Urciorul nu merge de multe ori la fund. Multă înţelepciune poate să aibă vorba aceasta!
În faţa blocului în care locuiesc un teribilist încearcă, noapte de noapte frânele maşinii. Nu are o maşină puternică. Dimpotrivă. O banală Dacie. Omul are o pasiune nebună. Bagă viteză, face câteva ture şi frânează. Scârţâitul de roţi îmi dă o senzaţie asemănătoare cu cea provocată în adolescenţă de unghiile profesoarei care zgâriau tabla.
Spectacolul se dă după miezul nopţii. Geamul deschis. Efectul e maxim: sar din pat de fiecare dată. Nimic nou, până aici. Am mai scris despre "prietenul" meu nocturn. M-am întrebat în fiecare seară de ce nu reacţionează nimeni. Aşa cum ştiţi, fiecare bloc are în dotare o armată de moşi. Nu am nimic cu persoanele de vârsta a treia. Pentru mine "moş" înseamnă acel om cârcotaş care s-a răspândit în toate blocurile din Capitală. Şi nu numai. Ştiţi cu siguranţă despre ce vorbesc. Eu i-am întâlnit în toate blocurile în care am locuit. Sunt acei bâtrânei aparent nevinovaţi care stau non stop în faţa scării. Ştiu tot ce mişcă. Cine a intrat şi de câte ori în fiecare apartament. Cine a venit în vizită. Care cum e îmbrăcat. Cine cu cine. Şi aşa mai departe. Până la urmă aşa îşi umplu ei timpul. Chiar nu am nimic cu ei. Asta dacă nu mă deranjează cu nimic.
E drept, uneori moşii se manifestă şi altfel.
Nu stau în faţa blocului. Urmăresc totul atent direct de la balcon. Sincer. În primul bloc în care am locuit cu chirie am avut nişte vecini care m-au terorizat. Apartamentul meu avea un parchet vechi care scârţâia. La fiecare pas făcut prin casă oamenii se manifestau - băteau în pereţi semn ca la mine în casă e gălăgie şi îi deranjez. Sau ieşeau pe geam şi urlau. Ei la etajul unu, eu la doi. Alteori veneau la uşă. Încă din prima clipă în care am păşit în casa aia s-au manifestat.
Am adoptat diverse tactici. Mai întâi cu vorba bună. Că aşa m-a învăţat mama şi tata. Să îi tratez cu respect pe cei din jur. Apoi am împrumutat armele lor. S-au domolit o vreme. La final i-am ignorat. Venea vecina să se plângă că o deranjez pentru că frec covorul cu peria, îi închideam uşa în nas şi o lăsam să urle. Stătea circa 15 minute şi vorbea singură. Lumea ieşea pe la uşi, ca la urs. Nu cedam. Asta cred că a fost cea mai bună tactică. Eu cred că nimic nu poate fi mai rău decât să te ignore cineva.
În al doilea bloc nu am mai fost prietenoasă cu vecinii. Aveam deja experienţă. Nu am vrut să cunosc pe nimeni. Am constatat că e mai bine aşa. Prea multă împrietenire strică. M-am limitat la bună ziua, bună ziua şi atât. Vecinele din perete au insistat o vreme. Am stat într-un bloc de garsoniere unde nu e deloc greu să ştii tot ce mişcă. Oricum totul se aude. Aşa că, de câte ori duceam gunoiul băbuţa din perete ieşea pe hol. Pe bune, că aşa se întâmpla! Mă privea iscoditor, aştepta să duc găleata, apoi intra în casă. A încercat şi ceva conversaţie. Ba că e cald afară, ba că e frig, chestii de genul ăsta ca între vecini. Am răspuns mai mult silabic, aşa că, în timp vecina a renunţat să mă iscodească pe faţă.
Din fericire în blocul în care stau acum vecinii de la etajul inferior sunt de vârsta părinţilor mei. Sunt oameni decenţi. De exemplu s-au purtat civilizat chiar şi atunci când i-am inundat, e drept fără vina mea. Blocul are totuşi moşii lui. Deşi nu are mai mult de 55 de ani, doamna de la administraţie de pildă, taie şi spânzură. Parcă şi-a cumpărat bloc. Nesuferită din prima clipă. Am încercat să păstrez limita decenţei. Să fiu politicoasă. Să-i intru în voie, doar, doar nu s-o mai zburli fără rost. Nu ajung să plătesc întreţinerea niciodată la program. Programul de la plată e miercurea, între ora 17.00 şi 19.00. Aşa că îi bat femeii la uşă. I-am propus să îi las banii în cutia poştală. I-am lăsat şpagă poate s-o mai domoli puţin. Totuşi, femeia e cârcotaşă şi pace.
De la ce am pornit? A, de la şoferul nebun. Mă tot gândeam cum de moşii de la mine din bloc nu sunt derajaţi de cursele şoferului teribilist.
Azi noapte acelaşi program. Brrrrrrrr. Zvâcneşte motorul Daciei din toate încheieturile. Viteză. Frână. Iar viteză. Iar frână. Brusc aud zgomot de geam spart. Mamă, zic! Ăsta s-a lovit. Când colo, ce să vezi.? O doamnă mai în vârstă a aruncat cu un borcan după maşina şoferului vitezoman. După asta, discuţie ca la uşa cortului. Şoferul se umflă în pene. Texte de cartier. Îmi bag, îţi dreg. La adresa femeii. Nu avea sărăca nici o vină. E drept. Nu tolerez comportamentul agresiv. Dar recunosc că azi noapte, femeia aia i-a răzbunat pe toţi locatarii din bloc. Inclusiv pe mine. Cu siguranţă şi alţii au fost terorizaţi de şoferul inconştient. Care se pare că nici măcar nu e din zonă.
După incidentul ăsta s-a lăsat liniştea. Binecuvântata linişte.
Oricum azi dau o bilă albă moşilor.
În faţa blocului în care locuiesc un teribilist încearcă, noapte de noapte frânele maşinii. Nu are o maşină puternică. Dimpotrivă. O banală Dacie. Omul are o pasiune nebună. Bagă viteză, face câteva ture şi frânează. Scârţâitul de roţi îmi dă o senzaţie asemănătoare cu cea provocată în adolescenţă de unghiile profesoarei care zgâriau tabla.
Spectacolul se dă după miezul nopţii. Geamul deschis. Efectul e maxim: sar din pat de fiecare dată. Nimic nou, până aici. Am mai scris despre "prietenul" meu nocturn. M-am întrebat în fiecare seară de ce nu reacţionează nimeni. Aşa cum ştiţi, fiecare bloc are în dotare o armată de moşi. Nu am nimic cu persoanele de vârsta a treia. Pentru mine "moş" înseamnă acel om cârcotaş care s-a răspândit în toate blocurile din Capitală. Şi nu numai. Ştiţi cu siguranţă despre ce vorbesc. Eu i-am întâlnit în toate blocurile în care am locuit. Sunt acei bâtrânei aparent nevinovaţi care stau non stop în faţa scării. Ştiu tot ce mişcă. Cine a intrat şi de câte ori în fiecare apartament. Cine a venit în vizită. Care cum e îmbrăcat. Cine cu cine. Şi aşa mai departe. Până la urmă aşa îşi umplu ei timpul. Chiar nu am nimic cu ei. Asta dacă nu mă deranjează cu nimic.
E drept, uneori moşii se manifestă şi altfel.
Nu stau în faţa blocului. Urmăresc totul atent direct de la balcon. Sincer. În primul bloc în care am locuit cu chirie am avut nişte vecini care m-au terorizat. Apartamentul meu avea un parchet vechi care scârţâia. La fiecare pas făcut prin casă oamenii se manifestau - băteau în pereţi semn ca la mine în casă e gălăgie şi îi deranjez. Sau ieşeau pe geam şi urlau. Ei la etajul unu, eu la doi. Alteori veneau la uşă. Încă din prima clipă în care am păşit în casa aia s-au manifestat.
Am adoptat diverse tactici. Mai întâi cu vorba bună. Că aşa m-a învăţat mama şi tata. Să îi tratez cu respect pe cei din jur. Apoi am împrumutat armele lor. S-au domolit o vreme. La final i-am ignorat. Venea vecina să se plângă că o deranjez pentru că frec covorul cu peria, îi închideam uşa în nas şi o lăsam să urle. Stătea circa 15 minute şi vorbea singură. Lumea ieşea pe la uşi, ca la urs. Nu cedam. Asta cred că a fost cea mai bună tactică. Eu cred că nimic nu poate fi mai rău decât să te ignore cineva.
