27 februarie, 2012

La Glodeanu a fost soare azi...

Am ajuns la Glodeanu dimineață, pe la ora 10 și jumătate. Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian ne-au însoțit în această călătorie frumoasă. Cu ajutorul lor am putut să ducem toate darurile la destinație. Am privit totul ca pe un dar de Sus, pentru că nu am fi avut loc pentru toate, doar în mașina noastră.Drumul este acum accesibil. Zăpada din sat nu s-a topit însă. Drumul păstrează pe alocuri senzația că te afli într-un tunel de zăpadă. Tonurile de alb au fost înlocuite de o zăpadă murdară. Pe ulițe e mult noroi și din loc în loc sunt bălți. S-a schimbat registrul doar. Sentimentul că ești departe de civilizație, de lume rămâne. Nu știu de ce. Când am ajuns, părintele ținea liturghia. Am intrat în biserică și am constatat cu bucurie că era plină de oameni. De fapt, cei mai mulți erau copiii. Când i-am văzut pe cei mici cum îngenunchează în fața altarului și rostesc “Tatăl nostru” m-am bucurat din toată inima. Unii vin la slujbă de la câțiva kilometri distanță, pe jos, prin frig. Vin și se bucură. Se strâng în jurul părintelui, așa cum se întâmpla și în lumea satului de odinioară, în care preotul era un reper pentru comunitate.
La sfârșitul slujbei au urmat îmbrățișările. Lore, Jeni, Florina, Maria, Ana, Cristinica, Mario și chiar Cătălin și Mihai au fost prezenți la slujbă. Cătălin și Mihai, adică cei doi copii care au probleme de comunicare și apar în reportajul de la “În premieră”. Erau frumos îmbrăcați și au stat toată slujba lipiți de mama lor. M-am bucurat mult că i-am revăzut atât de schimbați față de prima noastră întâlnire și chiar am fost surprinsă ca mama lor m-a recunoscut și mi-a vorbit. Întotdeauna sentimentul de bucurie l-am descris mai greu. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca acești copii din Glodeanu să aibă o șansă. Să facă mai mult decât au reușit părinții lor și să înmulțească talantul, cum se spune.
La finalul slujbei am organizat alimentele pe care le-am primit de la voi. Unde-s mulți puterea crește. Așa că Alex, Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian și câțiva tineri care-l ajută pe părintele au făcut ca pregătirea pachetelor să meargă destul de repede. Am făcut mai multe pungi consistente în care am pus alimentele pe care le-am dus noi, dar și din alimentele pe care le primise părintele, din alte donații.

Pungile au conținut cu aproximație următoarele produse (ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste diverse, lapte, margarină, zacuscă, dulceață, compot, conserve diverse, biscuiti, sare, un bidon cu apă, conserve mazăre, bulion etc).
Am împărțit darurile copiilor din biserică iar părintele ne-a spus câți copii sunt în fiecare familie pentru a putea să ne orientăm câte pungi să le dăm. Hainele i le-am lăsat părintelui ca să le împartă ulterior. La fel și laptele praf.

Iulian, tanti Georgeta și doamna Jeni
Apoi am mers cu Alex la tanti Georgeta și la Iulian. Le-am dus o pungă plină cu alimente și mai multe cutii și pungi cu haine și încălțăminte, pe care le-am primit special pentru ei. Pe drum ne-am întâlnit cu Iulian și mama lui care venise de la București, acasă. Mi-a povestit că a stat câteva ore ca să o ia cineva la ocazie. Doamna Jeni lucrează la București pentru chinezi și stă în chirie într-un imobil unde nu există gaz. Nu-i e deloc ușor dar face asta pentru că știe că nu poate să-l crească pe Iulian dintr-o alocație de 42 RON. Îmi spunea că vrea să-și găsească un loc de muncă în Buzău, ca să fie mai aproape de Iulian. I-am luat pe amândoi în mașină și la scurt timp am rămas suspendați în zăpadă. Noroc că eram aproape de niște case și doamna Jeni a cerut ajutor. O lopată și intențiile bune, fac minuni câteodată. Am ieșit relativ repede din nămeți cu mașina, pentru că ne-a trimis Doamne, Doamne ajutoare. Tanti Georgeta are sufletul la fel de îndurerat. Ne-a mulțumit pentru daruri și ne-a spus că tot la căsuța ei se gândește. Că vrea doar atât, să aibă unde să pună capul pe pernă și un acoperiș deasupra capului. Pe locul unde a fost casa care a ars, cu ajutorul lui Dumnezeu intenționăm ca la primăvară să ridicăm o casuță. Dacă doriți să donați materiale de construcții pentru tanti Georgeta și Iulian vă rog să-l sunați pe părintele Marian Tudor la numărul 0720281634. Pentru alte donații, până când își va face tanti Georgeta buletinul ca să putem deschide un cont direct pe numele dânsei, puteți să trimiteți bănuți tot în contul părintelui, cu rugămintea să specificați “Pentru Iulian și pentru tanti Georgeta”.
(CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian) Există un om cu suflet mare care s-a oferit să doneze fier și BCA pentru noua căsuță.

