2014

E pentru prima dată când privesc spre un an nou, cu teamă. Mi-e teamă de 2014. Nu știu de ce. Poate pentru că atunci când durerea te ia pe nepregătite îți amplifică angoasele și fricile. 

Mi-e teamă. Mă rog și mi-e teamă. Îl văd ca pe un an greu, un an apăsător ca o piatră de moară. Din senin mă obsedează ideea unui cutremur de proporții. Mi-e teamă pentru toți cei pe care-i iubesc. Mi-e teamă de o nouă pierdere. Mi-e teamă că nu vom mai avea timp. Știu... se spune că frica vine de la diavol. 

Poate că 2014 îmi va face o surpriză. Mă va lua prin surprindere într-un mod pozitiv. Vă umple paharul reușind să acopere toate prăpăstiile pe care le-a făcut 2013. Poate că-mi va pune în palmă un fluture argintiu și nu va cere nicio jertfă în plus pentru asta. Iar 2015 mă va găsi din nou zâmbind.

Până atunci nu pot decât să mă lupt cu fricile mele. Să mă rog, să sper și să cred...

Doamne ajută!