În al doilea bloc nu am mai fost prietenoasă cu vecinii. Aveam deja experienţă. Nu am vrut să cunosc pe nimeni. Am constatat că e mai bine aşa. Prea multă împrietenire strică. M-am limitat la bună ziua, bună ziua şi atât. Vecinele din perete au insistat o vreme. Am stat într-un bloc de garsoniere unde nu e deloc greu să ştii tot ce mişcă. Oricum totul se aude. Aşa că, de câte ori duceam gunoiul băbuţa din perete ieşea pe hol. Pe bune, că aşa se întâmpla! Mă privea iscoditor, aştepta să duc găleata, apoi intra în casă. A încercat şi ceva conversaţie. Ba că e cald afară, ba că e frig, chestii de genul ăsta ca între vecini. Am răspuns mai mult silabic, aşa că, în timp vecina a renunţat să mă iscodească pe faţă.
Din fericire în blocul în care stau acum vecinii de la etajul inferior sunt de vârsta părinţilor mei. Sunt oameni decenţi. De exemplu s-au purtat civilizat chiar şi atunci când i-am inundat, e drept fără vina mea. Blocul are totuşi moşii lui. Deşi nu are mai mult de 55 de ani, doamna de la administraţie de pildă, taie şi spânzură. Parcă şi-a cumpărat bloc. Nesuferită din prima clipă. Am încercat să păstrez limita decenţei. Să fiu politicoasă. Să-i intru în voie, doar, doar nu s-o mai zburli fără rost. Nu ajung să plătesc întreţinerea niciodată la program. Programul de la plată e miercurea, între ora 17.00 şi 19.00. Aşa că îi bat femeii la uşă. I-am propus să îi las banii în cutia poştală. I-am lăsat şpagă poate s-o mai domoli puţin. Totuşi, femeia e cârcotaşă şi pace.
De la ce am pornit? A, de la şoferul nebun. Mă tot gândeam cum de moşii de la mine din bloc nu sunt derajaţi de cursele şoferului teribilist.
Azi noapte acelaşi program. Brrrrrrrr. Zvâcneşte motorul Daciei din toate încheieturile. Viteză. Frână. Iar viteză. Iar frână. Brusc aud zgomot de geam spart. Mamă, zic! Ăsta s-a lovit. Când colo, ce să vezi.? O doamnă mai în vârstă a aruncat cu un borcan după maşina şoferului vitezoman. După asta, discuţie ca la uşa cortului. Şoferul se umflă în pene. Texte de cartier. Îmi bag, îţi dreg. La adresa femeii. Nu avea sărăca nici o vină. E drept. Nu tolerez comportamentul agresiv. Dar recunosc că azi noapte, femeia aia i-a răzbunat pe toţi locatarii din bloc. Inclusiv pe mine. Cu siguranţă şi alţii au fost terorizaţi de şoferul inconştient. Care se pare că nici măcar nu e din zonă.
După incidentul ăsta s-a lăsat liniştea. Binecuvântata linişte.
Oricum azi dau o bilă albă moşilor.
14 comentarii:
Stai sa vezi cum deschid usa la 2 noaptea ca sa vada de unde si cu cine vii!... Sau cum te barfesc pe la colturi fara sa stie nimic concret despre tine, doar asa, ca sa aiba cu ce sa-si umple timpul... Ma rog la D-zeu sa n-ajungem si noi ca ei, sa nu mai avem ce vorbi, ci doar cleveti! Cat despre sofer, stii, e o vorba, ca oamenii se impart in trei categorii: barbati, femei si soferi. Pur si simplu nu trebuie luat in seama. Eu sunt fericit: dorm de fiecare data ca o valiza in gara si n-aud harmalaia din parcare, ca, de', avem si noi astfel de soferi pe care-i apuca dorul de ambalat motorul exact la miezul noptii, dar spre deosebire de vecina cu borcanul, la noi se folosesc rosiile pe post de proiectile. Uite asa se calmeaza, dar trece apoi un timp de uita si iar o iau de la cap cu ambalatul motorului, si iar se aude ca de niciunde poc!, poc! rosiile in parbriz. Imjuraturi ca la usa cortului, dar dupa aia cateva zile de liniste. Fiecare saptamana cu acelasi program tras la indigo. Pana cand o sa dispara rosiile de pe piata si o sa le ia locul varza murata...