Doamna Nadia cu fiica ei
Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și în casa doamnei Nadia Radu. O femeie cu mult bun simț. Nadia are două fete, Carmen și Loredana. Cea mare muncește într-un restaurant, la București. Cea mică este la școală, în Glodeanu. Nadia a rămas fără un picior în urma unui accident iar proteza pe care o are trebuie schimbată. Mi-a spus că nu este bine făcută și îi provoacă răni. Nadia are o pensie de 350 ron. Soțul a fost bolnav de meningită și are o pensie similară. 350 ron. O proteză nouă costă în jur de 2700 ron. Cei de la Casa de Pensii i-au spus Nadiei că are dreptul la o nouă proteză gratuită, în 2015. Nadia mi-a crut ajutorul. Dacă doriți să o ajutați sau cunoașteți pe cineva care are puterea să o facă o puteți suna pe Nadia la numărul 0760062509. Cam așa a fost la Glodeanu. Pe scurt.
DONAŢIILE:
HAINE (11 saci, 6 plase mari, 4 plase medii, 3 cutii mari și 3 pungi pentru tanti Georgeta, 1 pungă pentru Iulian);
ÎNCĂLȚĂMINTE (1 plasă);
ALIMENTE (12 pungi cu alimente neperisabile făină, mălai, zahăr, biscuiţi, orez, paste, ulei, zacuscă, mazăre, covrigei etc, 20 de bidoane de 5 l de apă plată);
DIVERSE (un pat de copil, cu cărucior, o bicicletă, o tricicletă, 4 pungi de pampers, 1 pungă cu lumânări, 1 pungă cu tetine, biberoane, 1 pungă cu cărți);
BANI (din banii care s-au donat am cumpărat 10 cutii de lapte praf. Restul, 1157 RON i-am dat părintelui ca să cumpere dânsul ce mai este nevoie).
Ca de obicei nu o să am cuvinte suficiente să le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit comunitatea din Glodeanu în această perioadă. Prieteni, colegi, bloggeri, necunoscuţi, oameni, fundaţii, asociaţii, instituţii, un trust de presă (Intact) şi două televiziuni (Antena 1 & Antena 3). Recunosc că a fost o lună grea și pentru mine. Poate chiar i-am exasperat pe cei care mă cunosc. Îmi cer iertare pentru asta și mă înclin în fața tuturor celor care au răspuns apelului meu.Am făcut o listă comună de mulţumire cu toţi cei care s-au implicat în ultima lună şi au ajutat oamenii, bătrânii şi copiii din comuna Glodeanu Siliştea. Lista este mult mai bogată, pentru că au fost persoane care s-au dus personal la Glodeanu cu lemne sau alimente sau au făcut donaţii în contul părintelui. Sau au dorit să rămână anonimi. Voi completa lista pe măsură ce primesc toate numele. Dacă am omis pe cineva vă rog să mă iertaţi.
Un MULŢUMESC cu M mare pentru:

