Era soare în cameră. Se trezise treptat și știa că va lenevi toată dimineața. Deschise ochii încet pentru ca lumina să nu o bulverseze. Nu se mai auzeau voci. Se bucură de liniște și se cuibări în brațele primitoare ale iubitului ei.
În definitiv ...era fericită. Iubea și era iubită.
Își aminti de ACELE CUVINTE strecurate pe o bucată mototolită de hârtie, pe sub ușa de la intrare, în ajun. 10 cuvinte murdare și nicio semnătură. Dar ea știa cine le scrisese.
Cu toate astea ... nu-i va spune niciodată nimic.
Mai avea doar câteva zile ca să termine lista.
Lista de dorințe pentru anul următor.
A decis brusc să scurteze capitolul DORINȚE.
În schimb a lungit coloana: TREBUIE.
Pentru că trebuia să învățe să ierte.
Să ia oamenii așa cum sunt.
Să nu aștepte nimic.
În cameră era bine și cald. El se trezise iar din bucătărie se simțea miros de cafea.
Poate că îngerul păzitor nu fugise. Aruncă o privire cu coada ochiului peste umărul drept. Era acolo și îi zâmbea.
6 comentarii:
Foarte frumos scris. Imi inspira optimism si speranta, desi cuvintele sunt atat de putine si de putin explicite.
Mulțumesc, Magda. Cineva spunea că în artă, golul are rolul lui. Poate că de aceea mă bucur că ai putut citi printre rânduri...
Ei, asa mai vii de acasa! Bravo! Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!
Adela si David te pupa
Mulţumesc Adeluţa...Iar pe David îl aştept în lumea bloggerilor :)
Ei asa da ...ingerul pazitor a fost langa tine...foarte frumos ai scris cu sufletul asta este nico a mea !!!
Mulţumesc, Adi! Eşti drăguţă!
Trimiteți un comentariu