E atâta dor mami, aici, printre steluțele căzătoare! Atâtea lacrimi și atâta dor! Rătăcesc și caut alinare. Alerg, dar durerea rămâne în inimă. Inima nu o mai repară, mami, nimeni. Orice aș pune acolo, nimic nu umple golul. E acea bucată din suflet care va fi mereu numai a ta.
Caut, citesc, citesc orice mi-ar putea aduce alinare. Uneori reușesc, alteori, nu.
Citesc ce au scris alți părinți care au rămas fără copiii lor.
Am găsit astăzi, salvate în postările blogului, câteva rânduri pe care le-am scris la două zile după ce am aflat că vei veni pe lume.
Le public acum, în memoria ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu