Drumul

Prietena Sofiei mi-a trimis acest link, în această seară, pe mail. Acest link, de pe blogul meu. Eu uitasem acest text cu desărvârşire.

Regăsirea lui m-a lăsat fără replică.

E o postare veche, din 2010. O postare în care am scris o frântură dintr-un vis. Un vis în care urma să merg pe o cale, CALEA SUFERINŢEI.

DE CE am ales cu trei ani înainte ca Sofia să vină pe lume, să ilustrez această postare, fix cu această poză,  nu ştiu.

Aceasta este fotografia pe care am publicat-o pe blog, în 2010

E o fotografie cu maci, deşi la vremea respectivă nu aveam o pasiune pentru aceste flori. Şi nici nu aveau o semnificaţie anume, pentru mine.

Unele lucruri nu le putem pătrunde cu mintea noastră de oameni.

Fericirea Sofiei

Autor: prietena Sofiei

Jos plâng mamele și tații,

Surorile și cu frații.

Plâng de dorul celor care

S-au urcat în depărtare.

Plâng cu doruri mari fierbinți,

Plâng cu dragoste de Sfinți.

Lacrimile lor se scurg,

Florile întrepătrund,

Udă a lor rădăcină,

Trimit gânduri spre Lumină.

Sus, cei plânși încep a plânge,

Lacrima ușor le curge,

Bucuroși că nu-s uitați

De familie și cei dragi.

Lacrimile-ajung în nor

Și precum un călător,

Se-ntorc pe obrazul care

A plâns astăzi cel mai tare.

Simte inima cea plânsă

O binecuvantare sfântă,

Coborâtă chiar de Sus

De la cel care a fost plâns.

Dulce, caldă mângâiere,

Cere sufletul tot cere

Și-ntre Sus și Jos se face

Curcubeu ce nu desparte,

Inima care iubește

De inima care trăiește.

De la Sus în Jos o scară

De iubire se pogoară

Și pe ea urcând mereu,

S-ajungem la Dumnezeu.

Când am terminat de plâns,

Fericirea ne-a pătruns.

Spun unii că nu există.

Viața lor chiar că e tristă!

Noi, cei care-am plans,

Le dăm si lor o veste:

Fericirea nu-i poveste!

Este o Lucrare Sfântă,

Strânsă-n lacrima tăcută,

Între nouă fericiri,

Din care am învățat

Că și Sus și Jos e bine,

Când Hristos este cu tine!

Fericirile

1. Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor.

2. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

3. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pamântul.

4. Fericiți cei flămânzi și însetați de dreptate, că aceia se vor sătura.

5. Fericiți cei milostivi, că aceia vor fi miluiți.

6. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

7. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

8. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor

9. Fericiți veți fi când va vor ocarîși va vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine.

Bucurați-va și va veseliți, că plată voastră multă este în ceruri.

Cântecul Sofiei

Sursa foto: http://www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_cu_flori/elena_bissinger/fluturi_in_vacanta

Rândurile acestea au venit dimineaţă, pe mail. De la aceeaşi prietenă bună, care a fost alături de noi, în acele zile grele. Iar cuvintele mi-au atins inima. Mulţumesc, prietenă scumpă.

Cântecul Sofiei

 

Mămico,

Azi am coborât

Să-ți mulțumesc.

Este atâta bucurie,

Acolo unde locuiesc.

Tăticule,

Te rog,

Să nu îți fie dor.

Eu sunt cu voi

În orice colțisor.

Din inimă

Vă vin mereu

În minte.

Mă legănați,

Printre ale voastre cuvinte.

Trăind și eu

Asemenea cu voi,

Iubind Viețile Sfinte!

Nășicule,

Mult bine mi-ai făcut:

Botez și Sfântă Împărtășanie

Am avut.

Cu ele am pornit

În nouă Viață

Și-n acest an s-au înmulțit

Și-au dat speranță.

Nășica mea dragă,

Să știi că sunt bine.

Pe toți v-am purtat

Peste tot, cu mine

Și sper ca din bucuria noastră,

Toți cei dragi

Din familie și prieteni

Să primească.

Plec și rămân,

Este atât de bine!

Dragii mei dragi,

Sunteți cu mine!

Acum sunt mare

Sunt și cuminte,

Mă-mpărtașesc mereu

De Cele Sfinte!

Un Psalm de bucurie,

Psalmul 22,

M-aș bucura

Să-l cânt acum

Cu voi!

PSALMUL 22 

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. 
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile. 

De ziua ei

E ziua ei. E ziua în care a venit pe lume. Târziu în noapte. E ziua în care a primit Sfântul Botez. Un înger. Şi un nume. SOFIA. Unul care va răsuna în inima mea pentru veşnicie.

Cred că Sofia ştie că de-o vreme, cuvintele s-au stins Nu le mai găsesc. Nu găsesc cuvintele pentru lacrimi, pentru dor. Au intrat parcă în pământ. Poate într-o zi se vor întoarce.
Astăzi o prietenă dragă mi-a trimis aceste rânduri pentru draga noastră, Sofia. A găsit ea cuvintele pe care eu le-au pierdut. 

Mulţumesc, prietenă dragă.

Zilele Sofiei

Câmpul e plin de maci

Și de îngeri,

Cinci zile ți le-mparți

Cu cei dragi,

Apoi zbori tot mai sus

Însoțită de îngeri,

Râzi și nouă ne lași

Câmpul cel plin de maci.

Iar te naști

Și din nou ai trei zile,

Nouă vin lăcrimând,

Urmând trei săptămâni,

Într-o zi, patruzeci,

Ziua când te înalți.

Rând pe rând,

Sunt trei luni, nouă luni,

Și acum, toți cei dragi

Îți serbează ei, anul.

Iartă-mă draga mea,

Astăzi nu pot a plânge,

Câmpul e plin de maci,

Tu te bucuri de îngeri.

Zilele ți le petreci printre Sfinți,

Noi așteptăm cuminți,

Gândul nostru să-l prinzi

În al anului zbor.

Te iubim și-ți vorbim,

Dor cu dor:

Somn ușor!

Pentru sufletul tău

Îți citesc azi cu drag,

Psalmul 102.

Să te legene-n cer

Cu-al său vers minunat,

Să-i aline mereu

Pe ai tăi dragi părinți,

Te-au crescut ca pe flori

Așezate-ntre Sfinți. 
 

Psalmul 102

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Scrisoare către Sofia (VII)

Azi - 9 luni. Nouă luni de când ai venit pe lume. E ziua copilului. Ar fi putut fi și ziua ta. Dar tu ești acum acolo unde fericirea se măsoară cu unități neștiute de noi.

Ieri ți-am cântat din nou "Veșnica pomenire". În loc să te țin în brațe mi-am găsit alinare încercând să curăț pietricele pe care ploaia le-a aruncat pe mormântul tău. 

Înainte de fiecare parastas se coboară din nou în inima mea durerea. Durerea aceea. Am impresia că te duc din nou la groapă, că mă despart din nou de tine, încă și încă o dată. Rup bucăți din inima mea, la nesfârșit.

Niciodată nu o să treacă. Niciodată nu va trece pustiul pe care l-am simţit în fiecare clipă trăită în spital. Oricât aș vrea să merg înainte imaginile de atunci revin ceas. Revăd totul ca pe un ecran, revăd fiecare secundă, travaliul de suferință din spital, aud în urechi cu ecou verdictele medicilor, le văd privirile, retrăiesc spaima mea și mă doare, mă doare infinit să-ți văd suferința, prinsă între niște aparate, să-ți văd trupușorul firav înțepat de mii și mii de ace. Mă ajută doar amintirile din ziua aceea. Ziua aceea în care m-am rugat să nu mori, să nu mori de ziua tatălui tău.

Și tu m-ai auzit. Ai căscat, ți-ai întins mânuțele și piciorușele. Și am crezut că va fi bine. 

Te îngrop mami, din nou. La fiecare parastas ne despărțim iar sau poate doar ne întâlnim și mă doare că te simt aproape dar nu te pot atinge. După slujbă și masă, când liniștea se lasă simt o scurtă eliberare. Iar apoi o tristețe profundă. Ca acum.

Ieri, de pe treptele bisericuței din cimitir priveam spre salcia sub care a stat și micul tău sicriu alb. Privirea mi-a căzut pe un mormânt plin cu maci. Poate că ăsta a fost semnul tău.

Poate că toți macii care-mi ies în cale îmi șoptesc de mii de ori că tu ești bine, într-o fericire pe care eu poate nu o voi cunoaște niciodată. Și sunt mulți. Îi văd peste tot. Parcă se încăpățânează să-mi spună că Raiul nu-l vom putea percepe niciodată cu simțurile noastre de oameni, nu vom putea înțelege nimic cu adevărat până când nu vom ajunge Acolo.

Aș vrea să-ți umplu mormântul de flori. Sunt sigură însă că nicio floare de aici nu e la fel de parfumată ca florile din Rai.

Cred că întotdeauna o să trăiesc cu sentimentul acesta de așteptare. E ca și cum aștept să mă trezesc. Să te regăsesc. 

Poate că Acolo macii sunt precum acest mac pe care l-am primit astăzi printr-un mesaj pe facebook. Un mac înalt care leagă pământul de cer şi cerul de pământ.

Fotografia pe care am primit-o astăzi pe facebook, de la Daniela Stroescu

Se întâmplă minuni

Și pentru că se întâmplă, trebuie să dăm mărturie. Pentru toți cei care vor să o facă am înființat blogul Asociației "Sfântul Nicolae și Sfântul Efrem cel Nou", pe care l-am numit "Se întâmplă minuni".

Pe acest blog am înființat două rubrici speciale pentru toți cei care vor să mărturisească minunile făcute pentru ei de Sfântul Nicolae sau Sfântul Efrem cel Nou, sfinții ocrotitori ai asociației noastre, sfinți pe care-i iubim foarte mult.

Ultima mărturie publicată pe blog o puteți citi aici. 

Vă mulțumesc.

P.S. Dacă vă ajunge la suflet ceea ce citiți pe blogul "Se întâmplă minuni", vă rog să dați informația mai departe. Poate folosește și altcuiva.

Primii maci

Primii maci nu pot să mă ducă decât cu gândul la tine. 

Așteptarea nu s-a terminat. Doar că uneori agitația cotidiană îmi consumă atât de mult energia încât nu mai am așa mult timp să plâng. Lacrimile se nasc în pauzele de respirație. 

Aproape că nu este Sfântă Liturghie în timpul căreia să nu plâng. Poate că atunci ești mai aproape de mine. Nu pot să nu plâng când biserica se roagă pentru cei adormiți. Lumânările aprinse, de pe masa pentru parastase topesc parcă gheața în care îngrop uneori inima mea. 

Unul dintre lucrurile cu care nu am reușit să mă împac este acela că nu te-am visat. E atât de lumesc ceea ce-mi doresc, să te visez, să te văd ACOLO, în lumea fără de durere, să te strâng în brațe, în spațiul dintre două lumi, să fac ceea ce nu am apucat să fac cât ai fost cu noi aici. E lumesc și totuși îmi doresc asta. Mă întreb și nu pot să înțeleg, deci, gata, asta a fost tot? Asta a fost tot????? Existența ta s-a oprit odată cu inima și noi nu ne vom mai întâlni până când eu nu voi trece DINCOLO? Și dacă nu voi ajunge la tine, dacă păcatele ne vor despărți pentru totdeauna și te voi pierde pentru veșnicie?! 

Știu că acolo unde ești tu este prea frumos ca să te mai întorci pe pământ. Pe pământul acesta unde există atâta suferință, durere și urâțenie sufletească. De ce te-ai întoarce? Și totuși mă doare, mă doare până la cer și înapoi, mă doare dorul de tine. Și încă mai aștept. Chiar dacă fac eforturi și evit să mă rog să te visez. Mă gândesc că poate ți-ar face rău să te întorci, nu știu. Poate nu-ți e îngăduit. Dar de împăcat, încă nu mă pot împăca cu asta.

Știu că îmi trimiți mesaje. Mi-ai trimis mesaje de iubire din lumea întreagă. Din America, Portugalia, chiar și din Hong Kong, acolo unde Maggie Tumenbatur și-a mobilizat prietenii, le-a gătit, le-a povestit despre tine și i-a invitat să pună într-o gentuță, alături de un gând bun și un bănuț pentru asociație, pentru a o ajuta pe mami, să facă și mai multe fapte bune. 

Mesajele de iubire și gândurile bune, împachetate cu imagini cu maci au venit de peste tot. 

Azi la biserică am tresărit. Pe masa unde se pun parastasele o bătrână care a adus o farfurie cu cozonac, pentru a fi slujită a pus într-un pahar patru maci fragili. Toată slujba i-am privit și m-am gândit la tine. M-am întrebat cum de i-a venit această idee, de-a pune macii acolo, mai ales că niciodată nu am văzut pe nimeni să aducă flori, să așeze flori pe acea masă. Și de ce tocmai maci? 

La ieșire, pe scări am găsit un mac singuratic... Cred că era de la tine. 

Am aflat că în câmpul din apropiere, macii au apărut deja și  m-am dus să culeg câțiva. Am privit cum li se scutură petalele în mâinile mele și m-am gândit a nu știu câta oară cum pot fi florile astea atât de frumoase, dar cu viața atât de scurtă? Cum pot florile astea să reziste în bătaia vântului, dar să rămână fără petale, la cea mai mică atingere, a omului. Câtă delicatețe pot ele să ascundă!

Am reușit să aduc câțiva, acasă. Sunt și maci albi. Doamne, cât pot fi de frumoși! Sunt sigură că macii de azi sunt cumva, un mesaj de la tine. Ca să-mi mai aline, dorul. 

Sunt sigură că nu e întâmplător că macii îmi amintesc de tine. Nu cred că există flori mai frumoase și mai fragile... 

"Cancerul, dragostea mea" - o carte testament despre boală şi iubire

Dacă doriți să o ajutați pe această mamă se pot face donații în contul RO03BTRL04801201225679XX, deschis pe numele soțului, Viorel Grigore. 

Pentru mai multe detalii despre cum puteți ajuta această familie o puteți suna pe doamna Mioara la numărul de telefon 0766414565. Familia locuiește la 25 de kilometri de București, în Tărtășești.