranţă vom face ceva pentru a contribui la drumul care-l va duce pe Sebastian spre lumină. Sau spre o luminiţă.

Născut prematur, Sebastian suferă de retinopatie de maturitate, o boală care determină dezlipirea retinei şi apoi orbirea. Un ochişor nu mai poate fi salvat. Pentru celălalt există însă o şansă. Sebastian trebuie să fie operat de urgenţă în Detroit. Operaţia costă însă 20.000 euro, o sumă imensă pentru o familie cu patru persoane şi un singur venit.

Dacă doriţi să-l sprijiniţi pe Sebastian există două conturi deschise pe numele tatălui său, Colgiu Nedelcu, la BRD, sucursala Colentina:

- în lei: RO70BRDE426SV33106774450

- în euro: RO63BRDE426SV47142594260

Cei care vor să afle mai multe informaţii pot lua legătura cu familia Colgiu la numărul de telefon: 0766.71.52.64.

Mai multe detalii găsiți și pe blogul lui Sebastian.

Vă mulțumesc!

Copiii de la Mănăstirea Marcuș, la Observator

Vă invit să le vedeți aici pe fetițele care cresc la Mănăstirea Marcuș, în județul Covasna. Fetițele pe care Maica Serafima le-a luat pe când aveau câteva luni și erau abandonate într-o maternitate. Vă invit s-o vedeți pe drăgălașa Alexandra, pe care dacă o veți cunoaște o s-o iubiți imediat, pentru că ea molipsește pe toată lumea cu voioșia ei și cu zâmbetul care îi lasă mereu gropițe în obraji.

În material le veți vedea pe toate fetițele, pe delicata Sara, pe serioasa Elena, pe melancolica Ștefi, pe Nicoleta și pe frumoasa Ana. Și nu numai.

Aș vrea să pot să vă spun și lucrurile care nu se văd în acest material. Nevoile despre care Maicii Serafima îi vine greu să vorbească. Nevoi care o dărâmă uneori, dar care nu o doboară niciodată.

Eu sper ca acest mic reportaj să vă determine ca într-o zi de toamnă să faceți o plimbare până la mănăstirea din poiană. Să le cunoașteți pe fetițe. Să stați de vorbă cu Maica Serafima. Să simțiți parfumul locului, pe care părintele Arsenie Boca l-a văzut ca pe un spațiu în care vor cânta îngerii.

O poiană unde te poți întâlni cu copilul din tine. Și un loc în care poți deschide o fereastră. Spre tine și spre Dumnezeu.

Dacă doriți să le ajutați pe aceste fetițe puteți să aflați mai multe despre ele de pe blogul lor:

www.ingeriidelamanastire.blogspot.com

RUGĂMINTE: Vă rog dacă puteți să dați mai departe povestea lor pe site-uri sau prin rețelele de socializare. Le puteți susține și făcând trimitere spre blogul lor, de pe blogul dvs. printr-un link, banner sau o fotografie.

Pentru alte detalii despre copile puteți s-o sunați pe Maica Serafima (0740095480).

Vă mulțumesc tuturor!

Copilărie în beznă

Un reportaj care nu are nevoie de cuvinte. Dar care merită văzut. Adelin este un copil care nu vede. Orb și sărac. Două cruci grele pentru un copil atât de firav și de sensibil. Pentru el, lucrurile nu vor avea niciodată un contur real. Ci numai un contur imaginar.

Adelin adoră să citească. Își dorește să se bucure de cuvinte. De cuvintele la care noi avem așa de ușor acces deschizând orice carte sau calculatorul. Pentru el, singura bucurie ar fi să poată intra oricând în lumea fascinantă a cărților. Pentru asta are nevoie de o mașină care costă 700 de euro.

Adelin are nevoie și de multe alte lucruri care-i lipsesc oricărui copil sărac, haine, rechizite, alimente. El stă la internat, la școala pentru nevăzători din Buzău și din cauza lipsurilor își permite să-și vadă mama, numai în vacanțe.

Un material de Alina Bădălan Turcitu și Alfred Shupler. Montaj: Leo Moga.

Pentru Mery a început numărătoarea inversă...

Boala este în remisie. Are 30 de zile în care poate face transplant. Doar 30 de zile în care trebuie să strângă banii necesari pentru transplant.

Cum o puteți salva pe Mery aflați AICI.

