Despre legătura dintre fin și naș

Alexandra, sursa foto: www.ingeriidelamanastire.blogspot.ro

Azi ne-am vizitat finuța. Mogâldeața cu ochi mari și negri, cu părul tăciune și pielea de ciocolată. Are doi ani și trei luni și mă gândeam astăzi cât de mult s-a schimbat de la ultima vizită. De fapt mă mir mereu și mă topesc când o văd cât de lipicioasă este, ce progrese face, ce cuvinte noi a mai învățat. Îmi amintesc cât de mică era când am ținut-o în brațe în fața altarului. Părintele Argatu spunea că este bine ca frații să aibă nași diferiți. În primul rând pentru că se mărește familia. Și mai spunea ceva, că finii împrumută ceva din trăsăturile nașilor, o deprindere, un talent, o preocupare. Pentru că între naș și fin există o legătură de rudenie, aproape la fel de importantă ca legătura dintre părinți și copil. Din păcate eu am pierdut legătura cu nașa mea de botez, încă din copilărie. Mă mai rog uneori pentru ea și regret că nu mai știu nimic despre familia ei. Poate așa ca mine s-a rugat și Alexandra, fetița cu gropițe în obraji care trăiește la Mănăstirea Marcus, în Covasna și Doamne, Doamne a ajutat ca nașa ei să o revadă. Articolul scris de nașa Alexandrei este emoționant pentru că este o pledoarie tocmai pentru această legătură minunată care se creează între cel botezat și nașul său. Și invers. 

Așa că dacă ați fost naș nu vă uitați finii, pentru ca datoria nu se încheie în momentul în care ați închis ușa bisericii. Legătura este tainică și responsabilitatea este pe viață. Și invers. Dacă sunteți fin nu vă uitați nașul. Face parte din familia voastră. Chiar dacă au trecut anii și poate din diferite motive nu ați mai ținut legătura cu nașii sau finii eu cred că oricând această relație se poate restabili cu ușurință.

Articolul despre legătura de suflet dintre naș si fin îl puteți citi pe blogul copiilor de la Marcus.