Aş vrea să fug. Într-un loc cu apă, nisip şi răcoare. Ziua e lungă. M-am trezit devreme. Urăsc dimineţile. Prefer nopţile. În ultimul timp le trăiesc pe cele din urmă mai puţin şi le dorm, mai mult.
M-am trezit devreme. Am zburat cu elicopterul. Două ore. Îmi place zborul. Dar la ora 8 e totuşi dimineaţă pentru mine. Prea dimineaţă. E frumos să fi aşa, deasupra oraşului. Să vezi casele, blocurile, drumurile, totul. Cele două ore de somn lipsă şi-au spus însă cuvântul. Îmi simt pleoapele grele.
Am pierdut noţiunea timpului. Azi puteam să jur că mâine e sâmbătă. Dar nu e. Nu pot să scap din caruselul gândurilor. Visez să mă plimb pe malul mării. Apoi să lenevesc pe o terasă la umbră.
Dar mâine e vineri. Şi poimâine e sâmbătă. Weekend lucrător.
M-am trezit devreme. Am zburat cu elicopterul. Două ore. Îmi place zborul. Dar la ora 8 e totuşi dimineaţă pentru mine. Prea dimineaţă. E frumos să fi aşa, deasupra oraşului. Să vezi casele, blocurile, drumurile, totul. Cele două ore de somn lipsă şi-au spus însă cuvântul. Îmi simt pleoapele grele.
Am pierdut noţiunea timpului. Azi puteam să jur că mâine e sâmbătă. Dar nu e. Nu pot să scap din caruselul gândurilor. Visez să mă plimb pe malul mării. Apoi să lenevesc pe o terasă la umbră.
Dar mâine e vineri. Şi poimâine e sâmbătă. Weekend lucrător.
12 comentarii:
poate nimeresti un weekwn la mare. :)vrei?
A.Da. As vrea. Dar acum nu mai sunt money.
Peste concediu nu sar insa. Noroc ca l-am planificat din timp. Ca daca nu, mai stăteam o tură şi anul ăsta.
ma refeream la altceva. sa lucrezi la mare in weekend.
A....Nu am înţeles. Un weekend cu trei live-uri vreau. Un weekend cu nopţi nedormite şi alergătură, nu vreau. Deci, depinde.
deci nu vrei :))))
Nu prea merge munca cu distracţia:)
eu as vrea. e mai bine decit in bucuresti. si oricum muuuuult mai bine decit aici pe scaun
@maria
Ai dreptate. Într-un fel. Doar că uneori după un weekend de muncă la mare te întorci mai obosit decât ai plecat.
Schimbarea de atmosferă face totuşi bine la creier:)
Eşti norocoasă. Pentru tine, concediul e aproape!
Mai bine acceptai oferta lui Despa...scăpai de mortăciuni!
@adriana
Ai dreptate. Stii ce m-am marcat? Când am stat de vorbă cu o femeie internată în spital care nu ştia că soţul ei e mort. Au doi copii gemeni împreună care au un an şi şapte luni. Nu i-am spus nimic.
Scapă de imaginea asta. N-avem ce face. Mergem mai departe... Dacă ar fi să punem la suflet tot, o luăm naibii razna.
@adriana
Trecem. E culmea cum reacţionează şi inima asta a noastră. Uneori văd accidente, morţi şi nu am nici o reacţie. Ajung în redacţie şi mă uit pe imagini. Atunci îmi dau lacrimile. Pare ciudat. Nu reacţionez pe moment. Sunt cu efect întârziat.
Există însă şi evenimente de genul ăsta care trec pe lângă mine ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Depinde de situaţie.
Trimiteți un comentariu