Se spune că sfintii ni se dezvăluie. Adică nu este niciodată întâmplător că îți cade în mână un anumit acatist, că intri într-o anumită biserică sau te trezești ca din "întâmplare" în fața unei anumite icoane.
Dintr-o asemenea "întâmplare" am ajuns și eu prima oară la Giurgiu, la Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul, care adăpostește o părticică din moaștele Sfântului. Se întâmpla cu prilejul unei vizite pe care am făcut-o la Centrul Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavriil, aflat foarte aproape de această mănăstire. A fost o vizită scurtă și aproape că mi s-a şters curând din minte. La câteva luni distanță, într-o noapte am avut un vis. Sau poate a fost doar o chemare tainică, nu știu. Mă închinam la moaștele Sfântului Ioan Rusul. Nu eram singură, ci însoțită de câteva prietene. Dimineața, căutând pe internet am constatat că mai făcusem asta o dată. În realitate. Am realizat că am fost în vizită la "Sfântul Ioan Rusul". Și nu întelegeam de ce amintirea se topise parcă. Așa că am simțit că trebuie să revin acolo. Să revăd micul colț de Rai. Apoi am citit mai multe despre Sfântul care vindecă trupurile dar și inimile.
La a doua vizită l-am cunoscut și pe părintele stareț al mănăstirii din Giurgiu, părintele Macarie. Și am aflat povestea mănăstirii ridicate pe locul unei vechi unități militare. E greu de crezut că acolo unde acum e loc de meditație și rugăciune, dar mai ales de desprindere de lumea această "nebună", în urmă cu câțiva ani se "odihneau" lăzile cu muniție și bocancii militarilor.
Acum, părintele Macarie visează să ridice o mănăstire frumoasă, armonioasă unde să-și găsească liniștea toți cei care caută alinare. O mănăstire în care să te adâncești în rugăciune, și nu una turistică, din care să pleci cu sentimentul că ai mai bifat un obiectiv. Puteți citi aici mai multe despre acest proiect.
Părintele stareț își dorește să ridice această mănăstire pentru simplul fapt că actuala bisericuţă, e mai mult un paraclis. Adică este foarte mică (are suprafața cam cât două sufragerii de apartament) și este neîncăpătoare, mai ales pe timp de iarnă. Vara se fac slujbe afară, în foişorul din curte şi este deosebit de frumos. Așa că m-am gândit să vă împărtășesc si vouă acest plan de suflet. Tare mult m-aş bucura să știu că mesajul meu ajunge la sufletul cuiva care are nevoie de un Sfânt Prieten, al celor care caută vindecare (pentru că Sfântul este recunoscut ca vindecător de boli, alături de Sfântul Nectarie), al celor care pot ajuta la ridicarea noii mănăstiri sau pur si simplu la inima oricui are nevoie de un sprijin.
Despre minunile Sfântului Ioan Rusul și "parfumul" locului puteți să citiți si aici, într-un articol scris cu inima, de domnul Sorin Preda.
Pentru mine, Sfântul Ioan Rusul este grabnic ajutător. De aceea cred că este o binecuvântare că o părticică din moaștele sale se găsesc atât de aproape de noi (mai există o părticică și în București, la capela din interiorul Spitalului Polizu). Părintele Macarie are nevoie de sprijin și ajutor pentru a ridica o nouă mănăstire. Dacă cunoașteți persoane care-l pot ajuta, cu materiale de construcții sau prin donații vă rog să-l sunați la numărul de telefon 0724295369.
Dacă doriți să contribuiți cât de puțin la ridicarea mănăstirii se pot face donații în conturile de pe site-ul mănăstirii: http://www.sfantulioanrusul.ro/manastire.html
CONT LEI: RO60BRDE190SV09506631900, BRD, Sucursala Giurgiu
CONT EURO: RO03BRDE190SV09534931900.
Pentru tranzactii internationale Cod SWIFT: BRDEROBU
CUI: 24690668 Titularul contului: "Mânăstirea Sfântul Ioan Rusul"
Pentru cei care doresc să se închine la moaștele Sfântului, mănăstirea se află la aproximativ o oră distanță de mers cu mașina de București, în comuna Slobozia, jud. Giurgiu. Pe timpul verii, sâmbăta se ține slujba maslului, de la ora 18.00. Pentru alte informații îl puteți suna pe părintele Macarie. Vă mulțumesc tuturor! Dacă puteți, vă rog să le vorbiți despre acest proiect și prietenilor. Sau să distribuiți informația. Sfântul Ioan Rusul să vă aibă în paza Sa!
P.S. Mai multe informatii despre Sfântul Ioan Rusul puteti citi aici.
3 comentarii:
Doamne ajuta Nicoleta,Tin sa te felicit pentru toata dragostea care o ai fata de Sfantul Ioan Rusul si catre toti Sfinti la care ai evlavie.Tot timpul aiu dat dovada de credinta,dragoste si smerenie.De fiecare data cand am apelat la tine ruga mi-a fost ascultata.Atat in cazul copilasului Sebastian Colgiu cat si in cazul Doamnei Gabriela Tudorace care te-ai oferit cu dragoste si sinceritate sa-i ajuti macar publicand un articol umanitar.
De data aceasta vin cu rugamintea sa publici iarasi un articol umanitar despre o fetita care sufera de retinopatie de prematuritate.
Este vorba despre Leontina Nicoleta.Mai multe inforrmati despre fetita le gasiti pe blogul http://leontinanicoleta.blogspot.ro/
Multumesc frumos pentru incredere si sprijin in campaniile mele umanitare.
M-as bucura enerom daca ai putea adauga pe blogul tau si logo de la blogul umanitar http://safimoameni.blogspot.ro/
Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!”
Cel ce merge in biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu si saracacios: un baston! Este agatat la locul de inchinaciune din fata raclei Sfantului. Bastonul este al batranei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala asa de grava la coloana, incat era nevoita sa umble cu fata foarte apropiata de pamant. La 11 august 1978 aproape o suta de locuitori din Cipru organizeaza un pelerinaj la Sfantul Ioan Rusul si este adusa Maria Siaca de catre rudele ei. Aici, la racla sfantului, este ridicata de ceilalti pe brate pentru a se putea inchina sfintelor moaste. Indurerata, batrana priveste fericitul trup al sfintului si plange, cerand putin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei batraneti. I-a vazut Sfantul durerea, i-a vazut maretia sufletelui, i-a vazut si credinta.
In fata ochilor tuturor, ceva asemeni unei maini nevazute a apucat-o cu putere de umeri si, incet a inceput sa-i indrepte trupul. Ii trosneste mijlocul si iata! – batrana sta acum dreapta! Consatenii ei plang. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugaciune de multumire de catre toti cipriotii, care nu-si mai pot stapani lacrimile. Numai cel ce s-a intamplat sa fie acolo in ceasul in care s-a petrecut minunea poate intelege cu adevarat aceste clipe. La sfarsit se aude glasul batranei: “Feciorul meu, Sfantul meu, nu am ce sa-ti dau, sunt saraca. Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!” http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/26/sfantul-ioan-rusul-si-pilda-unei-altfel-de-mucenicii/
@Danela
Draga mea... Ce mai faci? Bine te-ai reintors aici. Am citit povestea bătrânei.
In Grecia, la moastele Sfântului nu am ajuns dar tare as vrea să merg. Oricum e o adevărată binecuvântare să avem o părticică din moastele sale, așa de aproape de noi.
Trimiteți un comentariu