Îmi place să dorm mult dimineața. Orice plan mi-aș face pentru weekend care presupune să mă trezesc de dimineață sau să ies din casă la prima oră întâmpină rezistență. Deși la nivel teoretic pot să susțin un plan de evadare, când sună ceasul uit tot ce am promis, mă întind ca o pisică și cer o ceașcă de cafea caldă pe care să o servesc ca o prințesă în vârful patului.
Duminica este zi de liturghie și pe cât posibil încerc să nu uit asta. Chiar și așa când mă dau jos din pat tot am ochii mici și sunt mofturoasă. Dar după ce mă întorc de la biserică simt că am inima caldă, ca și cum slujba și cuvintele preotului, de la predică mi-ar fi picurat puțină iubire în ea care să-mi aline neputințele.
Chiar dacă nu ajung întotdeauna de la începutul slujbei nu-mi place să plec din biserică înainte de predică. Cel mai mult mă bucur când ne vorbește tuturor, duhovnicul nostru.
Atâta bucurie și dulceață găsesc de cele mai multe ori în cuvintele lui de la finalul slujbei! Ca astăzi de exemplu, când părintele ne-a vorbit despre cum vom fi împărțiți la Judecata de Apoi. Cei care l-au îmbrăcat pe cel sărac, l-au hrănit pe cel flămând, l-au cercetat pe cel bolnav au șansa de a merge în Rai, iar pe cei care le-au întors spatele celor aflați în durere îi așteaptă Iadul. Pare înspăimântător și totuși sunt sigură că este adevărat.
În spatele fiecărui sărac care ne cere ajutorul stă de multe ori chiar Dumnezeu. Stă în fața noastră cu mâna întinsă, cu inima strânsă, iar noi, trufași ne întoarcem uneori privirea în partea cealaltă. Poate să stea în spatele unei haine zdrențăroase chiar Fiul cel Iubit al Tatălului, Domnul Isus Hristos. Nu se cade să-i judecăm noi pe cei care cer! Trebuie să-i ajutăm cu dragoste pentru că dacă ne cer ceva fără să fie îndreptățiți să o facă pentru fapta lor vor răspunde cu siguranță în fața Domnului.
Mi-a plăcut mult ce-a spus părintele! Să faci milostenie nu înseamnă neapărat să dai ceva material. Poate ești și tu în suferință, neputincios, sărac sau măcinat de griji. O vorbă bună, o încurajare, o rugăciune înseamnă tot ajutor. Astea le putem oferi oricând cu dragoste. Înainte de a-l judeca pe cel de lângă tine, mai bine te rogi pentru el. În loc să te smintești acuzându-l mai bine pui privirea în pământ și spui un "Doamne iartă-ne!". Știu că nu e întotdeauna ușor, dar nici imposibil nu e.
4 comentarii:
Draga Nicoleta, sunt Iuliana, prietena cu Cristina D.
Cristina mi-a povestit multe despre tine, despre implicarea ta in cazurile umanitare si mi-a promis ca ne vom intalni intr-o buna zi toate, pentru a ne cunoaste mai bine.
Azi, intrand pe blogul tau (am mai intrat si altadata), am dat de aceasta postare, in care i-am vazut poza parintelui Tanascahe. E cumva si duhovnicul tau??? daca ar fi asa, atunci chiar ca Dumezeu face minuni, adunand oamenii cu acelesai preocupari, cu acelasi duhovnic...
De abia astept sa te intalnesc!
Te sarut cu drag!
Draga Iuliana
Ai ghicit. In fotografie este părintele Tănăsache, care ne este duhovnic si care îmi este foarte drag. Chiar că este o minune cum Dumnezeu ne aduce alături. E așa o bucurie când vorbește părintele. Dacă îți este și ție duhovnic cred că înțelegi foarte bine ce am scris pe blog.
Vorbește cu Cristina să stabilească o întâlnire. Atunci putem vorbi mai multe.
Doamne, ce ma bucur sa aflu aceste lucruri de la tine! Evident ca inteleg bine ce ai scris pe blog, pentru ca si mie parintele Tanasache imi este foarte drag!
Voi vorbi cu Cristina pentru a stabili cat mai curand o intalnire, in functie de programul fiecaruia.
Doamne ajuta!
Si eu vreau să ne vedem. Săptămâna asta sunt un pic mai aglomerată dar dacă nu reușim acum, poate în cealaltă...
Trimiteți un comentariu