Dar vorbeam de mosi, sau de babe, fara de odihna si clevetitoare. O fi vre-un bloc fara asa ceva?... Poate ca cel mai bine e sa nu-i luam in seama si sa nu intram in jocul lor, ca apoi de la un simplu cuvant al tau se inventeaza o mie si de la cele o mie inca o alta mie, si tot asa de nu se mai termina niciodata...
Da. Aşa e. De unde vin eu, adică în Ardeal oamenii şi vecinii sunt altfel.
Chiar dacă nu ai neapărat relaţii de prietenie, oamenii sunt mult mai apropiaţi, mai sufletişti, nu ştiu cum să spun.
Vecinii sunt altfel, în timp se contruieşte o anumită relaţie cu ei.
Am observat că atitudinea vecinilor depinde oarecum şi de faptul că eşti chiriaş. Probabil terorizaţi de numărul mare de chiriaşi care se perindă printr-un apartament vecinii proprietari te privesc cu superioritate.
@nicoleta: Si pe strada unde am trait de copil aceleasi clevetitoare stateau cu barba rezemata de poarta si ochii pe ceilalti. Veneau la mine si te barfeau pe tine, veneau la tine si ma barfeau pe mine, se duceau la "X" si ne barfeau pe amadoi. Vechile tate de mahala sunt acum babele de la bloc. Forma se schimba, fondul nu...
Foarte tare "articolul" cu mosi si babe. Eu am cosntatat in ultimul timp (sa fie vreo 4-5 ani?)la mine ca am o aversiune fata de persoanele in varsta....nu le mai suport, cateodata cred eu, le urasc...Exista o explicatie! :))) Sefa mea (celebra mea sefa de acum printre prietenii mei, un adevarat personaj, ce mai!)este in varsta si este rea, meschina, ipocrita, afurisita, depasita, invidioasa s.a.m.d. Din cauza ei nu mai suport oamenii in varsta. Ma enerveaza toti la culme, ii suspectez pe toti de rautate. Am chiar si idei preconcepute acum in ceea ce-i priveste pe mosi si...babe (tutankamoni cum le zic eu), chiar inainte de a-i cunoaste sunt convinsa ca nu ne vom intelege, ca-s dificili, enervanti etc. Totul se schimba insa cand ma gandesc la bunicutii mei dragi. De ce nu sunt toti batranii ca bunicii mei scumpi? Buni, blanzi, intelepti, dragastosi, niste INGERI!
@adela
Asa e. Si eu am uneori o aversiune. Cum sa spun. Cred că de fapt e vorba de preferinţe. Vezi faţă de anumite persoane ai aversiune chiar dacă sunt tinere. E vorba de chimia aceea dintre oameni.
Cât despre şefa ta îţi spun sincer că ai putea să redactezi o carte. Ceva gen "Diavolul se îmbracă de la Prada". Cunoscând povestea, chiar că i s-ar potrivi doamnei în cauză.Ce zici?:)
M-ai facut sa imi aduc aminte de vecina pe care o aveam pe vremea cand stateam intr-o garsoniera pe undeva prin dristor...cred ca n-apucam sa musc dintr-un mar si batea in calorifer culmea e ca avea vreo 35-40 de ani...antipatica femeie. Acum stau intr-un bloc cu foarte multe perosane in varsta si cu toate astea pana acum n-am avut nici o problema (e drept ca nu sunt genul care sa asculte muzica la maxim sau mai stiu eu ce...mai tip si eu cand da Rapiduletul un gol si gata) desi sotia mea s-a speriat intr-o zi cand a deschis usa si o batranica binevoitoare era suspect de aproape de usa noastra:))). Vis-a-vis de unde sta aceasta persoana locuieste o alta babuta care in momentul in care imi caram putinele lucruri pe care le aveam la inceput cand m-am mutat m-a oprit sa ma sfatuiasca "mama sa inchizi usa ca a dat la stiri...vin trei hoti din strainatate". Ma dau interesat si plec mai departe. Imi zic: "cine stie? cu ce stiri dau astia pe la TV...a mai exagerat si baba, o fi vorba de niste transferuri pe la mai stiu eu ce echipa etc". De atunci insa a trecut 1 an si de cate ori ma vede nu uita sa-mi amiteasca de cei 3 "hotii din strainatate". N-o sa mai vorbesc de a 3-a babuta (cea mai pasnica care imi raspunde la "buna ziua" cu "sa traiesti baiatu' mamii" asta desi ca si tine am obiceiul sa evit in a interactiona cu vecinii) si am sa spun doar ca mi-a placut topicul tau:P
@alibus
Multumesc. Sincer eu sunt genul de om prietenos care se opreşte la palavre cu vecinii.