Copiii de la Mănăstirea Marcuș vin la București

Îngerii de la mănăstire, cum îmi place să-i numesc pe copiii care cresc la Mănăstirea Marcuș, în Covasna, sub aripa protectoare a Măicuței Serafima vin la București în weekend. Sâmbătă și duminică îi puteți întâlni la târgul de produse tradiționale din curtea Facultății de Agronomie. Copiii vin la București, cu speranța că oamenii cu suflet mare o vor ajuta după posibilități, pe "Mami", cum o numesc ei pe Maica Serafima să mai scape, măcar puțin, de grijile materiale care o apasă așa de mult. La schimb, copiii le vor oferi felicitări și icoane făcute cu dragoste și rugăciune. Dacă puteți, vă rog să dați mai departe acest mesaj.

Vă aștept la târg pe toți cei care vreți să-i cunoașteți pe acești copii care trăiesc în acea poiană despre care părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului spunea că va fi o poiană în care vor cânta îngerii. Sunt sigură că va fi o întâlnire care vă va încânta sufletele așa cum a fost și pentru mine prima întâlnire cu ei.

Dumnezeu să ne ajute pe toți!

Mai multe informații despre copiii de la mănăstire găsiți aici.

Aici găsiți mai multe date despre târg.

Se pot face donații pentru copii în acest cont:

Maica Stareță Serafima Mariana Comșa

ASOCIATIA DE BINEFACERE "SFANTA IUSTINA"

Cod Fiscal: 14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus Loc. Marcus, jud. Covasna

Cont BCR - Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001

BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero)

Telefon Maica Stareță Serafima : 0740.095.480

P.S. Îi mulțumesc doamnei Daniela Popa de la Media Link Business, organizatoarea târgului de produse tradiționale din curtea Facultății de Agronomie pentru suportul pe care îl oferă acestor copii.

Susțineți tipărirea monografiei satului Gârbova de Sus

V-ați gândit vreodată că după ce muriți s-ar putea ca-n urma voastră să nu rămână nimeni care să vă aprindă o lumânare? Care să plătească un pomelnic pentru voi la biserică sau să dea pentru sufletul vostru de pomană, o bucată de pâine?

V-ați gândit vreodată că sacrificiul pe care l-ați făcut poate pentru comunitatea în care trăiți se va șterge pentru totdeauna din memoria colectivă?

V-ați gândit vreodată că locul copilăriei voastre, prima biserică în care ați pășit și ați privit cu mirare îngerii și sfinții pictați pe pereți va deveni o ruină ascunsă între mărăcini?

V-ați gândit vreodată că lucrurile extraordinare făcute de bunici și de străbunici, pentru păstrarea limbii și a neamului de care sunteți legați prin același sânge vor rămâne neștiute, pentru că faptele nu vor fi consemnate nicăieri, poate doar în niște arhive mâncate de timp și de molii?

Doamna Istina Sima s-a gândit la astfel de lucruri într-o vreme în care puțini se îngrijesc de trecut, de morții și de bisericile nimănui.

Doamna Sima a scris o monografie a locului ei natal - satul Gârbova de Sus, județul Alba. Și nu numai atât. Dânsa a curățat și cimitirul, a făcut o inventariere a tuturor eroilor satului din primul și din al doilea război mondial, a plătit slujbe de pomenire pentru ei la biserica satului și a scos la lumină și ruinele vechii biserici, îngropată în buruieni și mărăcini.

Mi-a mărturisit că a început să scrie această monografie a satului în care s-a născut de teamă că timpul va șterge pentru totdeauna, documentele identității unei comunități iar oamenii vor uita legendele, tradiția și sacrificiile pe care strămoșii lor le-au făcut pentru ei. Satul a dat scriitori, ziariști și preoți de seamă. Din biserica din Deal care datează din secolul al III-lea au rămas doar niște ruine. În schimb s-au păstrat câteva sfeșnice brâncovenești dar și valoroase icoane pictate pe lemn.

Cartea are 10 capitole și în jur de 480 de pagini. Din păcate tipărirea unui singurul exemplar costă 130 RON iar doamna Sima nu poate să susțină singură scoaterea mai multor volume. Se simte neputincioasă pentru că toată munca ei de documentare ar putea să nu vadă lumina hârtiei niciodată. Nu știu de ce, dar eu simt că Măicuța Domnului o va lumina pe acest drum.

