12 ianuarie, 2014

Floarea memoriei

Când am asociat câmpul de maci, cu Raiul, cu moartea și cu Învierea, cu Sofia, cu durerea și iubirea, cu lacrima și dorul nu știam că macul este numit și "floarea memoriei". Știam doar că macii mă leagă cumva tainic, de Sofia, sau Sofia mă leagă cumva de ei... Am început să port din când în când, în piept, o broșă sub formă de mac (pe care în mod straniu o primisem, cu mult timp în urmă, de la o prietenă) cu gândul la Sofia, fără să știu că sute de oameni au făcut același lucru, pentru cei care au murit ca niște eroi, pe câmpul de luptă. Descoperirea mă face să cred, încă o dată, că anumite lucruri vin de dincolo de noi, de acolo de unde Adevărul este unul singur.

07 ianuarie, 2014

În loc de trezire...

Sunt zile în care o știre te poate "resuscita". Te poate trezi pur și simplu, din starea aceea numită "nicicum", în care sufletul stă ascuns după un zid gros de protecție. Și nu, nu este vorba despre o știre cu condamnări la închisoare, vărsări de sânge sau bâte primite pe cocoașă. Ci despre o știre ca aceasta. O știre pe care am scris-o cu bucurie. M-am bucurat de imaginile excepționale filmate de colegul nostru, Flavius Medan. M-am bucurat să cunosc din imagini acești oameni frumoși, oameni care păstrează cu adevărat tradiția Crăciunului. Oameni care postesc în ajun, care merg la biserică și care se gândesc și la sufletele celor adormiți. M-am bucurat să montez cu Cornel Miron, care a scos din tolbă două melodii care s-au potrivit foarte bine cu imaginile. Mulțumesc.

03 ianuarie, 2014

Premiul

Body-ul primit de la prietena mea, Adela Stan.
Acest body a fost licitat până pe 1 ianuarie, când s-au împlinit
4 luni de la nașterea Sofiei
Cel mai frumos cadou a fost revendicat. Popescu Ioana Mihaela a oferit 300 de lei pentru body-ul pe care l-am scos la licitație în cadrul campaniei "Bun venit pe lume", inițiată de organizația "Salvați copiii". Campania este destinată dotării maternităților cu echipamente performante, menite să susțină viața pruncilor născuți prematur.

O rog pe câștigătoare să-mi trimită un mail pe adresa: nicoletatintea@gmail.com cu dovada plății și un număr de contact pentru a stabili cum poate intra în posesia premiului.

Îi mulțumesc mult, mult, mult, pentru că mi-a făcut o mare bucurie licitând acest body. Mă bucur să știu că am ajutat astfel, măcar puțin, la salvarea unor copii care au venit pe lume, la fel ca și Sofia, mai devreme decât era așteptat...

Îi mulțumesc încă o dată, prietenei mele Adela, pentru acest cadou minunat.

Sofia şi prietenul ei cel mai bun, Sfântul Efrem cel Nou

sursa foto: www.doxologia.ro
Azi este o zi de mare sărbătoare pentru sufletul meu. Puteţi citi despre una dintre minunile pe care Sfântul Efrem cel Nou a făcut-o în viaţa noastră pe pagina Asociaţiei "Sfântul Nicolae şi Sfântul Efrem cel Nou".

01 ianuarie, 2014

2014


E pentru prima dată când privesc spre un an nou, cu teamă. Mi-e teamă de 2014. Nu știu de ce. Poate pentru că atunci când durerea te ia pe nepregătite îți amplifică angoasele și fricile. 

Mi-e teamă. Mă rog și mi-e teamă. Îl văd ca pe un an greu, un an apăsător ca o piatră de moară. Din senin mă obsedează ideea unui cutremur de proporții. Mi-e teamă pentru toți cei pe care-i iubesc. Mi-e teamă de o nouă pierdere. Mi-e teamă că nu vom mai avea timp. Știu... se spune că frica vine de la diavol. 

Poate că 2014 îmi va face o surpriză. Mă va lua prin surprindere într-un mod pozitiv. Vă umple paharul reușind să acopere toate prăpăstiile pe care le-a făcut 2013. Poate că-mi va pune în palmă un fluture argintiu și nu va cere nicio jertfă în plus pentru asta. Iar 2015 mă va găsi din nou zâmbind.

Până atunci nu pot decât să mă lupt cu fricile mele. Să mă rog, să sper și să cred...

Doamne ajută!

31 decembrie, 2013

Dor de Sofia

E atâta dor mami, aici, printre steluțele căzătoare! Atâtea lacrimi și atâta dor! Rătăcesc și caut alinare. Alerg, dar durerea rămâne în inimă. Inima nu o mai repară, mami, nimeni. Orice aș pune acolo, nimic nu umple golul. E acea bucată din suflet care va fi mereu numai a ta. 

Caut, citesc, citesc orice mi-ar putea aduce alinare. Uneori reușesc, alteori, nu. 

Citesc ce au scris alți părinți care au rămas fără copiii lor

Am găsit astăzi, salvate în postările blogului, câteva rânduri pe care le-am scris la două zile după ce am aflat că vei veni pe lume.

Le public acum, în memoria ta. 

"VESTEA

Doamne, ce fericită sunt!
În pântecele meu
este viață!
O viață care se mișcă,
respiră, mușcă din întunericul
de necuprins al interiorului meu
Pentru a aduce lumină.

Un copil!
O minune!"

28 martie 2013, 
la două zile după ce am aflat că Sofia crește în burtica mea



23 decembrie, 2013

"ACUM... DE CRĂCIUN!"

În locul în care este atâta durere și suferință am simțit atingerea îngerilor. Am mai avut sentimentul acesta doar în urmă cu doi ani, când am intrat pentru prima oară într-un salon în care erau copii bolnavi și am cunoscut-o pe Marcela, o tânără care nu vedea și suferea de cancer.

Aseară am cunoscut o lume nouă, o lume în care am văzut chipuri rătăcite, chipuri pierdute sau măcinate de boală, suflete în suferință, dar și ochi blânzi, dureros de lucizi, destine destrămate de oameni sau de neputință, vieți pierdute, mame îndurerate, bătrâne uitate de nepoți sau fii, mame alungate de acasă chiar de cei cărora le-au dat viață...

Zeci de povești, unele care bat filmul. Am văzut lacrimi și zâmbete, într-un amestec pestriț. Sunt chipuri care nu mai pot parcă nici să plângă. Sunt fețe care s-au înseninat pentru că au primit o floare. Sunt suflete pe care ai putea să le descoperi dacă ai puterea să dai la o parte zidul dur pe care l-au ridicat, după ce și-au pierdut orice fărâmă de încredere în cei din jur. Sunt și suflete bolnave care nu au nevoie de altceva decât de o simplă îmbrățișare. Dar și chipuri senine, pline de lumină. Femei care au pierdut tot, dar nu și sufletul. 

Mai multe despre acțiunea din 21 decembrie puteți să citiți aici, pe blogul Asociației "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou". Vă mulțumesc tuturor pentru sprijin!
Tanti Mioara, îi mulțumește Moșului pentru că darurile de la el le va dărui nepoatelor sale. Tanti Mioara a fost florăreasă. Băiatul său și nora au murit într-un accident. Cele trei nepoate stau acum într-un centru de plasament. Tanti Mioara strânge bani, pentru ca la vară să stea din nou cu ele.