Mă gândesc destul de serios să-mi deschid o agenţie de recrutare a forţei de muncă. Numai pentru prietenii mei. Am mulţi prieteni valoroşi care ar putea face mai mult dacă ar primi o şansă. Unii lucrează în acest moment, alţii nu. Eu îi ştiu. Pot paria pentru ei. Le cunosc valoarea şi potenţialul. Le intuiesc sau le cunosc în detaliu, greutăţile. Cei mai mulţi dintre ei vorbesc rar despre ele pentru că nu este foarte comod să vorbeşti despre neîmpliniri. Eu una i-aş angaja pe toţi dacă aş putea. Aş vrea să le fac nişte portrete subiective. Afective. Cred că atunci când angajezi pe cineva, dincolo de CV-ul pe care îl primeşti cel mai mult contează calitatea omului. Cum este el. Cât te poţi baza pe el. Cât de onest şi de muncitor este. Am ales să vorbesc despre prietenii mei sub nume fictive. Nu le-am cerut la toţi acordul să scriu despre asta şi nu aş vrea să-i supăr cu ceva. Scriu însă pentru că ţin la ei foarte mult şi pentru că sper din toată inima că poate cineva care citeşte aceste rânduri să le acorde prietenilor mei, acea şansă pe care o aşteaptă demult. Dacă aveţi posibilitatea puteţi da informaţia mai departe.
1. Diana. E prietena mea. Pentru mine cuvântul prieten cântăreşte mai mult decât ar cântări un CV stufos. Pentru că Diana are un CV stufos. Diana arată foarte bine. A muncit ani grei în televiziune. Cunoaşte zeci de vedete. Este foarte sociabilă. Comunicativă. Mie mi se pare că ea se înţelege bine cu oricine. Cred că acesta este cea mai mare calitate. Diana scrie foarte bine. Are condei, cum se spune. Şi o vastă cultură muzicală, cinematografică. A scris zeci de scenarii şi proiecte de emisiuni. În tv a făcut de toate. De la redactare, producţie, până la montaj. Diana este "fashionistă". Aşa-i spun eu. Pentru că se pricepe la modă, la tendinţe, la culori. Pasiunea ei secretă este design-ul vestimentar. Este creativă. Şi sufletistă. Ar putea oricând să lucreze pentru un mare designer dar şi să facă promovare online sau să scrie pentru site-uri specializate pentru femei. Acum scrie pentru un astfel de site dar evident, munca nu-i este plătită la adevărata valoare. Diana are un bebeluş şi are mare nevoie în această perioadă de un job care să-i permită să lucreze de acasă. Cred că ar putea foarte bine să scrie pentru o platformă online sau să se ocupe de mediatizarea unui brand pe reţelele de socializare etc şi nu numai.
2. Ioana. Lucrează de 10 ani într-o instituţie de stat. Este şef pe comunicare într-o instituţie culturală. Este căsătorită şi are un copil. A încercat de foarte multe ori să migreze spre publicitate sau PR. Ioana este o tipă blândă, bună, organizată, serioasă, modestă. Nu ştiu să-i spun în cuvinte toate calităţile. Este as în organizarea de evenimente cu tot ce implică ea. Are experienţă pe comunicare şi marketing cultural.
3. Maria. A intrat de puţin timp în gaşca mea de prieteni. Maria creşte singură un copil de patru ani. A avut super joburi. A fost expert parlamentar, a făcut pr, comunicare pentru diverse firme etc. De câteva luni stă pe tuşă şi a trecut prin clipe cumplite. Cumplite. În care nu a avut bani nici măcar să cumpere medicamente pentru copilul ei, când a fost răcit. Zile în care nu au avut ce mânca. Cum să spui cuiva că eşti singur pe lume? Că ai frigiderul gol? Maria a fost la zeci de interviuri. Este dispusă să facă orice. Să-şi găsească orice job numai ca să-şi poată creşte copilul. Lumea nu o angajează pentru că este ultra calificată. Maria este ca un uragan. Energică, puternică, determinată. Ştiu sigur că va face tot posibilul să-şi facă bine meseria dacă cineva îi dă o şansă. Iar cine o ajută pe Maria ajută implicit şi copilul căreia ea i-a dat viaţă.
4. Cristi. Ionuţ. Codruţ. La această categorie vreau să-i trec pe trei prieteni care ar putea face activităţi pe parte administrativă. Adică ar putea ocupa acea funcţie de om bun la toate. Şi nu numai. Primul este Cristi. A fost arbitru şi are studii de jurnalism. A fost consilier în Primăria Capitalei şi a lucrat şi în alte instituţii de stat. De câteva luni a depus zeci de CV-uri. Nu-şi mai poate plăti nici chiria. Iar timpul trece înfiorător de greu când nu găseşti soluţii. Apoi este Ionuţ. Ionuţ a terminat teologia. Un tip blând, liniştit, credincios. Este diacon la o biserică din Bucureşti. Are o familie frumoasă. O soţie iubitoare şi un băieţel superb, cu ochi albaştri. Ionuţ ar vrea să fie preot. Dar... aşa cum se ştie nu este deloc uşor să primeşti o parohie în Bucureşti. Ionuţ a lucrat pentru bani foarte puţini într-o clinică medicală, la recepţie. Dar s-au făcut restructurări. Este deschis pentru orice job, de la dispecer, administrator sau orice altceva. Ultimul pe listă este Codruţ. Este soţul fostei mele colege şi prietene din facultate. A lucrat 10 ani într-un sistem militarizat şi s-a trezit că trebuie s-o ia de la 0, când s-au făcut ultimele restructurări. Pentru cineva obişnuit cu o stabilitate nu este deloc uşor. A căutat luni la rând şi pentru moment lucrează ca agent de pază. Dar poate mai mult. Banii sunt atât de puţini încât este sigur că vrea să încerce şi altceva. Are carnet de conducere şi este genul omului care se descurcă în orice situaţie. Cred că ar putea fi agent de vânzări, de asigurări, administrator, supraveghetor etc. E un tip serios.
Aceştia sunt doar o parte dintre prietenii mei pe care eu i-aş angaja. De mâine. Dacă v-a plăcut vreunul dintre "cv-urile" atipice şi aveţi posibilitatea de a da o şansă unuia dintre prietenii mei vă rog să-mi scrieţi un mail pe adresa: nicoletatintea@gmail.com. Vă voi da toate detaliile suplimentare despre ei dar şi CV-urile lor clasice. Promit că nu vă vor dezamăgi.
Un comentariu:
Doamne, Nico! Cum te gandesti tu la toata lumea! Ai un suflet minunat! Sper ca prietenii tai sa isi gaseasca joburile pe care le merita si care sa le aduca satisfactii!
Trimiteți un comentariu