Dacă puteți să susțineți demersul tipăririi acestei monografii a satului Gârbova de Sus vă rog să luați legătura cu doamna Sima la numărul de telefon: 0744757861

Puteți face și donații direct în contul: Asociaţia „Pro Gârbova de Sus”, Cont: RO56BTRL00101205149846XX, deschis la Banca Transilvania, Alba Iulia.

Vă mulțumesc tuturor!

P.S. Fotografiile aparțin doamnei Istina Sima și vor fi folosite la ilustrarea monografiei.

Ajutați îngerii părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Marcuș, Covasna

Măicuța Serafima cu copiii

Am vorbit în această seară la telefon cu Măicuța Serafima, de la Mănăstirea Marcuș, din Covasna. Am mai scris despre maica Serafima și despre copiii care cresc sub aripa ei protectoare, de mamă. (Mai multe detalii puteți să citiți aici, aici și aici.)

Măicuța Serafima e de fapt și mamă și tată pentru cei 11 copii abandonați pe care îi crește cu un profund simț de responsabilitate. Măicuța e administrator și stareță, e contabil și profesor, e supraveghetor de șantier, e mai mult decât am putea fiecare dintre noi să fim.

Acum măicuța nu are somn, nici liniște. Am simțit-o tristă și necăjită în această seară. În primul rând pentru că a început reparațiile la acoperișul clădirii în care stau maicile, care trebuia reparat pentru că ploua în interior. Materialele de construcții, oamenii care lucrează pe șantier, factura enormă de curent, salariile pe care trebuie să le plătească femeilor care au grijă de copii, toate acestea o frământă peste măsură și nu o lasă să închidă un ochi toată noaptea.

Măicuța Serafima are nevoie de ajutor. Are nevoie de bani pe care nu-i va băga la ea în buzunar. Pentru orice cheltuială plătită poate să elibereze facturi. Ajutând-o pe măicuța îi ajutați de fapt pe îngerii părintelui Arsenie Boca, pentru că Sfântul Ardealului a prezis că în poiana de la Marcuș vor cânta îngerii.

Știu că vă e greu. Știu că toți ne uităm în portofel și ne drămuim în vremurile astea fiecare bănuț. Dar mai știu că fiecare bănuț pe care îl dăm îl vom primi înapoi înzecit.

Dacă puteți, dacă vă lasă inima, dacă cunoașteți oameni care pot să ajute, dacă aveți posibilitatea să răspândiți acest mesaj pe bloguri sau pe mail vă rog din tot sufletul să o faceți. Am fost la mănăstire la Marcuș în iarnă. I-am cunoscut pe copii și mi s-au lipit de suflet. Poate de aceea în această seară am simțit aproape fizic durerea și disperarea măicuței Serafima care nu știe la ce ușă să bată pentru a găsi un mic suport.

Vă mulțumesc tuturor!

Dacă doriți să o ajutați pe Măicuță, dacă știți ce înseamnă dragostea și mai ales grijile de mamă, dacă doriți să ajutați acești copii abandonați care și-au găsit un cămin și un drum în viață datorită acestei femei puteți să faceți donații în acest cont:

Maica Stareță Serafima Mariana Comșa

ASOCIATIA DE BINEFACERE "SFANTA IUSTINA"

Cod Fiscal: 14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus Loc. Marcus, jud. Covasna

Cont BCR - Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001

BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero)

Telefon Maica Stareță Serafima : 0740.095.480

Mai multe detalii despre Măicuță Serafima și copiii ei găsiți pe site-ul oficial al mănăstirii: http://www.manastirea-marcus.com/

Rugaţi-vă pentru Cosmin

Cosmin se simte rău. Este apatic. Are stări de vomă. De patru zile nu mănâncă. Nu vrea să vorbească cu nimeni. Afară, în Italia este o vreme caldă. Lumea face plajă iar Cosmin se gândește uneori câte ar fi putut să facă dacă era în țară, alături de prieteni și colegi.

Vă rog să-l pomeniți la rugăciune în această perioadă. Să aprindeți o lumânare pentru el, când mergeți la biserică. Are mare nevoie de susținerea noastră, a tuturor.

