Am aşteptat înfrigurată ziua asta. Ştiu deja cum arată abecedarul. L-am găsit de atâtea ori în ghiozdanul surorii mele mai mari. Cunosc şi ceva socoteli.
Mi se pare că uniforma mea e cea mai frumoasă rochie din lume. Am guleraşul apretat şi ciorapi tricotaţi, de un alb imaculat. Săndăluţe, tot albe. Şi o cordeluţă de care sunt prinse două flori imense de pânză.
Mor de emoţie. Palmele îmi transpiră. Mă aşez în careu şi aştept să-mi aud numele strigat. Se face repartiţia elevilor. O doamnă învăţătoare trecută de vârsta a doua îşi preia elevii. Îi caut privirea şi mă tem. Mi se pare bătrână şi hâdă. Mă lipesc speriată de mama. "Mamă, eu nu vreau la asta!" Aştept. În transă. Numele sunt citite agale. Gata. Lista e completă. Nu sunt pe listă.
Urmează o altă învăţătoare. Tânără, cu păr bălai şi zâmbet larg. Teama mea se risipeşte ca un fum. Ştiu deja. Ea e învăţătoarea mea. Nu mi-a spus nimeni. Aşa vreau eu. Îi spun mamei că vreau să plec cu ea. Minunea se întâmplă. Învăţătoarea cea tânără mă strigă. Mă aşez mândră, în coloană. Sunt fericită.
Aşa îmi amintesc prima mea zi de şcoală.
6 comentarii:
Daca mai treci prin Buzau, fa un popas la scoala generala nr.15 (George Emil Palade) si vezi cum consiliul profesoral incalca legea 35/2007 (Lege privind cresterea sigurantei in unitatile de invatamant) stabilind cu de la sine putere o uniforma, desi legea zice foarteclar la art. 5:"Consiliile profesorale, cu ACORDUL CONSILIULUI REPREZENTATIV AL PARINTILOR SI CU CONSULTAREA REPREZENTANTILOR ELEVILOR, stabilesc pentru elevii unitatii de invatamant respective cel putin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniforma, esarfa sau altele asemenea."
Cei de aici nici macar nu au consultat un jurist in ceea ce priveste termenul ACORD. Acesta trebuie sa fie SCRIS pentru a putea fi oricand probat. El trebuie sa contina semnaturile a cel putin 50% +1 dintre sustinatorii legali ai elevilor. Abia atunci el este valid. Nu spun ca n-a existat nici o CONSULTARE a elevilor (pentru care trebuie sa existe un document probator). Probabil in mintea directorilor de scoli, Parlamentul a dat aceasta lege pentru a consuma cerneala din stocul tipografiilor, nu pentru a fi respectata. Daca ei au un astfel de comportament, ce ar putea sa invete elevii de la ei? Sa faulteze legile?
Ce zici? Faci o investigatie? Copiii ti-ar fi recunoscatori.
Mai ai cravata de pioner? Eu o pastrez cu sfintenie. Sau pe cea de soim?! Sau snururile alea care te faceu comandat de grupa de rand sau de clasa. Misto amintiri. O perioada frumoasa.
Eu tin minte că aveam şnur galben. Asta era şef de clasă parcă. Am avut şi roşu. Nu le mai am. Oricum eram mândră, parcă şnurul ăla îţi aducea o recunoaştere colectivă. Desigur era doar o impresie.
Cel mai mult am suferit că în perioada mea s-au interzis coroniţele de flori la premianţi. Mi-ar fi plăcut să port floricele pe cap:)
Oricum nu e târziu nici acum. Mă pot duce, oricând la pădure:)
@mitica
Am transmis informatia corespondentului nostru din zona
Ce coronite s-au interzis? Cu ce ocazie? Asa ceva nu am mai auzit. Bine ca nu s-a interzis si mersul pe jos...
@anton beton
era o chestie comunista. nu stiu cine a considerat că elevii care nu au coroniţe s-ar putea simţi discriminaţi. nu ştiu. ceva de genul ăsta. mie îmi plăceau însă coroniţele.
Trimiteți un comentariu