M-a vizitat ieri noapte. Aveam mai multe lucrări aranjate în faţă. Şi eu tot scoteam câte una şi o priveam pe furiş.
Picasso. Picasso.
Atât îmi amintesc.
Şi lucrări colorate cu tuşe care nu aveau nimic în comun cu descompunerile cubiste. Eu căutam sperând să găsesc una de care să fiu mulţumită. Erau ale mele şi nu-mi plăceau.
Doar cuvântul stăruia. Picasso.
Adevărul e că mi-era dor. Dor de Picasso.
3 comentarii:
pai urmeaza doua zile libere asa ca ai timp suficient sa dai o fuga la muzeul zambaccian. acolo iti poti potoli pofta de picasso :D
Da? Bună idee. Pentru un alt weekend poate.
Că asta sunt MOAŞĂ!!!!
Nu prea ştiu cu ce se mănâncă rolul dar văd eu mâine!!!
very good blog, congratulations
regard from Reus Catalonia
thank you
Trimiteți un comentariu