Cosmin mai are nevoie de 29.500 euro

Cosmin Dănilă foto: Asociaţia Bubulina

Cosmin a fost mutat într-o clădire, tip hotel de la Crucea Roşie. Stă acolo contra cost până când va fi chemat din nou la spital pentru următoarele intervenţii şi investigaţii. Cel puţin trei săptămâni va fi un pic mai liniştit. S-a împrietenit cu un băieţel, şi el bolnav, iar orele trec mai uşor. Numai el ştie cât de greu i-a fost după operaţie. Au fost zile care

i-au părut interminabile. Au fost ore în care i-a fost atât de rău încât nici măcar n-a putut suporta să audă pe cineva vorbind în jurul lui. Au fost clipe în care i-a spus mamei că

s-a săturat de pereţii salonului , că simte că se sufocă.

Mama! Doamne, prin câte poate trece o mamă! Cred că numai cine a avut un copil bolnav poate să înţeleagă ce e în sufletul doamnei Dănilă! L-a vegheat pe Cosmin zile şi nopţi în şir. Nu s-a despărţit de el nicio clipă. A citit zeci de rugăciuni, de acatiste. Nu a mâncat şi nu a dormit, doar ca să ştie că lui îi e puţin mai bine. Şi i-a fost greu, tare greu. Mai ales când şi-a văzut puiul intubat. Sau când a aflat că există cancer şi-n sistemul lui limfatic. Şi că îl aşteaptă două transplanturi, încă o operaţie şi şedinţe agresive de chimioterapie. Cât de mult a plâns, doar ea ştie. De câte ori s-a refugiat la locul de joacă al spitalului sau la bucătărie ca să plângă în voie. Ar fi strigat dacă ar fi putut. Dar şi-a înghiţit strigătele de fiecare dată şi a reuşit să se întoarcă mereu în salon, să deschidă o carte şi să-şi împreuneze mâinile, într-o rugăciune tăcută, spre cer.

Pe de o parte, spaima. Spaima teribilă că trupul lui firav nu va rezista tuturor intervenţiilor. Pe de alta parte miile de întrebări. De ce lui? Cu ce a greşit acest copil energic şi bun, credincios şi inteligent, luminos şi înţelegător? Ce mamă nu s-ar întreba aşa, oare? Ce s-a întâmplat? Şi de ce boala a apărut din senin, fără niciun simptom? Şi mai ales cum o să strângă ea, din două salarii modeste încă 29.500 de euro, bani de care Cosmin are nevoie. Părinţii trebuie să suporte 100.500 euro, din costul tratamentului (suma a crescut aşa de mult pentru că preţul pentru un singur transplant este de 45.000 de euro). Statul român poate să acopere prin formularul E 112 (acum S2) doar chimioterapia şi operaţia. (nu se va plăti însă nimic din ce a fost făcut până acum).

Aşa că realitatea sună chiar aşa. COSMIN MAI ARE NEVOIE DE 29.500 EURO. Mult, puţin, nimic nu e imposibil. Din momentul în care am cunoscut acest copil v-am cunoscut într-un fel şi pe voi. Cosmin ne-a legat unii de alţii, aşa cum numai iubirea de aproape o poate face. Iubirea care nu se cere, nu se laudă, nu se trufeşte. Pentru că au fost sute de oameni care au donat pentru el, telefonic, în conturi, au fost prieteni care mi-au dat într-un plic bănuţi pentru el, au fost cunoscuţi sau necunoscuţi care au intrat toţi în această familie a prietenilor şi susţinătorilor lui Cosmin. Mulţi s-au rugat. Mulţi au distribuit pe facebook, au scris pe bloguri sau şi-au rugat duhovnicii să-l pomenească la rugăciune. Fiecare gest a contat. De aceea cred că familia prietenilor lui Cosmin poate să pună şi acum umărul pentru a-l ajuta în continuare.

Pentru Cosmin se pot face donaţii în conturile:

LEI RO07BPOS70407015701RON02, Bancpost, Sucursala Palat CFR

LEI RO24VBBU2511BU3293692701, Volksbank

LEI RO20RNCB0746110647810001, Banca Comercial Romana, Agentia Secuilor

EURORO66BPOS70407015701EUR01, Bancpost, Sucursala Palat CFR, Cod SWIFT: BPOSROBU Titular: Dănilă Vasile

Prin telefon: 0900 900 080 - 10 EURO/apel (număr apelabil numai din reţeaua Romtelecom)

Alte detalii şi informaţii găsiţi pe pagina lui Cosmin: http://www.cosmindanila.ro/

Vă mulţumesc tuturor!