Să tragem linie...

S-a mai dus un an.

Rotund ca o gogoașă.

Uneori am mușcat din ea cu putere.

Alteori am molfăit-o între dinți,

Iar alteori am fost fericită că am reușit să nu mănânc

nimic.

Anul....

A fost!

Într-un fel... liniar...

În altul... plin de semne

Și cu mai multe miracole

decât oricare altul.

Parcă așa a fost.

Unele miracole

au avut plata lor.

Întrebări chinuite,

poate câte-o palmă din senin.

Iar altele au venit doar ele,

Dezbrăcate de plată.

Ca fericirile

pe care îngerii

Ți le pun în palmă.

Ia-le!

Așa de simplu

Încât te uiți

buimac în jur

să vezi dacă

nu cumva e o farsă.

Anul ăsta

am învățat

mai mult decât oricând

că suntem fagure de miere.

Legați cu fire nevăzute

unii de alții.

M-am legat de oameni noi.

Și ei de mine,

Ca și cum ne știam de-o veșnicie.

Am văzut că

Dumnezeu îi salvează

pe cei care se lipesc de El.

Iar în noroi

Credința strălucește

mai puternic.

Am ajuns prin locuri

neștiute,

pe cărări nebănuite,

în care fiecare firicel

de nisip

Mi-a vorbit.

Acum mă uit cu speranță

La Anul Nou care stă

să se rostogolească

peste noi.

Îl aștept.

Îl miros.

Și într-un fel

Nu știu de ce,

Simt că mă voi

bucura de el.

P.S. La mulți ani, tuturor! Să vă dea Dumnezeu tot ce vă doriți, să aveți mereu prieteni alături și să nu-l supărați nicio clipă pe îngerul păzitor!