Maria Coman, Theodora Massini, Simona Gherghe, Alin si Alina Mărginean, Liliana Şerbănescu, Nicoleta F. şi soţul, Andreea Parepa, Iuliana, Diana şi Andrei Cristescu, Costi B., clasa a XII-a B a Liceului Elena Cuza din București și doamna dirigintă Laura Anton, Elena Nan, Aurelian Nebel şi Fundaţia Resurse Regionale, Nadina Câmpean şi colegii de la matinalul Antenei 3, Mihaela Plăiaşu şi prietenii săi care au trimis daruri, George Gâdea, Alexandra şi Cătălin Grigore, Doina Moraru, Ani Creţu şi Laurenţiu Pinter, Sorin si Irina Munteanu, Bogdana Dobre, Miruna Ionescu, Florentin Duban şi Asociaţia Orthograffiti, Iulia Zavate, Daniela și Claudiu, Monica Daniela, Roxana din Constanţa, Diana Codreanu, Floarea Iovicin, Vlad Plăcintă, Ciprian Sterian şi Sorin Dinco de la "Observator Buzoian", Daniela Andrei, Elena M., Sebastian și Andreea Sava, toți care au făcut donaţii directe în contul părintelui, Andreea Berecleanu şi cei trei medici de la Fundaţia Regina Maria care au acordat asistenţă medicală celor care aveau aşa de multă nevoie de ea, trustul Intact, Fundaţia Mereu Aproape, Observator şi Antena3 care au dus ajutoare la Glodeanu, colegii mei Carmina Othman, Sonia Simionov, Sabina Iosub, Alfred Schupler, Dan Barciu, Ciprian Stan, Adriana Pava, Adelana Nistoreasa, Anita Panait, Sandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Adi Bonciu (şi toate echipelor de filmare care au relatat situaţia din Glodeanu şi au contribuit astfel la rezolvarea situaţiei de acolo), voluntarii din trustul Intact care au ajutat la deszăpezire și nu numai, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Alin Maghiar, Inspectoratul General de Aviaţie din MAI, Brigada Specială a Jandarmeriei Bucureşti, Vlad Colceriu, Nina Rizoiu, preotul Adrian Stănescu şi Asociaţia Filantropică Sfântul Apostol Ştefan, Monica şi Mihnea Bene, Georgeta Ortfloff, Câmpean Smaranda, toți celor care au scris pe bloguri, despre Iulian şi tanti Georgeta dar şi despre situaţia oamenilor din Glodeanu.

Mulţumiri tuturor celor au ajuns în ultimele săptămâni la Glodeanu, care au dat un telefon şi au ajutat la deszăpezire, care au făcut o donaţie, care au salvat o viaţă, care au îmbrăţişat un suflet...

P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor din Glodeanu. http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

25 februarie, 2012

Donați 2 euro pentru Sara Matilda, prin SMS la 848

Săptămâna aceasta puteți s-o salvați pe Sara Matilda. Doar săptămâna aceasta (25 feb - 2 martie). Mare lucru, nu? Să te gândești că un simplu sms la 848 îl poate aduce pe un copil de doi ani mai aproape de o viață normală. De fapt, mai departe de moarte. Priviți reportajul. Sunt sigură că ochii mari și triști ai Sarei vă vor îndemna să dați un sms la 848. Și vă vor șopti să le vorbiți și prietenilor despre acest copil minunat. Mulțumesc.
P.S. Mai multe informații despre Sara găsiți pe blogul ei
Pe blog găsiți și scrisoarea Sarei către Moș Crăciun, din decembrie 2011.

23 februarie, 2012

"Noi... numai noi, numai noi doi..."

Îmi doream de ceva vreme o ședință foto pentru că îmi plac amintirile... O fotografie durează toată viața. De câte ori mă uit la fotografii încerc să-mi amintesc cum eram, ce am simțit în acel moment surprins. Timpul zboară... nu-l poți prinde niciodată. Cred că de asta îmi plac așa mult, fotografiile. Pentru că ne lasă iluzia că am prins timpul, pentru o clipă, între degete.

În această fotografie, prietenul nostru, Adi Popa (Fotokolor) a reușit să ne surprindă așa cum doar el știe. Și asta îmi place cel mai mult! Că suntem noi...

22 februarie, 2012

Câte-un pic, pic, pic...

Nu ştiu de ce sunt obişnuită să fac lucrurile, agitându-mă. Dacă nu mă agit puţin nu sunt eu. Mă opresc doar când simt ca aseară, de pildă, că mă ia un pic cu leşin. Sau că se învârte totul cu mine. Sau că mă înţeapă la inimă.

Teoria o cunosc. Când te agiţi se agită şi vulcanii. Pui în desagă de toate, şi bune, şi rele. Şi astea se bat acolo între ele, până când îţi sufocă somnul.

Apoi urmează liniştea. Sunt surprinsă că lucrurile se pot face şi în linişte. Parcă cineva acolo Sus ştie că mai e nevoie şi de un respiro şi îţi trimite un pachet uriaş cu tot ce ai nevoie, o recuzită întreagă de ajutoare. Ajutoare ca ajutoare, dar mai ales oameni care sunt la locul potrivit, în momentul potrivit.

Nu mă mai mir. Mă bucur. Mă bucur de fiecare întâlnire cu acest tip de oameni. Oameni extraordinari care îmi întind mâna, deşi nu-i cunosc, îmi zâmbesc şi mă lasă să-mi pun aşa, câteva clipe, o aripă a sufletului pe sufletul lor. Ca să mă odihnesc.

Azi e o zi bună. Până acum... :)

18 februarie, 2012

O clipă de răgaz...

