sursa foto: www.nato.int
În vis
autobuzele
nu ajungeau
la destinaţie.
Opreau
Într-o singură
staţie.
Parcă ar fi mers
în cerc.
Mi-era teamă
că nu
ajung
la timp.
Apoi
am intrat pe o stradă.
Pe stânga,
lipită de o casă
Am văzut
o plăcuţă albastră.
Scria
cu litere negre,
cât o şchioapă,
"Calea suferinţei".
Am privit mirată
încă o dată,
Apoi m-am trezit.
2 comentarii:
frumoasa poezea...
@Danela
Bine spus, poezea :))))
Imi place cum sună!
Trimiteți un comentariu