Experienţele nefericite la capitolul ăsta m-au făcut să-mi schimb concepţia. În oraşul meu natal, Alba Iulia vecinii sunt prietenoşi. Ţin minte că în copilărie lângă noi perete în perete stătea o familie de romi. Oamenii - civilizaţi. Spălaţi, totul ok. Cu vecinii.
Uneori aveau însă scandaluri în familie. Sincer, mie mi se părea distractiv. Domnul, foarte politicos pleca de acasă când se dezlănţuia uraganul, adică soţia. În acele momente doamna ieşea pe scări şi arunca după el cu vase, oale, farfurii tot ce prindea la mână. Cu înjurăturile de rigoare. Totuşi mi se părea funny.
Asta era o paranteză. Oricum Bucureştiul te face mai sceptic în ceea ce priveşte buna intenţie a oamenilor. Aşa am ajuns să fiu mai rezervată şi să prefer o relaţie cordială cu vecinii de bloc.
Si eu sunt in general prietenos dar numai cu ne-necunoscutii cu restul stau in garda :)))))))mama ce "de cartier" sunt.
Glumeam.
Revenind la cele spuse de tine intr-adevar diferenta este mare intre un oras mai mic fie el Alba Iulia sau Focsani ;) si Bucuresti. Cu toate astea eu ma incapatanez sa ma consider o persoana careia ii place in capitala, sau cel putin sa ma orientez pe partile ei bune (care nu sunt chiar putine).
Şi mie îmi place Bucureştiul. Tocmai pentru agitaţie. Dar şi pentru opţiuni. Ai unde să te duci, ce să vezi şi totuşi deseori ...stai în casă. Oboseala te răpune. Pot să spun că am văzut mai multe expoziţii, mai multe muzee în perioada în care veneam în vizită în Capitală.
Bizar, nu?
Daca n-as sta in Bucuresti ti-as raspunde ca da.;)
O strategie pe care am testat-o personal este sa folosesti un limbaj murdar, dar impersonal. Daca esti natural cand faci asta... vecinii vor evita contactele cu tine si nici nu vor face exces de percutie in instalatii.
Mie mi-a ridicat unul stergatoarele masinii desi era pe un loc nerepartizat de primarie. Cat discutam cu el imi aranjam bagajele in masina, printre care si o teava de metal pe care am cumparat-o de la fier vechi ca sa-mi fac bara de tractiuni :)
Sa fi vazut ce sprint a luat grasul :))
Atitudinea conteaza... dar sa nu te apuci sa omori grasi cu teava printre blocuri. Ofera-le doar viziunea unei altercatii care poate degenera intr-o "rupere de oase" si vor deveni pasnici si civilizati. de cate ori nu ati vazut indivizi colerici carora daca li se da o replica dura incep cu: "Dom'ne, eu ti-am vorbit frumos... Sa fim civilizati..." etc
Iar cu mosii... astia au lipsa de activitate si au impresia ca lucrurile marunte din viata lor marunta sunt de importanta epocala. Cunosc persoane care le dau fel de fel de task-uri si babalacii aia se simt foarte importanti ca li se acorda incredere. Extrapoland... se pare ca asa te poti face si cu mosteniri... dar nu asta e subiectul :)
Iar pentru Alibus: un raspuns corect la faza cu baba cu trei hoti (capra cu trei iezi :D ) ar fi fost: "o mai las deschisa, astept doi prieteni care vin din strainatate" :))
Trimiteți un comentariu