De oboseală nu mai am timp să văd miracolele. Nu știu de ce lucrurile nu sunt niciodată, doar albe sau doar negre. Întotdeauna apar amestecate, ca să te deruteze cu tonurile lor de gri.

Bine cu forța nu se face. Energia lucrurilor și a oamenilor este cea care antrenează întotdeauna forțele. Mișcă munții, într-o parte sau în alta. Noi, de fapt, noi nu suntem nimic în această ecuație. Suntem doar instrumente într-un plan care nu ne aparține. Suntem canalele prin care curge acea iubire capabilă să schimbe fața lucrurilor.

Uneori mi se întâmplă să am îndoieli. Lucrurile vin cum spuneam, la pachet, amestecate. Puțin noroi, cu puțină fericire.

Bucuriile se măsoară în gesturile mici. Un mulțumesc, câteodată, o privire, o strângere de mână, o îmbrățișare, un colind cântat la telefon, de glasurile cristaline ale unor copii. Astea sunt bucuriile mele. Le așez pe toate într-un insectar imaginar pe care îl deschid uneori ca să-mi amintesc că binele triumfă întotdeauna.

Noi oamenii, trebuie să avem grijă la ce manifestăm. Am văzut forme uriașe de solidaritate umană în ultimul an. Și în același timp simt că numai credința ne poate înălța pe noi, ca popor.

Din lipsa credinței se trage cel mai des nemulțumirea. Pentru că am văzut și oameni nemulțumiți indiferent cât ajutor ar primi. De la oameni sau de la Dumnezeu. Nemulțumiți cu viața pe care o au. Nemulțumiți prin excelență. Nemulțumirea nu are legătura cu starea socială. Ci e o stare de spirit, un vierme care ne mănâncă cu poftă, sufletul.

Cele mai bune lecții de viață le-am primit întotdeauna de la cei care știu să-și ducă crucea cu demnitate. Indiferent cât de loviți sunt, deși par puși la pământ, în fața mea, sufletele lor urcă la fel ca niște uriași albi și luminoși, până la cer.

17 februarie, 2012

Lecții de viață

Tanti Georgeta și Iulian

Am fost la Glodeanu ieri. Drumul până acolo, un tunel săpat în zăpadă rămâne o imagine pe care nu o voi uita curând. Nu am făcut poze. Aş fi vrut să fac. Dar nu am avut timp. Am radiografiat însă, cu ochii minţii sute de imagini.
Doi bătrâni cu gospodărie și animale, care au dat aşa de mult la lopată până când nu au mai putut. Cât a fost viscol au stat mai mult pe întuneric, în casă. Nu şi-au vorbit de supărare.
Două bătrâne, mamă şi fiică. Bolnave. Stau într-o încăpere un pic mai mare decât baia mea. Au plâns mult. Le chinuie boala. Singurătatea. Copiii nu le mai caută. Doar unul dintre ei le trece rar pragul. Le-am întrebat ce vor. Medicamente. Lemne. Şi o sobă dacă se poate. Alimente? Le-am întrebat. Nu vrem, maică. Noi nu prea putem mânca. Ne aduce părintele mâncare, mi-au spus.
O familie de tineri cu doi copii mici, tineri care au muncit pe brânci ca să-şi facă un solar și să aibă ce pune pe masă, să nu fie nevoie să ceară nimic, la nimeni. Munca lor s-a dus, îngropată în zăpadă.
Tanti Georgeta m-a impresionat cel mai mult. Lacrimile ei mi-au ajuns direct la inimă. Deși a plâns, tot ca pe un stâlp am simţit-o. Un suflet călit de viaţă. Un munte de iubire. Pentru nepotul ei, pe care este hotărâtă să-l crească indiferent de greutăţi. Un om vertical. Credincios. Tanti Georgeta este sigură că Dumnezeu nu o va lăsa la greu.


13 februarie, 2012

S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU

Aici puteți să vedeți ultimele imagini din Glodeanu. Drumul e plin cu dune de nisip. La ora asta ninge în disperare. Părintele se teme pentru bătrânii ce stau în bordeie, pentru că unele dintre ele au început să se crape din cauza straturilor imense de zăpadă. Oamenii nu mai au lumânări. Lemne ar vrea cineva să le ducă dar nu se poate intra în comună. Utilajele s-au evaporat imediat ce televiziunile au dispărut din zonă. Chiar dacă în acest moment nu se poate ajunge la Glodeanu acțiunea de strângere de alimente rămâne în picioare. Dacă doriți să trimiteți ceva la Glodeanu vă rog să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Mulțumesc.