Să tragem linie...

S-a mai dus un an.

Rotund ca o gogoașă.

Uneori am mușcat din ea cu putere.

Alteori am molfăit-o între dinți,

Iar alteori am fost fericită că am reușit să nu mănânc

nimic.

Anul....

A fost!

Într-un fel... liniar...

În altul... plin de semne

Și cu mai multe miracole

decât oricare altul.

Parcă așa a fost.

Unele miracole

au avut plata lor.

Întrebări chinuite,

poate câte-o palmă din senin.

Iar altele au venit doar ele,

Dezbrăcate de plată.

Ca fericirile

pe care îngerii

Ți le pun în palmă.

Ia-le!

Așa de simplu

Încât te uiți

buimac în jur

să vezi dacă

nu cumva e o farsă.

Anul ăsta

am învățat

mai mult decât oricând

că suntem fagure de miere.

Legați cu fire nevăzute

unii de alții.

M-am legat de oameni noi.

Și ei de mine,

Ca și cum ne știam de-o veșnicie.

Am văzut că

Dumnezeu îi salvează

pe cei care se lipesc de El.

Iar în noroi

Credința strălucește

mai puternic.

Am ajuns prin locuri

neștiute,

pe cărări nebănuite,

în care fiecare firicel

de nisip

Mi-a vorbit.

Acum mă uit cu speranță

La Anul Nou care stă

să se rostogolească

peste noi.

Îl aștept.

Îl miros.

Și într-un fel

Nu știu de ce,

Simt că mă voi

bucura de el.

P.S. La mulți ani, tuturor! Să vă dea Dumnezeu tot ce vă doriți, să aveți mereu prieteni alături și să nu-l supărați nicio clipă pe îngerul păzitor!

Stâlpii de lumină ai României

Mi-am dorit să ajung anul acesta să-l cunosc pe Părintele Iustin Pârvu. Să-i ascult vorbele categorice, care îmi lasă impresia că pot sfărâma orice ușă, că pot rupe lanțuri, că pot ridica munți.

Mi-am dorit să-l văd cât mai devreme pe Părintele Arsenie Papacioc. Să mă bucur de privirea lui caldă, de blândețea și de dragostea lui nemărginită, de cuvintele sale care sclipesc ca niște boabe de mărgăritar și ți se lipesc ca niște fluturi plăpânzi și generoși, de suflet.

Deși nu am reușit să ajung la niciunul dintre cei doi mari părinți, Dumnezeu mi-a făcut bucuria ca vorbele lor pline de duh să ajungă la mine. Cuvintele lor au ajuns la destinație. Și trebuie ca fiecare dintre noi să avem grijă de ele.

Să ne iubim, cum spun părinții. Să nu dușmănim... să...

Un fel de bilanţ (IV)

Am primit ultimele fotografii de la Glodeanu. E suficient să priveşti aceşti copii, cu ochii lor mari şi trişti ca să realizezi cât de fericiţi ar trebui să fim în fiecare zi. Mă întreb cât de umbrită le este copilăria de griji şi neajunsuri.

P.S. În fotografii puteţi să vedeţi şi brăduţul pe care părintele l-a făcut cu ajutorul vostru.

Foc la mănăstire

Vă scriam de curând că sunt fericită. Pentru că am reuşit cu ajutorul vostru să aducem puţină bucurie în sufletele copiilor de la Mănăstirea Marcuş, Covasna.

Copiii de la Mănăstirea Mărcuş

Azi am primit însă o veste tristă. Aproape că nici nu pot să scriu. Îmi vine să plâng. Vă cer ajutorul din nou. Măicuţa Serafima, de la Mănăstirea Mărcuş, Covasna trece printr-o nouă încercare.

Acoperişul casei în care stau cei 11 copii pe care îi creşte măicuţa a luat foc în ajun de Crăciun. Reparaţiile costă 10.000 RON. Măicuţa a luat deja o parte din materiale pe datorie. Lucrările nu pot fi amânate. Dacă acoperişul nu este reparat cât mai repede ar putea ploua oricând în casă. Măicuţa mai are nevoie de vopsea lavabilă albă de interior (casa trebuie rezugrăvită la etaj pentru că pereţii s-au afumat şi miroase a fum) şi de parchet (pentru dormitorul unde a luat foc acoperişul). Şi de bănuţi.

Am vorbit cu Maica Serafima la telefon. Sunt sigură că doar Dumnezeu o întăreşte. I-am simţit însă tristeţea din glas. Nu e greu să-ţi dai seama ce e în sufletul ei. Îmi spunea că de abia aseară le-a dat copiilor cadourile pe care intenţiona să le dea în ajun.

Copiii au plâns de Crăciun, de teamă că le arde casa. Casa lor. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă focul nu ar fi izbucnit ziua. Din fericire în ajun nu a fost zăpadă şi maşinile de pompieri au putut urca pe deal pentru a stinge la timp focul. Îngerii din Ceruri au avut grijă de îngerii de la mănăstire. Şi cred că acei îngeraşi care îi veghează au făcut să aflăm de necazul lor.

Dacă puteţi să vă lipsiţi de câţiva bănuţi pentru repararea acoperişului casei în care stau copiii de la Mănăstirea Mărcuş puteţi să-i trimiteţi în acest cont:

Comşa Mariana Ligia Serafima
ASOCIATIA DE BINEFACERE "SFANTA IUSTINA"
Cod Fiscal: 14152220 Loc. Marcus, jud. Covasna
Cont BCR -Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero).

Pentru alte detalii mă puteţi contacta pe mail: nicoletatintea@gmail.com

Vă mulţumesc

Crăciun la Valea Plopului

Şoapte

Un fel de bilanț (III)

În acest weekend au ajuns darurile voastre și în parohia de la Glodeanu, Buzău. Părintele Marian Tudor a împărțit o parte a cadourilor familiei cu șapte copii. Cealaltă parte o va da zilele următoare copiilor din alte trei familii fără posibilități. Părintele mi-a trimis câteva fotografii cu cei care au beneficiat de generozitatea voastră.

P.S Părintele m-a rugat să vă mulțumesc tuturor celor care ați făcut posibile aceste mici bucurii. Este vorba despre toți cei menționați în postul anterior.

Un fel de bilanț (II)

Povestea vizitei de la Mănăstirea Marcuș în fotografii.